Anul 2000 - pelerinaj in Tara Sfanta al Prea Fericitului Parinte Teoctist


Anul 2000 de la nasterea lui Hristos, pelerinaj in Tara Sfanta al Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Implinirea, prin Pronia cereasca, a doua milenii de istorie crestina a fost si este sarbatorita in intreaga lume in cele mai diferite feluri.

In Romania, Biserica Ortodoxa a hotarat sa dedice sarbatoririi a 2000 de ani de la intruparea Fiului lui Dumnezeu intreaga sa stradanie misionara din acest an. Sfintirea de noi biserici, inaugurarea de asezaminte de caritate, publicarea de carti cu tematica religioasa, pelerinajele la Locurile Sfinte din tara si din afara si multe altele, sunt asezate cu smerenie sub semnul binecuvantat al anului 2000 de la Nasterea lui Hristos.

Plasarea intregului an 2000 sub revarsarea binecuvantarii de la Bethleem s-a initiat, inca din primele zile ale lunii ianuarie, printr-un pelerinaj la locul Nasterii lui Hristos si la alte locuri Sfinte din Israel si Palestina, al Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu ierarhi, preoti, monahi, monahii si credinciosi,

Pelerinajul amintit a fost prima actiune de acest gen a anului 2000, deschizand apoi calea miilor de pelerini care au purces spre Tara Sfanta sau spre aite locuri binecuvantate ale crestinatatii. Aceasta initiativa misionara inca in desfasurare se datoreaza si unui entuziast grup de tineri, care ostenesc in cadrul Biroului de Pelerinaj al Patriarhiei Romane, infiintat in 1999, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist.

Pelerinajul in Tara Sfanta din luna ianuarie 2000 a fost rodul dorintei Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist de a se afia in Pestera Nasterii lui Hristos din Bethleem, dar a fost cauzat, ca actiune concreta, de un moment pan-ortodox de mare importanta. La chemarea Sanctitatii Sale Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe din intreaga lume, inconjurati de ierarhi, preoti si credinciosi din Bisericile lor, s-au prezentat, ca simpli prieteni, pentru a multumi lui Dumnezeu pentru doua milenii de crestinatate si a-I cere ajutorul si pentru vremurile nu tocmai usoare care le stau in fata.

Astfel, cu mult timp inainte de desfasurarea propriu-zisa a pelerinajului, si anume in luna august (1999), Sanctitatea Sa Patriarhul Diodoros I al Ierusalimului trimitea tuturor intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe in viata frateasca invitatia de a poposi pentru cateva zile de rugaciune in Tara Sfanta si in special in Bethleem. Textul scrisorii de invitatie, adresata Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, avea urmatorul continut:

PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Loctiitor al Scaunului Cezareei Capadociei, Mitropolit al Ungrovlahiei, Arhiepiscop al Bucurestiului, iubit frate in Hristos si impreuna liturghisitor cu smerenia noastra, sfanta imbratisare in Hristos Iisus!

Cu impreuna lucrarea Prea Sfantului si Atotdesavarsitorului Duh, ne invrednicim a pasi pe calea Sfintei Credinte Ortodoxe si, ca intaistatatori ai Bisericilor Ortodoxe Locale, impreuna cu Sfintele Sinoade din jurul nostru, a calauzi Obstea Dreptcredinciosilor in mileniul al III-lea de la Hristos, deoarece avem autoritatea Sfintei Traditii si ramanem temeinic intemeiati pe Sfintele si Dumnezeiestile Canoane, pe care le pazim cu sfintenie, spre slava lui Dumnezeu si folosul duhovnicesc al turmei cuvantatoare incredintate noua spre arhipastorire de catre Hristos, Pastorul Cel Mare.

De aceea multumim lui Dumnezeu, Cel Ce tine Sfanta noastra Biserica! El ne da rabdare si dragoste in stradaniile noastre de a da raspuns problemelor pe care vremurile ni le pun inainte! El ne da intelepciunea de a gasi solutia in duhul pacii la diferendele care apar! Cu puterea Lui, toate sunt aduse la incepatorul credintei noastre si desavarsitorul Iisus (Evrei 12, 2). Toate sunt patrunse de puterea Lui si, intretesute cu intelepciune dumnezeiasca, trec peste starea de criza, pentru a constitui atmosfera pasnica prin care Corabia Bisericii strabate marea acestei vieti spre Limanul cel lin si neinviforat al mantuirii.

Asadar, la acest Praznic al Nasterii lui Hristos, suntem chemati sa dam marturia unitatii Trupului lui Hristos, a Bisericii, exprimata in buna intelegere, unitate, comuniunea si concordia intaistatatorilor Bisericilor locale, unitate datorata mesajului duhovnicesc neschimbat, izvorat de-a lungul veacurilor din acest praznic prin care s-a adus mantuire lumii. Suntem chemati sa dam aceasta marturie acum, cand sarbatorim aniversarea istorica a implinirii a doua mii de anii de la aratarea in trup a Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu. El S-a pogorat din ceruri, a luat firea omeneasca, S-a salasluit intru noi (Ioan 1, 14), ne-a invatat smerenia si negraita Sa pogorare, pentru ca cel zidit dupa chipul lui Dumnezeu sa-si redobandeasca frumusetea cea dintai si pentru ca in inimile oamenilor sa se instaureze dragostea, pacea si dreptatea adevarata.

Socotim ca locul ideal pentru aceasta intalnire cu totul aparte este de-Dumnezeu-umblatul pamant al Tarii Sfinte, pentru ca aici s-au desfasurat cele mai insemnate fapte ale iconomiei mantuirii, asa cum sunt descrise in Vechiul si in Noul Legamant, si de aici, dupa Dumnezeiasca Cincizecime, pe Muntele Sfant al Sionului s-a propovaduit in toata lumea Evanghelia dragostei de catre Sfintii Apostoli si Ucenici ai Domnului, ai caror urmasi, cu Harul Sau, suntem.

De aceea, dand curs referatului intocmit de catre Comisia Interortodoxa Coordonatoare pentru manifestarile jubiliare din acest an, constituita cu acordul si binecuvantarea Prea Fericirii Voastre si ale Sfantului Sinod al Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, cu sincera dragoste frateasca va invitam ca, impreuna cu magii, sa veniti la Bethleem, unde Prunc S-a nascut noua si "s-a dat Mantuitor lumii". In noaptea dintre 6-7 ianuarie a anului 2000, cand noi vom praznui Craciunul, cu ajutorul lui Dumnezeu vom liturghisi impreuna in Bazilica Nasterii Domnului.

In ajunul si in ziua Craciunului asteptam si vizita unor distinse personalitati politice si conducatori ai Tarilor Ortodoxe, care nadajduim ca isi vor implini astfel dorinta sfanta si fagaduinta exprimata verbal de a se face partasi acestui memorabil eveniment.

Cu sentimente de aleasa dragoste frateasca, va invitam, Prea Fericirea Voastra, sa cinstiti cu prezenta Prea Fericirii Voastre aceste manifestari. Va asteptam sa veniti insotiti si de doi ierarhi ai Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane si sa participati la evenimentul de exceptie al acestei aniversari, care se va desfasura la Pestera Sfanta, "unde S-a culcat Cel necuprins, Hristos Dumnezeul nostru". "Intr-o gura si o inima" vom aduce slava lui Dumnezeu pentru toate darurile si lucrurile primite de la bunatatea Sa, ne vom uni rugaciunile pentru pacea intregii lumi si impreuna vom inalta glas pentru usurarea fratilor nostri nedreptatiti si pentru intarirea obstii drept-slavitoare din toata lumea, obste care sta cu ochii indreptati spre Soarele Dreptatii, de unde vine toata darea cea buna si tot darul desavarsit.

Asteptand cu indreptatita nadejde raspuns afirmativ la invitatia noastra, ce va fi urmata si de alte informatii referitoare la programul manifestarilor sarbatoresti, va imbratisam cu frateasca dragoste si ramanem, Al prea iubitei Voastre Prea Fericiri, iubit Frate in Hristos, in Sfanta Cetate a Ierusalimului,

1999, august 10

+ DIODOROS I

Patriarh al Ierusalimului

Apropiindu-se timpul pentru pelerinajul in Tara Sfanta, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a randuit membrii delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane: I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, I. P. S. Nicolae, Mitropolitul Banatului, P. S. Episcop Vicar Patriarhal Teofan Sinaitul, Secretarul Sfantului Sinod, P. C. Arhim. Ieronim Cretu, Superiorul Asezamintelor romanesti din Ierusalim, Iordan si Ierihon, care avea sa se alature grupului de pelerini pe aeroportul din Tel Aviv, P, C. Pr. Prof. Ion Chivu, ca traducator si P. C. Diacon Vasile Ioana.

Paralel cu delegatia oficiala s-a format, cu osteneala Biroului de Pelerinaj al Patriarhiei Romane, un alt grup de 70 de pelerini, printre care notam prezenta P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia, Prea Sfintitii Episcopi Epifanie al Buzaului, Timotei al Aradului, Casian al Dunarii de Jos, numerosi preoti, calugarite si credinciosi.

Plecarea pelerinilor romani avand in frunte pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a avut loc in seara zilei de 3 ianuarie 2000, de pe aeroportul national Bucuresti - Otopeni.

Pe timpul calatoriei de la Bucuresti la Tel Aviv, cei 80 de pelerini romani, ocupand aproape toate locurile din avion, au avut ocazia sa primeasca binecuvantarea Prea Fericirului Parinte Patriarh Teoctist si a ierarhilor prezenti. Pentru multi pelerini, monahi si credinciosi veniti din diferite parti ale tarii, era pentru prima data cand intalneau fata catre fata pe Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe din Romania, emotiile pelerinajului incepand deja.

