Puterea Duhului Sfant in invatatura lui Hristos

• « Inapoi
• Inainte »

c. Puterea Duhului Sfant in invatatura lui Hristos. In cuvintele si faptele oricarui om se sesizeaza nu numai continutul definit al unor intelesuri, ci si subiectul lor indefinibil, din care ele pornesc. Acesta e "duhul" specific al subiectului, care invaluie si e prezent in toate cuvintele lui. Asa si pe Hristos Il experiem ca subiect dumnezeiesc prin Duhul Sau cel Sfant, Care ni Se comunica prin toate cuvintele si actele si infatisarile Sale. Acest Duh ne uneste cu subiectul tainic si indefinibil al lui Hristos prin toate cuvintele si actele Lui. De aceea cuvintele Lui au in ele duh si viata. "Cuvintele pe care vi le-am vorbit sunt duh si viata" (In. 6, 63). Sau: "Tu ai cuvintele vietii vesnice" (In. 6, 68). Ele ne unesc prin Duhul Lui, cu El insusi. "Adevaratul mijlocitor este Hristos, cu Care ne-am unit prin relatie, daca e adevarat ca S-a coborat in cele ale noastre si S-a facut om, ca sa ne faca pe noi partasi ai firii Sale dumnezeiesti, uniti cu Dumnezeu prin impartasirea si harul Sfantului Duh." Hristos este "adevarul" ca persoana, pentru ca orice realitate spirituala care configureaza pe cea materiala, prin care se manifesta, subzista numai in persoana, si nu in afara de ea. Deci realitatea spirituala suprema, de care depinde orice alta realitate, nu subzista decat in persoana sau in trinitatea personala suprema. Tot ce e adevarat isi are obarsia in actul creator al lui Dumnezeu cel personal, se mentine si se desavarseste in viata sau in adevar, prin participarea la viata  dumnezeiasca personala, sau la "adevarul" prin excelenta. In Hristos s-a umplut de viata dumnezeiasca sau de adevar si natura omeneasca asumata de El si, prin impartasirea de ea, se va umple de viata si de adevar orice om care crede.

Hristos e prin aceasta, adica prin faptul ca e Insasi Persoana suprema din care iradiaza toata puterea si viata, un adevar dinamic, in sensul ca in calitate de Dumnezeu da putere umanitatii Sale sa se umple de El ca Dumnezeu, sau de viata Lui, si in sensul ca aceasta umanitate e stimulata sa creasca in adevarul ei, prin efluviile ce iradiaza din Dumnezeu si raspund trebuintelor ei celor mai naturale. Aceasta datorita faptului ca in El e obarsia ei. Acest adevar ca viata se comunica prin umanitatea lui Hristos si celorlalti oameni, iar acestia sunt stimulati si ei sa creasca in El, sa se faca asemenea Lui.

Calitatea dinamica a "adevarului" nu inseamna ca esenta lui suprema se produce continuu. El este din veci si pana in veci in aceeasi esenta. Dar El promoveaza pe om, ca "chip" al Lui, in eternitate, configurandu-l din infinitatea Lui tot mai mult dupa El ca model. Inaintarea in adevar este inaintarea spre o tot mai adanca imprimare a omului de umanitatea lui Hristos ca model al lui, care are puterea de a-l conduce pe el intr-o desavarsire infinita, pentru ca umanitatea Lui insasi e imprimata si umpluta de Dumnezeirea Lui. Dar aceasta se realizeaza prin Duhul. Sfantul Chiril a staruit indelung asupra acestui proces de configurare nesfarsita a noastra dupa modelul lui Hristos, prin Duhul Sfant.

Caci puterea care insoteste chiar cuvantul lui Hristos, in care e prezent Hristos Insusi, e Duhul. Cuvantul lui Dumnezeu e lumina, dar din el iradiaza Duhul. Adevarul mantuitor s-a realizat intai in umanitatea lui Hristos, deja prin implicatiile uniunii ipostatice, facand-o pe aceasta deplin dupa modelul ei dumnezeiesc. Invatatura lui Hristos e una din formele prin care se comunica si celorlalti oameni Persoana lui Hristos prin natura Sa umana, in vederea mantuirii lor.

In felul acesta cuvintele si faptele lui Hristos sunt necesare pentru a cunoaste Persoana Lui, ca Dumnezeu, si ca om deplin realizat. Caci Persoana nu se poate cunoaste altfel si nu se poate actualiza in efectele ei asupra altora si nici chiar in ea insasi, in latura ei omeneasca, decat prin cuvinte si fapte. Caci, cum am vazut, prin cuvintele Persoanei iradiaza, sau lumineaza Duhul Persoanei. Iar "prin Duhul, (Hristos, n.n.)-lumineaza pe tot omul" (II Cor. 4, 6). Fiul are pe  Duhul ca pe o raza a firii Sale; El extinde "stralucirea Duhului". Duhul e mintea lui Hristos.

"Caci fiind mintea lui Hristos, spune ucenicilor toate din Hristos, nu cele ale Sale, aflate intr-o vointa si lucrare a Sa." Deci Duhul ca o astfel de stralucire intinsa din Fiul, e in acelasi timp "lucrare (sau energie) fiintiala ipostaziata". Asa cum Fiul este Cuvantul ipostatic, din Care izvorasc toate cuvintele, fara ca aceasta sa priveze pe Tatal si pe Duhul de calitatea de sursa a cuvintelor, la fel Duhul este energia ipostaziata aflatoare in Fiul, din Care izvorasc toate energiile sau lucrarile. Prin energiile aduse in noi de Duhul lui Hristos, de care sunt pline cuvintele Lui, noi suntem facuti tot mai mult dupa chipul lui Hristos. "Primind in noi chipul Cuvantului, adica pe Duhul Sfant si de-viata-facator, Care Se salasluieste astfel in noi, suntem reconfigurati (aj namorfouvmenoi) conform Cuvantului cel viu al lui Dumnezeu, urcand iarasi la nestricaciune si innoindu-ne pentru viata de veci."

Desigur, Duhul Sfant ni se da mai deplin din trupul inviat al lui Hristos, deci prin Taine, in care Persoana lui Hristos sufla mai deplin prin Duhul lucrarea dumnezeiasca, decat numai prin cuvinte. Dar cuvintele sunt si ele neaparat necesare pentru explicarea lucrarii care ne vine din Hristos. In general cuvintele si faptele sunt mijloacele prin care ne punem totdeauna in legatura cu persoana cuiva, deci si cu Persoana lui Hristos. Iar Hristos aceasta si urmareste. In cazul altor persoane e mai greu sa te pui in legatura cu ele prin cuvintele rostite si prin faptele savarsite de ele in trecut, caci ele nu mai sunt prezente unde se reamintesc cuvintele si faptele lor, sau uneori nu se mai recunosc in starea in care au fost cand au rostit cuvintele si au savarsit faptele acelea, intrucat au crescut la alte intelegeri. Hristos insa este prezent unde sunt reamintite cu credinta in El cuvintele si faptele Lui, caci ele Il redau pe El ramas Acelasi si in momentul cand se reamintesc, sau ele reprezinta etape prin care a trecut ca om si prin care trebuie sa treaca oricine vrea sa ajunga la nivelul la care a ajuns umanitatea Lui; etape pe care El nu are motiv sa le retracteze si pe care El le retraieste cu cei ce se afla in una sau alta din ele, ca singurul drum prin care pot ajunge si ei acolo unde Se afla El ca om.

• « Inapoi
• Inainte »