Pe aeroportul international Ben Gurion din Tel Aviv, delegatia romana a fost intampinata de I. P. S. Aristarh, Mitropolit de Konstantini, reprezentantul Patriarhiei Ierusalimului, P. C. Arhim: Ieronim Cretu, Superiorul asezamintelor Romanesti de la Ierusalim, Iordan si Ierihon, Dl. Gheorghe Popescu, Ambasadorul Romaniei in Israel, Dl. Marin Albu, reprezentatul Romaniei pe langa Autoritatea Palestiniana, reprezentantul Ministrului Cultelor din Israel, Dl. Dany Haimovici, om de afaceri evreu, apropiat al Asezamintelor romane din Ierusalim, alti ostenitori ai asezamantului. In sala de protocol a aeroportului, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a avut bucuria sa-l intalneasca pe Prea Fericitul Parinte Chrisostom, Arhiepiscopul Ciprului, aflat in Israel cu acelasi prilej al pelerinajului pan-ortodox la Locurile Sfinte.

Prima zi a pelerinajului in Tara Sfanta

Ajunsi pe aeroportul din capitala Israelului, la orele 6.00, in ziua de 4 ianuarie 2000, pelerinii romani s-au indreptat spre locurile de cazare, delegatia oficiala fiind gazduita la Hotelul "Regele David" din Ierusalim.

Dupa o odihna de cateva ceasuri, pelerinii romani s-au intalnit cu totii in biserica Asezamantului romanesc din Ierusalim, pentru a participa la slujba Sfintei Liturghii, cu ocazia sarbatoririi Cuviosului Teoctist, unul din ocrotitorii Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane. Dupa oficierea Sfintei Liturghii, a avut loc slujba Te Deum-ului de multumire pentru binecuvantarea iui Dumnezeu revarsata asupra Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist.

Prea Cuviosul Arhimandrit Ieronim, adresandu-se celor prezenti, a spus: "Biserica Romaneasca din Ierusalim si reprezentanta Sfintei Patriarhii va spun Prea Fericirii Voastre un "Bun venit!" in acest loc preaiubit al Prea Fericirii Voastre si al preasfintei noastre Biserici, un "Bun venit!" impreuna cu Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, si Prea Sfintitul Episcop Teofan Sinaitul, responsabil al sectorului de relatii externe al Sfintei noastre Patriarhii.

Ne bucuram foarte mult de aceasta vizita, care este o vizita venita sa incununeze doua milenii de prezenta in lume a Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit si Fiu al omului. O sarbatoare panortodoxa unicat, o sarbatoare nepereche, sa-i spunem, folosind cuvintele poetului, pentru ca este pentru prima data in Sfanta Cetate a Ierusalimului cand, dupa multe secole, dupa persecutiile din perioada primara, dupa gloria de inceput a epocii bizantine, dar si dupa suferintele perioadei arabe timpurii, suferintele epocii cruciate si dupa aceea a suferintelor provocate de epoca otomana, este prima, oara cand in Sfanta Cetate se intrunesc intaistatatorii sfintelor Biserici crestine. Dar, in particular, pe langa aceasta mare bucurie, Prea Fericirea Voastra, este si faptul ca se apropie momentul binecuvantarii celor doua prestoluri ale asezamantului nostru de la Ierihon, si aceasta bucurie este mai mare decat toate pentru sfanta noastra Biserica Ortodoxa nationala si autocefala a Romaniei.

Dorim ca odata cu prezenta Prea Fericirii Voastre aici sa binecuvantam si inceperea de zidire a casei de pelerini de la asezamantul din Ierihon, care se va face miercuri dupa-amiaza, la orele 16.00, cand si Excelenta Sa Domnul Presedinte Emil Constantinescu si-a manifestat dorinta sa fie prezent la aceasta noua temeluire romaneasca; iar dupa aceea, odata cu sfintirea prestolurilor si primelor liturghii din orasul biblic Ierihon, de sambata sa avem bucuria savarsirii Sfintei Liturghii cu toti pelerinii si cu membrii delegatiei Prea Fericirii Voastre la Sfantul Mormant. Iar a doua zi, dimineata, vom avea onoarea si bucuria totodata ca sa punem piatra de temelie pentru noul camin de la asezamantul din Ierusalim, o noua initiativa ce se profileaza in aceste zile si care va fi de mare folos pentru dezvoltarea corespunzatoare a asezamintelor noastre, potrivita cu nevoile pe care le are astazi si le va avea maine Sfanta noastra Biserica si credinciosii sai pe care ii pastoreste.

Totodata, Prea Fericirea Voastra, permiteti-ne sa va uram un calduros "La multi ani!", cu prilejul sarbatoririi patronului celest al Prea Fericirii Voastre, Cuviosul Egumen Teoctist din Cucunia Siciliei, pe care-l praznuim astazi, si aceasta sarbatoare pe care o facem aici in spirit, cu multa dragoste si cu multa emotie, cu multa evlavie, sa fie aducatoare de mult curaj si de roade bogate in slujirea Prea Fericirii Voastre, care s-a conturat si se contureaza intr-un chip deosebit in sfanta noastra Biserica, astazi cand din ce in ce natiunea noastra simte adiere de renastere morala si spirituala si are atatea nazuinte sfinte, frumoase si inalte.

"La multi ani!", Prea Fericirea Voastra, si bine ati venit la sfantul asezamant din Ierusalim, totodata si reprezentanta sau delegatia Patriarhala a Romaniei la Locurile Sfinte.

Intru multi si fericiti ani!"

Luand cuvantul, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a spus:

Prea Cuvioase Parinte Arhimandrit Ieronim,

Iubiti credinciosi si credincioase,

Suntem delegatia Sfantului Sinod al Bisericii noastre, veniti in randul pelerinilor care au umplut Orasul si Tara Sfanta in aceste zile. Anul Jubiliar 2000 - de la Nasterea Mantuitorului Hristos inseamna, intre altele, o chemare staruitoare a intregii omeniri de a se apropia de Hristos si de Biserica Sa.

Ziua de astazi inscrie in cronica Asezamantului romanesc din Ierusalim sosirea delegatiei Sfantului Sinod pentru a participa, impreuna cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, la festivitatile prilejuite de implinirea a doua mii de ani de la Nasterea Domnului. Ca eveniment crucial in viata omenirii, acest jubileu se inscrie intr-o bogatie de semnificatii teologice, sociale, culturale si ecumenice, in viata contemporana a Crestinismului si a lumii contemporane. Pentru noi, cei din Romania, care participam la acest act dumnezeiesc, inseamna trairea unei culmi duhovnicesti, unica in viata noastra. Parintele arhimandrit Ieronim a amintit si de semnificatia din Sinaxar a zilei de astazi. Nu am gandit vreodata ca, purtand acest nume al Sfantului Cuvios Teoctist - sarbatorit astazi de Biserica noastra, cuvios care s-a nevoit in viata sa chiar in partile acestea, se va intampla sa-l cinstesc in biserica noastra din Ierusalim, aici, pe pamantul nostru romanesc, intr-un cadru atat de inaltator si in aceste tinuturi unde s-a si nevoit Cuviosul Teoctist. De aceea, ca cel care m-am invrednicit de Dumnezeu, in ciuda greselilor si alunecarilor carora suntem supusi fiecare dintre noi, cred ca ar trebui sa lasam ca tacerea sa-si spuna mai bine cuvantul in aceste clipe de evidenta purtare de grija a lui Dumnezeu. El ne arata aceasta neincetat pentru intarirea si incurajarea noastra, spre a ne impodobi viata cu faptele credintei, pe care o marturisim spre a urma pilda de iubire, smerenie si rabdare a Sfantului Cuviosului Parinte Teoctist.

Sa-mi ingaduiti ca sa multumesc mai intai lui Dumnezeu din adancul sufletului meu ca, la acesti ani si in responsabilitatea mea din Biserica, ma aflu in ziua aceasta aici, in ziua onomastica, in rugaciune, inconjurat de membri ai Sfantului Sinod si de Dumneavoastra, cei ce ati venit din afara. Multumesc Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit Ieronim, care cu vrednicie slujeste acest Asezamant si-i sporeste agonisita cu dragoste si cu bunavointa.

Din acest prim pas din Tara Sfanta rog pe Dumnezeu sa binecuvanteze intreaga lucrare a Bisericii noastre stramosesti, desfasurata in tara si peste granita, prin ierarhi, preoti si credinciosi. Slujim o Biserica a suferintei, a Golgotei de multe ori, in istoria sa, dar si a Invierii. Prin calauzirea Duhului Sfant, Biserica noastra slujeste dreptcredinciosului popor roman si fiilor lui de peste hotare, in duhul invataturii Mantuitorului Hristos si al randuielilor Sfintilor Parinti.

Prezenta noastra la Ierusalim, ca invitati ai Prea Fericitului Patriarh Diodor I, talmaceste legaturile fratesti pe care le pastram cu Patriarhia Apostolica a Ierusalimului. Din acest prim moment, il rog pe Inalt Prea Sfintitul Aristarh, reprezentantul Patriarhiei, care ne-a intampinat la scara avionului, sa transmita Prea Fericitului inchinarea si imbratisarea delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane.

Intr-un glas sa-L rugam impreuna pe Dumnezeu sa trimita si-n aceasta clipa in sufletele noastre nadejde, rabdare, statornicie si multa iubire in slujirea Bisericii noastre stramosesti si a neamului nostru romanesc. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi, cu toti!

Bine v-am gasit!

In jurul orei 2.30 a.m., reprezentatii Bisericilor Ortodoxe din intreaga lume, absent fiind din ratiuni obiective doar Prea Fericitul Parinte Ignatie al IV-lea, Patriarhul Antiohiei, s-au intalnit la Poarta Iaffes, una din portile istorice de acces in Ierusalim. Aici, in prezenta autoritatilor politice israeliene si palestiniene, a reprezentantilor Primariei Ierusalimului, a diferitelor comunitati crestine din Cetatea Sfanta si a numerosi pelerini ortodocsi din diferite parti ale lumii, precum si a poporului ortodox din Ierusalim, preoti si credinciosi au celebrat sarbatorile pan-ortodoxe dedicate implinirii a 2000 de ani de la Nasterea lui Hristos. Pe o esplanada special amenajata, intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe au avut prilejul sa se intalneasca timp de cateva clipe pentru imbratisarea frateasca, dupa care au pornit cu totii in procesiunea catre Biserica Invierii, pentru a se inchina la Sfantul Mormant.

Debutul procesiunii si tot parcursul acesteia au fost binecuvantate de revarsarea unei ploi bogate, semn de milostivire a lui Dumnezeu, mai ales intr-o regiune a lumii unde ploaia este un eveniment destul de rar. De altfel, timp de cateva zile, cat a durat pelerinajul pan-ortodox in Israel si Palestina, ploaia n-a incetat sa racoreasca pamantul patriei pamantene a lui Hristos Domnul.

Ajunsi in Biserica Invierii si a Sfantului Mormant, intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe si insotitorii lor s-au inchinat mai intai la "Piatra Mirungerii", unde Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, este invesmantat in mantia patriarhala. De aici, pelerinajul continua spre Sfantul Mormant, in fata caruia s-a citit un text din Sfanta Evanghelie. Apoi, toti ierarhii ortodocsi si-au aplecat cu smerenie fruntea pe lespedea rece a Mormantului Mantuitorului Hristos, fiecare rugandu-se, cu siguranta, pentru iertarea propriilor pacate si pentru sanatatea si mantuirea credinciosilor din eparhia fiecaruia. Cu aceeasi sfanta emotie, toti cei de fata au purces spre Golgota - locul Rastignirii Fiului lui Dumnezeu intrupat. Aici s-a citit un text din Sf. Evanghelie, cu relatarea evenimentului Rastignirii Mantuitorului, si s-a savarsit o scurta slujba.

La mica distanta de Biserica Invierii, intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe si insotitorii lor au fost intampinati de Prea Fericirea Sa Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, in "Sola tronului" din resedinta Sa.

Seara zilei de marti, 4 ianuarie 2000, prima zi a pelerinajului panortodox in Tara Sfanta, a fost dedicata unui dineu oficial oferit oaspetilor de comunitatea ortodoxa palestiniana, la Hotelul Christmas din Ierusalimul de Est. Aici au fost rostite cuvantari de catre diferiti lideri crestini ai poporului palestinian, subliniindu-se indeosebi nazuinta acestui popor pentru o tara independenta, proprie. Din partea Patriarhiei Ierusalimului a fost adresat un salut rostit de I. P. S. Mitropolit Timotei de Vastra, Secretar General al Patriarhiei Ierusalimului.

2. A doua zi a pelerinajului in Tara Sfanta

Miercuri, 5 ianuarie, orele 10.00, a avut loc si intrunirea intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe in Sala Patriarhala a Resedintei Patriarhiei Ierusalimului. Au fost prezenti toti Primatii ortodocsi, in afara Prea Fericitilor Patriarhi Ignatie al IV-lea al Antiohiei si Petru al Alexandriei, care au avut reprezentanti la aceasta intrunire.

In cadrul acestei intruniri s-a dat citire proiectului de Mesaj adresat lumii de catre Biserica Ortodoxa Universala, cu prilejul sarbatoririi a 2000 de ani de la Intruparea Fiului lui Dumnezeu. Proiectul de mesaj fusese alcatuit cu catva timp in urma de reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe. Dupa scurte luari de cuvant ale unor Primati ortodocsi si cu foarte mici modificari, proiectul de Mesaj a fost aprobat si semnat de toti intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe prezenti la Ierusalim.

Spre sfarsitul intrunirii pan-ortodoxe, Prea Fericitul Parinte Patriarh Diodor I a oferit ordinul "Cavalerii Sfantului Mormant" intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe care nu detineau inca aceasta distinctie. De mentionat ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist primise ordinul respectiv inca din anul 1986, cu ocazia intronizarii ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, solemnitate la care participase si Prea Fericitul Parinte Patriarh Diodor I al Ierusalimului. Ierarhii insotitori ai Primatilor ortodocsi au primit si ei din partea Patriarhului Ierusalimului cate un engolpion cu icoana Nasterii Domnului.

In jurul pranzului, delegatiile Ortodoxe s-au deplasat spre hotelul Dan Pearl din Ierusalim, participand la o agapa oficiala oferita de primarul Cetatii Sfinte, Dl. Ehud Olment.

In dupa-amiaza aceleiasi zile, delegatia Bisericii Ortodoxe Romane s-a indreptat spre orasul biblic Ierihon, pentru a participa la sfintirea unei placi memoriale a Asezamantului destinat pelerinilor romani.

Constructia Asezamantului romanesc de la Ierihon a inceput in anul 1999, luand contur o initiativa mai veche a Patriarhiei Romane de a avea si in teritoriile palestiniene o casa proprie pentru pelerini, Biserica si alte cladiri anexe.

La intrarea in Asezamant, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a fost intampinat de P. C. Arhim. Ieronim Cretu, care se ocupa indeaproape de lucrarile de constructie. De fata erau numerosi romani care muncesc in Tara Sfanta, lucratori de la Asezamant si grupul nou de pelerini, ierarhi, clerici si credinciosi, veniti in pelerinaj cu delegatia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane.

In incinta Asezamantului, a avut loc o mica slujba de sfintire a unei placi comemorative, fiind de fata si Domnul Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei, si alti membri ai delegatiei prezidentiale. Dupa slujba, a fost dezvelita placa amintita, care are inscris pe ea urmatorul anunt:

INSCRIPTIE

"Doamne Dumnezeule, Ziditorule si Facatorule a toate, Care ai facut cerul cu intelepciune si ai intemeiat pamantul pe taria lui, cauta spre locul acesta si-l binecuvanteaza cu puterea tariei Tale, ajuta ca sa se ridice aici casa pentru gazduirea pelerinilor romani din tara si de pretutindeni, care vor veni ca sa se inchine la locurile sfinte ale mantuirii noastre, dupa adevarata mantuire a Sfintei Evanghelii, despre care Insusi Domnul a proorocit ca va vorbi de indata ce se vor muta Apostolii intru slava, alaturi de Domnul lor.

Ne rugam deci, Prea Bunule Stapane, binecuvanteaza sa se inalte spre zidire acest nou Asezamant romanesc din orasul biblic Ierihon, intarindu-l pe ei pe piatra cea tare, pentru ca, dupa glasul cel dumnezeiesc al Evangheliei Tale, nici vantul, nici apa, nici cutremurul, nici focul si nici altceva sa nu-l poata strica.

Ajuta ca aceasta noua intemeiere Romaneasca, ridicata pelerinajului romanesc organizat cu prilejul sarbatoririi aici, in Palestina, a 2000 de ani de la Intruparea si Nasterea Fiului si Cuvantului Tau Celui preaiubit, a Domnului nostru Iisus Hristos, sa se inalte pana la capat, spre odihna, imbunatatirea sufleteasca si bucuria poporului Tau binecredincios, pe care pazeste-l de toate bantuielile cele potrivnice. Ca a Ta este stapanirea si a Ta este Imparatia, puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Lasam marturie aceasta memorabila piatra de temelie a caminului de pelerinaj, al Asezamantului romanesc din orasul biblic Ierihon, Palestina, ca sa aminteasca peste veacuri cum, cu voia lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, s-a pus piatra de temelie a acestui camin al Asezamantului romanesc pentru pelerinaj, organizat in orasul biblic Ierihon, in ziua de miercuri, 5 ianuarie 2000, de catre Prea Fericirea Sa Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, dimpreuna cu Excelenta Sa, Domnul Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei si cu Excelenta Sa, Domnul ministru Said Baricat, reprezentantul personal al Excelentei Sale Yaser Arafat, Presedinitele Palestinei.

Binecuvantat fie acest cel mai frumos dar, care se face acum poporului romanesc!"

A luat, apoi cuvantul Domnul Presedinte Emil Constantinescu:

Prea Fericite Parinte Patriarh, Inalti Prea Sfintiti Mitropoliti ai Moldovei si Banatului, Inalti Prea Sfintiti Ierarhi ai clerului romanesc, asa cum a spus Patriarhul nostru, inaintasii nostri au batut drum lung pentru a veni aici ca pelerini. Prea Cuvioase Parinte Arhimandrit, frati romani si nu in ultimul rand domnule ministru Said Baricat, care reprezentati aici inalta autoritate palestiniana si pe presedintele statului si poporul palestinian. Asa cum a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, mult timp oamenii vor vorbi despre ceea ce astazi se ctitoreste, asa cum mult timp oamenii se vor osteni sa vorbeasca despre semnificatia acestui loc, pentru ca ne aflam pe un pamant binecuvantat de Dumnezeu, un pamant pe care de mii de ani oamenii l-au ravnit si l-au lucrat, un pamant pe care s-au construit edificii care au infruntat timpurile pana in ziua de astazi. Si ne aflam aici unde s-a descoperit stalpul lumii, cea mai veche constructie pe care omul a ridicat-o pe pamant, a carei vechime se apreciaza a fi de 11.000 de ani.

Dar acest pamant este mai ales un pamant in care credinta in Dumnezeu a inflorit ca nicaieri in alta parte. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al pacii si al intelegerii intre oameni. Chemarea pelerinajului catre locurile sfinte inseamna smerenie si inaltare, dar si intelepciune dobandita de-a lungul unui drum in care inveti din incercari, din primejdii si mai ales din faptele si vorbele oamenilor pe care ii intalnesti in cale. Sigur ca drumul parcurs de noi acum a fost mai usor. Dar gandul nostru se indreapta la acei pelerini romani care, de-a lungul secolelor, au infruntat si distanta, si desertul pentru a fi aici, in locurile sfinte.

Pentru romani, calatoria in Tara Sfanta a fost multa vreme un vis. Ea a fost un vis de-a lungul unei lungi istorii a acestui vechi popor crestin dintru inceput. Dar a mai fost un vis si in ultimele decenii, in anii de ateism si siluire a spiritului. Iata ca astazi, datorita ajutorului lui Dumnezeu, avem bucuria de a veni aici, la Ierihon, nu numai ca vizitatori sau pelerini, ci si ca prieteni si frati. Biserica a fost si a ramas axul spiritualitatii romanesti. Din mosi stramosi ctitorirea unei biserici a insemnat o implinire a unei comunitati. Eu vad biserica din Ierihon ca o ctitorie a intregii tari si ca o implinire a destinului Romaniei la 2000 de ani de la nasterea Mantuitorului. Lacasul ce se va ridica aici va fi pentru credinciosii din Romania un semn al participarii la o creatie a Domnului, ce se inalta peste intreaga lume, si-n acelasi timp acea casa a rugaciunii in care ne regasim ca romani in fata lui Dumnezeu. As vrea sa multumim inca o data conducerii palestiniene.

Bucuria participarii la o lucrare misionara atat de importanta a Bisericii noastre a fost subliniata la sfarsitul ceremoniei de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, care a spus:

Dupa cum ati auzit din documentul citit de parintele superior, inscriem o pagina care trece dincolo de istorie si de timp. In acest loc biblic, Ierihon, urmele pasilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ale Sfintilor Apostoli si unde El a savarsit multe minuni si a semanat invatatura mantuitoare prin cuvant si fapta, acum 2000 de ani, iata, noi din Romania, credinciosi, preoti, prin bunavointa conducerii palestiniene punem piatra de temelie noului camin pentru bunii crestini din Romania, care vin periodic la locurile sfinte pentru inchinare. Vom fi insa bucurosi sa auzim ca in aceasta casa de oaspeti vor fi gazduiti frateste credinciosi si din alte tari si de alte credinte.

Exista o traditie binecuvantata de a veni credinciosi din Romania pentru a se inchina la Locurile Sfinte, la Ierusalim, cel putin o data in viata. Aceasta calatorie nu se limita numai la efortul venirii cu mari osteneli pana aici, ci credinciosii faceau si binefaceri; aduceau cu ei daruri pretioase, despre care istoria aminteste, iar documentele ne vorbesc despre darnicia domnitorilor romani facuta Patriarhiei Ierusalimului.

Astazi implinim, in cinstea celor 2000 de ani de cand Domnul Hristos S-a nascut, a pasit in acest loc si a raspandit Evanghelia mantuirii, dorinta vie a credinciosilor de a intemeia aici, in Ierihon, Caminul pelerinului roman. Prin bunavointa unui credincios roman, Dumitru Samoila, Asezamantul nostru de la Ierusalim a dobandit donatia terenului pe care ne aflam si pe care se va inalta cladirea. Prin osardia Parintelui Arhimandrit Ieronim s-au definitivat toate formalitatile de rigoare, si astazi am pus piatra de temelie a Caminului romanesc, dupa proiectele aprobate de noi.

Cum romanul si orice credincios nu poate trai fara rugaciune, nu se roaga fara icoana, nu poate sa-si arate iubirea fata de semeni in mod deplin fara un locas de inchinare in care ei sa se roage impreuna, le-am indeplinit dorinta donatorilor, spre a se construi aici o cladire pentru pelerini, avand in mijloc locasul de inchinare, iar intr-o latura a incintei paraclisul. Suntem la inceput, dar vedem un inceput plin de nadejde.

Dumnezeu v-a ajutat, Domnule Presedinte, ca astazi sa-I multumiti si sa se inscrie in randul ostenelilor dumneavoastra personale si in grijile pe care le purtati, o infaptuire de mare insemnatate, iata, o zi aici, in orasul Ierihon, devenit acest loc, acum, pamant romanesc. Se stie ca o asemenea bucurie are o valoare dincolo de timp si de spatiu. Despre un locas ca acesta se va vorbi cat va fi lumea. Despre un asemenea locas zice si Mantuitorul Hristos ca "nici portile iadului nu-l vor birui" (Matei 16, 18).

Rugam pe Dumnezeu sa ne ajute noua si tuturor celor ce ajuta si celor ce se ostenesc la zidirea acestui locas sfant. Mesterii si lucratorii am inteles ca sunt credinciosi de-ai nostri, cei mai multi valceni, si dau dovada de multa harnicie si tragere de inima, ca toti oltenii nascuti si crescuti in preajma manastirilor vecine cu satele lor.

Cu acest prilej, Va adresam, Domnule Presedinte, in numele clerului si credinciosilor nostri si in acelasi timp Excelentei Sale Domnului Yaser Arafat, al carui reprezentant este de fata, Domnul Said Baricat, cuvant de multumire si de pretuire pentru sprijinul pe care l-ati acordat.

Felicitandu-va cu prilejul Jubileului de doua mii de ani de la Nasterea Domnului, din acest loc, va dorim sa traiti multi si fericiti ani, sa sporiti legaturile tarii noastre cu Tara Sfanta si cu autoritatea si poporul palestinian.

Sa ne ajute Dumnezeu!

Au fost vizitate apoi diferitele cladiri ale Asezamantului, ale caror lucrari de constructii incepusera deja, si anume; biserica centrala, paraclisul, staretia, precum si locul unde va fi asezata casa de pelerini.

Prezenta delegatiei romane la Asezamantul de pelerinaj de la Ierihon a fost un moment de bucurie aleasa. Romanii au, in comparatie cu iudeii sau cu rusii, putine locuri de inchinare proprii in Tara Sfanta. De aceea, constructia Asezamantului de la Ierihon are semnificatia sa aparte.

In jurul orelor 17.30, delegatia Bisericii Ortodoxe Romane a revenit la Ierusalim, pentru a participa, impreuna cu delegatiile celorlalte Biserici Ortodoxe surori, la inca trei momente incluse in programul celei de-a doua zi de pelerinaj in Tara Sfanta.

Primele doua momente au avut loc in edificiul "Jerusalem International Convention Center". A fost vizitata expozitia de icoane bizantine organizata de Patriarhia Ierusalimului. Printre icoanele expuse s-au remarcat si cateva exemplare romanesti, oferite expozitiei de P. C. Arhim. Ieronim Cretu, Superiorul Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta. S-a oferit apoi celor prezenti ocazia de a participa la un concert de muzica religioasa, sustinut de diferite coruri din Ierusalim sau venite din alte parti ale lumii ortodoxe. Impresionante prin numarul interpretilor, costumatii si executie, au fost corurile venite din Rusia.

Ultimul moment al zilei de 5 ianuarie 2000 l-a constituit dineul, oferit in cinstea sefilor de Biserici si de tari locuite in majoritate de crestini ortodocsi, de catre Presedintele Israelului, DL Ezer Weismann, la palatul prezidential din Ierusalim.

A treia zi a pelerinajului in Tara Sfanta

Joi, 6 ianuarie 2000 - ajunul sarbatorii Nasterii Domnului, dupa calendarul vechi inca in vigoare la Patriarhia Ierusalimului, si zi de Boboteaza dupa calendarul indreptat.

Ziua a debutat cu o intalnire la sediul Patriarhiei din Ierusalim, dedicata oferirii ordinului "Cavalerii Sfantului Mormant" sefilor de state majoritar ortodoxe, de catre Prea Fericitul Parinte Diodor I, Patriarhul Ierusalimului.

Ordinul amintit a fost primit pe rand de catre Dl. George Stefanopoulos, Presedintele Greciei, Dl. Boris Eltan, Presedintele Rusiei, Dl. Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei, DL Alexander Lucasenko, Presedintele Belarusului, Dl. Eduard Sevarnadze, Presedintele Georgiei, Dl. Petru Lucinski, Presedintele Republicii Moldova. Majoritatea sefilor de stat prezenti au rostit un cuvant de multumire pentru oferirea ordinului "Cavalerii Sfantului Mormant".

Dupa festivitatea conferirii ordinului amintit, delegatiile Bisericilor Ortodoxe s-au indreptat spre Bethleem, locul Nasterii dupa trup a Fiului lui Dumnezeu. In drum spre "orasul painii", cum este denumit Bethleemul, oaspetii au facut un popas la Manastirea greceasca "Sfantul Ilie".

Locuitorii Bethleemului intampina cu bucurie inaltii oaspeti veniti din alte parti ale lumii ortodoxe. Patru militari palestinieni calare escorteaza delegatiile oficiale pana la Piata Ieslei, din fata Bisericii Nasterii Domnului.

In piata Ieslei, intaistatatorii si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe sunt intampinati de clericii greci si arabi ai Bisericii Nasterii, de Guvernatorul, Comandantul Politiei si Primarul Bethleemului, precum si de un numar impresionant de calugari, calugarite si credinciosi veniti din tarile majoritar ortodoxe.

Oaspetii se indreapta apoi spre Biserica Nasterii. Toti isi pleaca fruntea smeriti, pentru a putea patrunde prin poarta scunda al unuia din cele mai sfinte locuri ale umanitatii. Sunt condusi cu totii spre Pestera Nasterii Domnului, aflata sub altarul Bisericii. Fiecare ierarh prezent isi pleaca fruntea pe lespedea rece ce marcheaza locul Nasterii. Cate ganduri de recunostinta, cata speranta, cata rugaciune ar fi cuprins inima fiecarui pelerin-patriarh a! unei Biserici Ortodoxe sau arhiereu obisnuit, in momentele traite sub cupola Pesterii din Bethleem! Este taina fiecarui purtator cu sfintenie, desigur, pana la sfarsitul vietii.

Dupa o scurta slujba din Pestera, distinsii pelerini au asistat in Biserica cea mare la celebrarea Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare.

A urmat apoi o scurta receptie, oferita inaltilor oaspeti de catre primarul Bethleemului, Dl. Hanna.

In seara aceleiasi zile, Dl. Yasser Arafat, Presedintele Autoritatii Palestiniene, a oferit sefilor de state si Biserici prezenti la Bethleem un dineu oficial. Locul de desfasurare a acestui dineu a fost hotelul "Paradise", care gazduia in acele zile pe cei aproape 100 de pelerini romani veniti sa insoteasca in pelerinaj pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist.

Dupa dineu, Prea Fericirea Sa s-a intretinut pentru cateva clipe cu Dl. Yasser Arafat, caruia i-a oferit in dar un covor oltenesc, multumindu-i totodata pentru sprijinul oferit la construirea Asezamintelor Romane de la Ierihon.

Seara tarziu, in Piata Ieslei din Bethleem, au avut loc concerte de muzica religioasa dedicate implinirii a 2000 de ani de la Nasterea lui Hristos. Un cor romanesc, dirijat, de P. C. Arhid. Prof. Sebastian Barbu Bucur, care a insotit in permanenta grupul de pelerini romani, a interpretat cateva piese corale religioase.

Atractia serii a fost concertul de colinde sustinut de cunoscutul interpret Demis Roussos.

4. A patra zi a pelerinajului in Tara Sfanta

Toate momentele petrecute in Tara Sfanta de delegatiile Bisericilor Ortodoxe si de sefii de state ale acestor Biserici au avut pana in ziua de vineri, 7 ianuarie 2000, un caracter de festivitate (intalniri, receptii, conferiri de distinctii etc.), cu mici exceptii ale unor momente liturgice.

Noaptea de 6 spre 7 ianuarie si dimineata zilei de 7 ianuarie au constituit momente de rugaciune intensa catre Dumnezeu, Cel Ce a binevoit "la plinirea vremii" (Galateni 4, 4) sa trimita pe Fiul Sau in lume, pentru a Se naste cu puterea Sfantului Duh din Sfanta Fecioara Maria, sa traiasca peste trei decenii printre pamanteni, sa moara si sa invieze pentru mantuirea lor.

Astfel, spre miezul noptii din 6-7 ianuarie, zeci de arhierei ortodocsi din multe tari au participat la slujba utreniei si au celebrat Sfanta Liturghie in altarul Bisericii Nasterii. De bucuria acelei nopti de taina, aureolate de lumina Pesterii Nasterii lui Hristos, de unde sesizam izvorand valuri-valuri de har si lumina, s-au impartasit si cativa arhierei romani: I. P. S. Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei, P. P. S. S. Episcopi Epifanie al Buzaului, Timotei al Aradului, Casian al Dunarii de Jos, Laurentiu al Caransebesului, Teofan Sinaitul, Vicar Patriarhal. Numerosi pelerini romani: preoti, monahi si monahii, credinciosi, participau cu aceeasi emotie la taina acelei nopti.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist si I. P. S. Mitropolit Daniel n-au slujit Sfanta Liturghie in acea noapte, fiind randuiti sa slujeasca si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe.

Ziua de vineri, 7 ianuarie 2000, a avut ca moment Central celebrarea Sfintei Liturghii in naosul Bisericii Nasterii de catre intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe, insotiti de catre un ierarh de fiecare Biserica.

In primele ore ale diminetii, Biserica Nasterii lui Hristos din Bethleem era neincapatoare. Rand pe rand au sosit in Biserica delegatiile Bisericilor Ortodoxe, urmate de sefii de state majoritar ortodoxe.

Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe slujeau Sfanta Liturghie in prezenta sefilor de stat din tarile lor. Era o imagine inedita, interesanta, purtatoare de mesaj. Cu doar 10 ani inainte, predecesorii sefilor de stat prezenti, cu exceptia celui din Grecia, aveau ca adversari ideologici, ca persoane cu statut de tolerat, pe cei care slujeau acum Sfanta Liturghie. In doar 10 ani, zidul despartitor dintre puterea politica a tarilor majoritar locuite de crestini ortodocsi si liderii religiosi ai acestora a fost sfaramat. Odata cu acel zid a fost distrus un intreg sistem opresiv, s-a incheiat o perioada lunga de persecutie a crestinilor, s-a inaugurat poate o etapa de simfonie intre puterea seculara si slujirea crestina - relatie ce a existat timp de multe veacuri pe taramurile ortodoxe.

In timpul Sfintei Liturghii, I. P. S. Tirmotei, Mitropolit de Vastra, ierarh al Patriarhiei Ierusalimului, a dat citire "Mesajului de la Bethleem al intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe la implinirea a 2000 de ani de la Nasterea lui Hristos". Reamintim ca textul mesajului a fost redat in integralitate in cuprinsul acestui reportaj, in descrierea celei de a doua zi a pelerinajului in Tara Sfanta.

Spre sfarsitul Sfintei Liturghii, in timp ce clerici, arhierei, preoti si diaconi se impartaseau cu Sfintele Taine, corul romanesc, condus de Parintele Sebastian Barbu Bucur, a interpretat cateva piese de muzica bizantina.

Impresionant a fost si momentul in care cativa din sefii de state, prezenti impreuna cu sotiile lor, intre care si Dl. si Dna. Emil si Nadia Constantinescu asteptau la rand, impreuna cu numerosi credinciosi, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Dupa momentul impartasirii, Presedintele Romaniei si doamna au fost condusi la Pestera Nasterii de catre P. S. Episcop Casian al Dunarii de Jos, pentru un moment de rugaciune si reculegere.

Dupa celebrarea Sfintei Liturghii, Prea Fericitul Parinte Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, a oferit un pranz festiv la restaurantul "Nissan" din Bethleem, in timpul caruia Prea Fericirea Sa a oferit daruri simbolizand lumina Bethleemului celor prezenti. A fost ultimul moment al programului oficial al sarbatorii de la Ierusalim si Bethleem. Slava Domnului pentru toate!

5. Zilele 5-8 ale pelerinajului in Tara Sfanta

Folosindu-se de prezenta pe pamantul binecuvantat al Israelului si Palestinei, cu ocazia sarbatorilor pan-ortodoxe organizate de Patriarhia Ierusalimului, a caror descriere in detaliu a fost prezentata mai sus, delegatia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, condusa de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, a continuat, timp de patru zile, pelerinajul in Tara Sfanta. Delegatiei oficiale a Patriarhiei Romane i s-au adaugat si cei peste 30 de pelerini romani, ierarhi, preoti, monahi, monahii si credinciosi, veniti in aceeasi perioada in pelerinaj.

Astfel, in perioada 8-11 ianuarie 2000, pelerinii romani, avandu-l in mijlocul lor pe Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, au pasit cu emotia caracteristica unui act sacru in cel mai deplin sens al cuvantului, in locurile Sfinte care L-au gazduit pe Fiul lui Dumnezeu intrupat pe timpul trecerii Sale printre pamanteni.

In ziua de sambata, 8 ianuarie, a fost vizitat orasul biblic Ierihon, Asezamantul romanesc de la Iordan, locul Botezului Mantuitorului Hristos de la raul Iordan, manastirea Sfantul Gheorghe din Hozeva. In noaptea de 8 spre 9 ianuarie, pelerinii romani au participat la slujba Sfintei Liturghii la Mormantul Sfant, celebrata de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist si de ceilalti ierarhi si preoti romani. Duminica, 9 ianuarie, a fost vizitat Asezamantul romanesc din Ierusalim, asistand la celebrarea Sfintei Liturghii, si a avut loc o intalnire cu Prea Fericitul Parinte Patriarh Diodor I al Ierusalimului. Locurile Sfinte din Galileea i-au primit spre inchinare pe pelerinii veniti din Romania in cursul zilei de luni, 10 ianuarie. Au fost vizitate localitatea Hayarden - loc unde pelerinii pot sa se spele cu apa din Iordan, inaltimile Golan (tinut manos care constituie piatra de incercare a relatiilor intre Israel si Siria), pamantul biblic ai Godovei cu vizitarea unei biserici din primele veacuri crestine, Muntele Fericirilor, ruinele sinagogii din Capernaum si ale casei Sfantului Petru din acelasi oras, biserica greaca de pe marginea lacului Galileii si localitatea Tiberias. In ultima zi a prezentei in Tara Sfanta, au fost vizitate: Muntele Taborului, biserica din Cana Galileii (in ambele locuri intalnind monahii din Romania), biserica din Nazaret, Muntele Carmei si orasul Tel-Aviv. In noaptea de 11-12 ianuarie, pelerinii romani s-au intors in Tara.

In unele din aceste locuri sfinte, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu toti pelerinii romani, au participat la anumite momente speciale. Acestea vor fi descrise cronologic in cele ce urmeaza:

a) Sfintirea sfintelor mese din altarele celor doua biserici ale Asezamantului romanesc din Ierihon. Evenimentul a avut loc sambata, 8 ianuarie. Dis-de-dimineata, incinta Asezamantului era deja neincapatoare. Sute de romani aflati la munca in Israel, lucratorii de la asezamant si multi pelerini asteptau sosirea Prea Fericitului Parinte Teoctist si a insotitorilor sai. In jurul orelor 9.00, inaltii oaspeti din Romania au sosit la Ierihon, intampinati de P.C. Arhim. Ieronim Cretu, superiorul Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta. Erau de fata si Ambasadorul Romaniei la Tel-Aviv, Dl. Gheorghe Popescu, Dl. Marin Albu, reprezentant roman pe langa Autoritatea Palestiniana, Dl. Saic Barat, reprezentantul Dlui. Yasser Arafat, Presedintele Autoritatii Palestiniene.

Sfintele mese ale altarelor bisericii principale si paraclisului au fost sfintite in acelasi timp. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, inconjurat de ierarhii, preotii si diaconii prezenti, a sfintit dupa randuiala Sfanta Masa din altarul bisericii celei noi cu hramul Nasterea Domnului. Altarul paraclisului din incinta viitoarei staretii a fost tarnosit de P. S. Episcop Teofan Sinaitui, Vicar Patriarhal.

Dupa slujbele de sfintire, a urmat celebrarea Sfintei Liturghii in biserica principala, cantarile liturgice fiind executate de corul condus de Pr. Arhid. Sebastian Barbu Bucur. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, subliniind semnificatia speciala a momentului, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a spus: "Minunat esti Doamne si niciun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!".

Cu adanca emotie, acum, cand am sfintit primul altar romanesc din Ierihon, un gand de recunostinta catre Milostivul Dumnezeu, pentru ca m-a invrednicit sa implinesc aceasta sfanta randuiala. Datoram aceasta unica bucurie vredniciei inaintasilor nostri, ierarhi, credinciosi, domnitori si monahi, care au facut din evlavia lor o permanenta cale spre Hristos si spre Locurile Sfinte, unde au daruit ofranda credintei lor. Personal, ma bucur astazi ca am avut in jurul meu pe inalt Prea Sfintitii Mitropolit! Daniel al Moldovei si Bucovinei, Nicolae al Banatului, pe Prea Sfintitul Episcop Casian al Dunarii de Jos, arhimandriti, diaconi, monahi, monahii si credinciosi pelerini din Romania. insasi prezenta si lucrarea noastra de astazi arata nesfarsita bunatate a lui Dumnezeu, care se arata neincetat, minunat, intre sfintii Sai. Invrednicindu-ne sa imploram Duhul Cel Sfant peste lucrarea de zidire a acestui Camin romanesc si peste Sfanta Masa, Jertfelnicul aducerii Euharistiei in aceasta biserica, intrezarim aici manifestarea iubirii lui Dumnezeu fata de noi si de neamul nostru romanesc. Traim comuniunea cu toti Sfintii romani, din randul ocrotitorilor acestui sfant locas, intre care se afla si Cuviosul monah de la manastirea Neamt, Ioan Iacob, care si-a sfintit viata si trupul in aceste parti. Iubitii mei, prin stralucirea fetelor dumneavoastra de dimineata si pana acum, la terminarea slujbei de sfintire si a Sfintei Liturghii, ne-ati adus noua, slujitorilor altarului, bucuria dumneavoastra launtrica. Numai apropierea nevazuta, dar reala de Mantuitorul nostru Iisus Hristos cunoaste o asemenea bucurie. Si aceasta, cum ne invata El, nu se va lua de la noi.

Acest inceput de intemeiere a Sf. Altar, loc de Jertfa si de rugaciune aici, in Ierihon, si deci aceasta bucurie o datoram si Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Ierusalimului, pentru binecuvantarea sa, cum am auzit din documentul asezat la piciorul Sfintei Mese, precum si autoritatii palestiniene, pentru autorizatia de constructie a Caminului pentru pelerinii romani.

Pe Prea Fericitul Diodor I l-am cunoscut inca din vremea cand eram mitropolit la Iasi. La invitatia vrednicului de pomenire patriarh Iustin, Prea Fericitului Diodor I a participat la hramul manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, o sarbatoare cu caracter universal, la care participa crestini din tara si din strainatate.

Romanii, oriunde s-ar afla ei, tin de biserica lor, respecta traditiile lor si cinstesc Sfintii lor si datinile romanesti. La invitatia noastra, Prea Fericitul Diodor I si delegatia Patriarhiei Ierusalimului a acceptat sa participe la hramul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. A fost foarte impresionat de tot ce a vazut in tara noastra, indeosebi manastirile si credinciosii. Pe o vreme de seceta cumplita, Prea Fericirea Sa indemna credinciosii si preotii: "Sa ne rugam, parintilor, pentru ploaie la moastele Sf. Ioan in timpul Liturghiei de maine". Si intr-adevar, a doua zi, in timp ce noi slujeam, in fata bisericii Sf. Gheorghe din manastirea de la Suceava, a venit o ploaie binefacatoare, calda, nu rece ca cea intampinata de noi zilele acestea la Ierusalim. Se revarsa ploaia peste miile de credinciosi, incat acestia si preotii care se rugasera pe parcursul itinerariului din ajun multumeau cu multa bucurie lui Dumnezeu. Prea Fericitul Diodor I privea multimea de credinciosi adancita in rugaciune, fara ca cineva sa se miste din locul unde se afla. Impresionat, Prea Fericitul Diodor I a facut semn catre preotii si protopopii din Arhiepiscopie, prezenti acolo, care il rugasera in ajun, si ridicand mana in sus spre Dumnezeu, s-a rugat pentru slobozirea norilor, care sa dea ploaie binecuvantata.

Prin aceasta am dorit sa ilustrez amintirile de neuitat ale Prea Fericirii Sale in Moldova. Al doilea prilej a fost participarea sa la instalarea mea ca Patriarh, in noiembrie 1985, fiind primul dintre Scaunele Apostolice care a participat la evenimentul instalarii Patriarhului Bisericii noastre. Am ramas foarte recunoscator pentru aceasta cinstire a clerului si credinciosilor, pentru cuvantul rostit si acordarea, cu acel prilej, a Ordinului Sfantului Mormant. In trecut si in conditiile de ingradiri religioase, daca aceste participari bisericesti din afara erau la un nivel inalt, ca aceea din 1986, atunci responsabilitatea celui ce primea aceasta inalta participare devenea un adevarat sprijin moral in relatiile cu autoritatile Romane. Faptul ca Patriarhul Ierusalimului a fost prezent la instalarea mea mi-a pricinuit o mangaiere, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu, in care mi-am pus toata increderea in imprejurarile grele de atunci pentru Biserica noastra. Deci primul meu gand, repet, de acum este cei de recunostinta, de dragoste fata de Prea Fericitul Diodor I al Ierusalimului. Mi-am ingaduit aceasta marturisire a ceea ce am simtit si am trait personal in clipele de infricosata raspundere la care am fost chemat. Am destainuit aceasta cu incredintarea ca bunii credinciosi-pelerini, preoti si monahi prezenti, pot sa se imbogateasca sufleteste de faptul ca Prea Fericitul Diodor I, ca slujitor si pururea rugator la Sfantul Mormant, se bucura mai mult decat noi in implinirea rugaciunilor pentru pace si ajutor. Stiti ca Prea Fericitul a dorit foarte mult sa facem o vizita oficiala la Sfintele Locuri, asa cum ne-a comunicat in repetate randuri parintele arhimandrit Ieronim. De 8 ani ne-am pregatit, dar n-am putut sa-i indeplinim aceasta dorinta. Au fost vremuri de restriste si la noi, dar Dumnezeu ne-a ajutat ca sa venim acum la chemarea Prea Fericirii Sale si a Sfantului Sinod al Bisericii Ierusalimului.

Frati si surori in Domnul,

Intalnirea intregii ortodoxii aici, la Sfantul Mormant, este extrem de importanta. Am putut sa dam, cu smerenie, marturia unitatii noastre si a responsabilitatii pastorale intr-o lume atat de divizata. Meritul revine, firesc, Bisericii Ierusalimului, ca noi sa slujim in acest an 2000 la Pestera Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, impreuna cu toti reprezentantii Ortodoxiei. Aceasta implinire dumnezeiasca este mai mult decat un argument adanc graitor, ca Biserica Ortodoxa nu numai ca se afla in lucrarea ei apostolica, ci ea vesteste cu vigoare si intr-un glas adevarul intruparii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. La implinirea a 2000 de ani, noi, crestinii ortodocsi, prin Patriarhii Bisericilor si prin reprezentantii lor, inconjurati de credinciosi, calugari, calugarite si preoti de parohie, am venit aici din Romania sa ne inchinam si sa marturisim ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, aici a luat chipul nostru, pentru ca noi sa ne invrednicim de Harul Sau. Iata ca noi, romanii, ne-am invrednicit sa fim in Tara Sfanta cu intreaga Ortodoxie. Cautand cu iubire spre noi, Iisus ne priveste, asa cum a privit spre Zaheu, aflat in sicomor, chemandu-l la Sine pe nume, spre a poposi in casa lui. Acest gest de iubire al lui Iisus, plin de bunatate, care a uimit multimea din jur, dintre care unii au si cartit, s-a petrecut aici, in Ierihon, foarte aproape de locasul intemeiat si inceput prin rugaciuni in zilele acestea. Aceeasi patrunzatoare privire si aceeasi chemare cred ca l-au determinat pe fericitul donator al acestui teren, acum adormit in Domnul, Dumitru Samoila, sa-l primeasca pe Hristos in sufletul sau. Acest tel este implinit acum, fratii mei, cand noi, cu totii, am tarnosit acest altar numai pentru un popas si un fapt trecator la implinirea a 2000 de ani, ci pregatirea ospatului datator de viata nemuritoare, Sfanta Masa la care vor veni de aici inainte generatii dupa generatii de insetati de "Apa cea Vie".

Noi, cei din Romania, traim momente nespus de frumoase prin semnificatia sufleteasca si trupeasca a acestui camin romanesc aici, pe albia Iordanului.

Nu se intampla acest eveniment prea des nici la noi acasa, dar cu atat mai mult unde terenul este atat de greu de obtinut. Sfintirea altarului are loc o singura data. Si aceasta pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos, o singura data, acum doua mii de ani, S-a nascut in Pestera de la Bethleem, a predicat, S-a jertfit de bunavoie, a fost rastignit, ingropat, si a treia zi a inviat din morti. Dupa aceasta dumnezeiasca randuiala de unicitate a Jertfei si Invierii Sale, Sfanta Liturghie, Sfintele Taine, cu ciclul fiecarei zile, ca si sfintirea altarului, toate imbraca, pentru mantuirea noastra, caracterul de unicat. Si omul, cu sufletul sau nemuritor, este o faptura unica, pentru viata careia Si-a dat viata Fiul lui Dumnezeu.

Iubiti frati si surori, sa inscriem aceste clipe pe tabla cea sufleteasca a inimii si memoriei noastre. Sa pastram amintirea zilei de astazi ca pe un dar al Sfintei Treimi, ca pe o nepretuita marturie a iubirii lui Dumnezeu. Cu un gand si un cuget dam cuvant de pretuire pentru rodnica stradanie a Parintelui Arhimandrit Ieronim, de felul cum reprezinta Biserica si Tara in aceasta lume atat de incercata de dureri si suferinte. Din toata inima binecuvantam viata si priceperea constructorilor acestui Asezamant, rugand pe Dumnezeu sa-i ocroteasca in pace, spre a ne vedea cat mai curand in mijlocul familiei.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu noi! Amin.

Pentru contributia avuta la construirea Asezamantului romanesc de la Ierihon, doi distinsi sprijinitori ai acestei lucrari au primit distinctia "Crucea Patriarhala" din partea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist.

Agapa de dupa slujba a fost oferita tuturor pelerinilor romani de P. C. Arhim. Ieronim Cretu, la un restaurant din Ierihon.

b) Vizita la locul Botezului Mantuitorului Hristos si la Asezamantul romanesc de la Iordan. In dupa-amiaza aceleiasi zile, pelerinii romani s-au indreptat spre frontiera cu Iordania, nu departe de orasul Ierihon. Datorita razboaielor repetate intre evrei si arabi, granita cu Iordania este strajuita, in teritoriul ocupat de evrei, de o fasie de pamant de cativa kilometri, unde accesul este permis numai cu aprobari speciale.

Odata obtinute aceste aprobari, pelerinii romani s-au indreptat spre Iordan, la locul unde, dupa traditie, a fost botezat Hristos de catre Sfantul Ioan. Desi Iordanul nu mai avea infatisarea vie de altadata, sistemele de irigare lipsindu-l de un volum de apa rezonabil, emotia a fost deosebit de puternica. S-a intonat de cateva ori troparul "In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne..." Pelerinii au coborat pe malul abrupt al Iordanului si si-au spalat fata cu apa binecuvantata de la locul Botezului lui Hristos.

Pelerinii s-au indreptat apoi spre Asezamantul romanesc de la Iordan. Drumul pana la acest loc sfant, cu prezenta Romaneasca de altadata, infatisa o imagine dezolanta. Pe parcursul a peste un kilometru, pelerinul era intampinat la tot pasul de ruine de biserici ortodoxe, catolice sau protestante. Multe Biserici din multe tari ale lumii si-au construit in acel tinut, cat mai aproape de locul Botezului Domnului, locasuri de inchinaciune. Toate au fost insa parasite in urma razboiului din 1967 dintre evrei si arabi, cand zona a fost inchisa din ratiuni de securitate.

Cu timpul, bisericile s-au degradat, unele s-au daramat cu totul. Ruine se puteau observa peste tot.

In aceeasi stare se afla si Asezamantul romanesc de la Iordan, de care pelerinii s-au putut apropia numai la o distanta de 200 m., datorita terenului minat din jurul bisericii.

In tacere si de la distanta, pelerinii contemplau zidurile bisericii parasite, cu nadejdea ca Dumnezeu Isi va indrepta in curand privirea spre acel loc binecuvantat si ca intreaga pleiada de biserici de pe raul Iordanului isi va relua viata de rugaciune de altadata.

c) Pelerinaj la moastele Sfantului Iacob de la Hozeva. In seara zilei de 8 ianuarie, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu toti pelerinii romani, au urcat muntele din apropierea Ierihonului, unde se afla Manastirea Sfantul Gheorghe de la Hozeva. Intr-o atmosfera de liniste deplina, pe care numai muntele si pustia nelocuite o pot oferi, pelerinii s-au apropiat "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si dragoste de Manastirea care, de-a lungul secolelor, a oferit loc de rugaciune a mii, poate zeci de mii de calugari. Pe distante considerabile in jurul manastirii se pot inca zari zeci si sute de grote, care au adapostit pustnici cunoscuti si mai ales necunoscuti.

Aici a vietuit si Sfantul Ioan Iacob, calugar de la Manastirea Neamtu, canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in 1992. Sfintele lui Moaste se afla in Manastirea Hozeva, pelerinii romani avand posibilitatea de a le cinsti cum se cuvine. La racla Sfantului Ioan Iacob s-a citit o rugaciune de catre Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Apoi, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit un cuvant de invatatura, al carui continut il prezentam in cele ce urmeaza:

«Ne aflam la unul dintre cele mai importante locuri din Tara Sfanta pentru noi, romanii, Manastirea Sfantului Gheorghe de pe Valea Hozeva, cunoscut printr-o profunda traire monahala, traire pe care o aflam doar in paginile vietii Sfintilor cuviosi nevoitori. Ceea ce avem in fata ochilor aici si mai cu seama ceea ce simtim venind pe urmele atator Sfinti monahi, nu se poate cuprinde prin cuvinte.

Tinut atat de neospitalier, atat de tulburator, prin linistea lui, unde roca stearpa se intalneste cu vegetatia inmiresmata primavaratec, aceasta oaza de duhovnicie marturiseste, in graiul tainic al existentei ei, de luptele biruitoare ale credintei, ale carei roade se vad in frumusetea dumnezeiasca a manastirii. Purtati de o forta a Duhului aici, unde mii de pustnici poate s-au nevoit si s-au mantuit, constatam, ca si in numeroase momente din istoria noastra, ca Dumnezeu Si-a chemat si ales pe unii din fiii poporului roman la desavarsire si sfintenie, din randul carora face parte Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt. Asa cum privim cu uimire imensitatea stancilor, ne dam seama ca numai Duhul Sfant a lucrat prin ei. Acesti ostasi s-au aratat atat de viteji, incat ei au biruit ceea ce este greu de imaginat din punct de vedere omenesc, adica lupta cu omul cel launtric, lupta cu pornirile si instinctele de care omul este cuprins, si apoi au infruntat si au biruit natura, facand case si culturi de legume si flori. Pe acesti mari viteji ai Duhului ii vedem in icoane blanzi si apropiati de chipul nostru. Apropiati de felul nostru de a gandi, in realitate ei au fost niste mari luptatori, pentru ca au luptat impotriva diavolului si a slugilor lui. Ei luptau impotriva lacomiei nu numai postind, nu numai prin infranare de la dorintele personale, zidind astfel omul cel launtric prin rugaciune si ascultare.

Un monah, orice s-ar zice, este purtator de trup, oricat s-ar indeparta de lume. Asezandu-se in pustie, ei traiau cu atat mai plenar comuniunea cu lumea prin rugaciune continua. Lupta cu egoismul propriu si cu pornirile proprii, intr-adevar o lupta grea, asa cum vedem ca s-au luptat aici cu stanca cei ce au facut cale de acces pentru noi. Cu aceeasi incordare, monahii se lupta si cu ispitele propriei firi.

Unul, asemenea acestor exemple, cred ca a fost si acest frate al nostru roman, precum si multi alti romani necunoscuti, care s-au nevoit aici. Cuviosul Ioan Iacob, care s-a nevoit la Asezamintele noastre romanesti de la Ierusalim si Iordan, dar care a murit aici, in pestera in care a vietuit multi ani, si care a ramas, cu darul Duhului Sfant, cu trupul-neputrezit, se afla in paraclisul acestei manastiri, Cu multa evlavie, Sfantul Sinod l-a trecut in randul Sfintilor in anul 1992. Venind in aceasta seara aici, noi, cei de acasa, am ingenuncheat in fata moastelor cuviosului Ioan si am cantat acatistul sau.

Cred ca este o mare sansa pentru noi ca acum, la implinirea a 2000 de ani de la Nasterea Domnului Iisus Hristos, vizitam Tara Sfanta si ne intalnim si cu Sfintii nostri. Sa aratam fratilor de acasa, in familie, in societate, credinciosilor, ceea ce am vazut atat de minunat aici, mergand pe urmele Domnului Hristos, ale Sfintilor Apostoli si ale atator martiri si monahi nevoitori pentru a-L urma pe Hristos si a se invrednici sa urce treptele desavarsirii. Acest frate al nostru mai mare, Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt, s-a nevoit aici si a dobandit de la Dumnezeu suprema rasplata in aceasta lume, neputrezirea ramasitelor sale pamantesti, si alte daruri marturisite de cei ce l-au cunoscut atat in tara, cat si aici.

Sa ne ajute tuturor Dumnezeu si sa multumim gazdelor noastre, Parintelui Arhimandrit Ieronim Cretu si Parintelui Egumen Ghermanos, care atat de amabil a fost si ne-a iesit inainte cu "autoturismul sau special", facut pentru a depasi aceste obstacole de neimaginat. Fara acest mijloc de transport atat de original, eu si Inalt Prea Sfintitul Nicolae n-am fi putut ajunge pana aici.

Rugam pe Dumnezeu sa ne binecuvinteze pasii si lucrarea noastra, sa ne daruiasca pace si liniste noua, tarii, poporului si lumii intregi. Am putut vedea aici cum rugaciunea, munca, priceperea si statornicia acestor fii ai linistii, iubitori de pustie, au izbutit sa transforme spatiul in care te simti atat de aproape de Imparatia lui Dumnezeu, intr-o oaza cu arbori, alei si flori mirositoare, in care sa te simti atat de aproape de imparatia lui Dumnezeu. intr-un chip cu totul neasteptat am fost primiti, la intrare, in sunetul clopotelor si in balsamul florilor si cedrilor, dupa drumul atat de ametitor, sprijinit pe peretele prapastios al muntelui stancos.

Fie Numele Domnului binecuvantat ca ne-am inchinat si am ingenuncheat impreuna cu inalt Prea Sfintitii, Prea Sfintitii, preotii, monahii si ceilalti pelerinii veniti din tara, in fata Sfintelor Moaste, nadajduind a le avea in j;ara spre venerare si mangaiere!

In atmosfera de pace a noptii, pelerinii s-au indreptat spre Ierusalim, purtand cu ei emotia intalnirii fata catre fata cu moastele Sfantului Ioan Iacob Romanul, pentru a participa la un alt moment de o incarcatura duhovniceasca speciala, si anume celebrarea Sfintei Liturghii la Mormantul Domnului Hristos.

d) Slujba Sfintei Liturghii la Mormantul Sfant din Ierusalim.

Sunt momente in viata pamanteasca care-l pot marca pe om pe vecie. Pentru un preot, slujirea Sfintei Liturghii pe Sfanta Masa din incinta Mormantului lui Hristos de la Ierusalim este cu siguranta un astfel de moment.

Aceasta aleasa binecuvantare a fost oferita de Dumnezeu preotilor si ierarhilor romani in noaptea de sambata spre duminica a anului mantuirii 2000, 8 spre 9 ianuarie. Cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, a fost, savarsita Sfanta Liturghie in limba romana de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi romani, in prezenta multor credinciosi din Romania veniti in pelerinaj la Locurile Sfinte.

Proscomidia a fost savarsita pe insasi piatra Sfantului Mormant. Rand pe rand, ierarhii romani s-au asezat in genunchi in fata pietrei Sfantului Mormant si au pomenit in rugaciunea lor pe cei incredintati lor spre mantuire sau pe cei adormiti intru nadejdea invierii. Intreaga Romanie, cu stramosii de ieri si locuitorii ei de astazi, au fost prezenti pe lespedea de piatra a Mormantului lui Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.

Sfanta Masa pe care s-a adus Sfanta Jertfa a fost chiar locul unde a stat ingerul care a vestit femeilor purtatoare de mir invierea lui Hristos.

La momentul potrivit, cuvantul de invatatura a fost rostit de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, care a spus:

"Dar la Tine, Doamne, intunericul nu este intuneric si noaptea ca ziua va lumina" (Ps. 138, 12)."

In aceasta tainica si adanca traire duhovniceasca a Sfintei si dumnezeiestii Liturghii, cu ajutorul lui Dumnezeu Cel in Treime laudat, savarsita la Mormantul Domnului, in cetatea imparatului si Proorocului David, am dat ascultare indemnului de Sus, insuflat Psalmistului: "Noaptea mainile noastre am intins inaintea lui Dumnezeu si L-am slavit" (v. Ps. 76, 2); "Noaptea am ridicat mainile noastre spre cele Sfinte si am binecuvantat pe Domnul" (Ps. 133, 2).

Prilejul implinirii a doua mii de ani de la Nasterea cea dupa trup a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos a adunat la Bethleem pe toti Patriarhii si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe din lume. La invitatia Prea Fericitului Parinte Patriarh Diodor I al Ierusalimului, am venit si noi din Romania, sa ne bucuram sufletele slujind dumnezeiasca Liturghie pentru prirna data in istoria Bisericii Ortodoxe Romane chiar la locul ingroparii si Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Traim aici, iubitii mei frati si surori, aceste de neuitat clipe pline de emotie si de adanca recunostinta fata de indelunga bunatate a lui Dumnezeu.

Suntem, iata, un sobor de ierarhi, arhimandriti, preoti, diaconi si monahi care ma inconjoara, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei. Impreuna cu dumneavoastra, pelerinii din Romania, ne-am rugat pentru inaintasii nostri si pentru sanatatea si mantuirea fratilor nostri romani de pretutindeni. Ca tamaia cu buna mireasma s-au inaltat rugaciuni pentru pacea si bunastarea intregii lumi. Aici si acum, la vreme de priveghere, am trait adevarul ca "bine este a-L lauda pe Domnul si a canta numele Celui Preainalt, a vesti dimineata mila Lui si adevarul Lui in toata noaptea" (Ps. 91, 1-2). Cu inima si cugetul am simtit cum rugaciunea noastra a ajuns inaintea Domnului Dumnezeului mantuirii noastre, pentru ca "El a plecat urechea Sa spre ruga noastra" (v. Ps. 87, 1-2). Este lesne de inteles ca acest simtamant tainic a fost sporit si intarit atat de faptul ca nu am inaltat Domnului numai rugaciune, ci am savarsit Sfanta Liturghie, Taina impartasirii, pe cat ne este dat noua din Dumnezeirea Sa, prin cuminecarea cu Dumnezeiescul Sau Trup si Sange, cat si de faptul ca locul aducerii Dumnezeiestii Jertfe, unic prin insemnatatea sa in iconomia mantuirii neamului omenesc, este prea Sfantul Sau Mormant de viata datator. Nu putem sa nu marturisim intr-un gand cu Sfintii si de Dumnezeu vazatorii Sfinti Parinti, ca Mormantul cel Sfant este izvorul invierii noastre, vas al lucrarii dumnezeiesti, prin care si in care Domnul a binevoit sa savarseasca mantuirea noastra.

Cu ochii mintii noastre am privit sfintele chipuri ale lui Nicodim, prietenul sincer al lui Iisus, si al lui Iosif din Arimateea, "cel cu bun chip, coborand de pe lemn Prea Curat Trupul Sau, in giulgiu curat infasurandu-l, si in mormant ingropandu-L L-au pus". Si impreuna cu Maria Magdalena si cu Maria din Betania marturiseau ca au vazut piatra rasturnata, au primit bunele vestiri de bucurie si au auzit glasul ingerului intrebandu-le de ce-L cautau pe Cel viu printre cei morti si adeverindu-ne ca Hristos a inviat (Matei 28, 1-7). Prin Dumnezeiasca Euharistie s-a daruit harul intelegerii si cunostintei Tainei ca, desi in mormant cu Trupul, totusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sade ca un Dumnezeu in iad cu sufletul ca un nemuritor, in Rai cu talharul si pe Scaunul Slavei impreuna cu Tatal.

De aceea, fratii mei, pentru noi "intunericul noptii nu mai este intuneric, si noaptea ca ziua lumineaza" (Ps. 138, 12), caci am primit Duhul Cel Ceresc si am vazut lumina cea adevarata, lumina Invierii Domnului, luminand tuturor de la acest loc preasfant de inchinare adanca, unde au statut nu numai picioarele Lui, ci Insusi Trupul Sau a fost asezat. Ea ne patrunde in intreaga fiinta, ne face sa ne simtim cu adevarat "fii ai Luminii si fii ai zilei", nu "ai noptii, nici ai intunericului." Si ne da putere "sa fim treji, imbracandu-ne in platosa credintei si a dragostei si punand coiful nadejdii de mantuire" (1 Tes. 5, 5-8), ca sa umblam ca fii ai luminii (v.-Ef. 5, 8).

Dat fiind ca in noi, iubiti frati, "roada luminii este in orice bunatate, dreptate si adevar" (Ef. 5, 9), consideram ca avem datoria sfanta ca, la plinirea a 2000 de ani de la Nasterea lui Hristos, "Soarele dreptatii" si "Rasaritul Cel de Sus", aici, la Sfantul Mormant, sa plecam genunchii smeriti inaintea Domnului, rugandu-L cu duh umilit si inima infranta si smerita, sa straluceasca lumina Sa cea Dumnezeiasca in inimile noastre si ale tuturor semenilor nostri care traiesc in intuneric si in umbra (Luca I, 79); sa le aprinda vointa la virtute", sa lumineze sufletele spre iubire frateasca, sa domoleasca pornirile cele greu de purtat ale pacatelor, sa alunge ura si sa rodeasca dragostea unora pentru altii si respect fata de intreaga creatie a lui Dumnezeu. Acest unic si preamarit locas de inchinare, in care ne aflam, are si un inteles aparte; el ne cheama sa trecem peste deosebirile confesionale si etnice; aici slujesc Domnului si frati romano-catolici, armeni, copti, etiopieni sl sirieni.

La aceasta adevarata "plinire a vremii," (Gal. 4, 14), gandul ne poarta spre incercarile si valurile vietii, in care se zbate omenirea de pretutindeni. Sa ne rugam "Parintelui luminilor" ca lumina Sfantului Mormant, vazuta cu ochii credintei, sa lumineze pe cei carora li s-a incredintat soarta popoarelor, ca astfel ei sa se incinga cu dreptatea lui Dumnezeu si sa se invredniceasca de a fi facatori de pace si de a se chema fiii lui Dumnezeu (Matei 5, 9).

Prea Sfintiile Voastre, Prea Cucernici Parinti si iubiti credinciosi, fii duhovnicesti, veniti din scumpa noastra Patrie spre inchinare in Tara Sfanta.

Daca ne intoarcem pe firul vremii, depanand amintirile inscrise in cartea Sfanta a memoriei istoriei Neamului nostru si a Bisericii, vom avea bucuria si indreptatita mangaiere sa constatam ca inaintasii nostri, ierarhi, domnitori, monahi si credinciosi au simtit intotdeauna dorul de a se inchina la Sfintele Locuri si de a le darui cele necesare traiului. Aducem si cu acest prilej sfant marturia pretuirii noastre, a fiilor si slujitorilor B. O. R., fata de credinciosia, intelepciunea si dragostea cu care P. F. Patriarh Diodor I al Ierusalimului, impreuna cu membrii Sf. Sinod, strajuiesc Sf. Mormant si se roaga pentru noi si pentru Tara noastra. Cunoastem cu cata bucurie si intelepciune a binecuvantat in cele doua vizite bisericile si manastirile din Romania. Mi-a impartasit si mie personal curaj duhovnicesc, prin prezenta Prea Fericirii Sale, la Instalarea mea ca patriarh, in anul 1986, iar acum ne-a imbratisat pe toti si cu lacrimi de bucurie ne-a pus la piept fiecarui ierarh roman Ordinul Sf. Mormant. Va vestesc, de asemenea, iubitii mei, ca ieri am pus piatra de temelie, cu binecuvantarea Prea Fericirii Sale, a Caminului romanesc de la Ierihon, pentru adapostirea pelerinilor romani veniti periodic pentru inchinare si pentru alti frati ortodocsi. Pastram ca pe un odor de mult pret "unitatea duhului in legatura pacii" (Ef: 4, 3) si a "dragostei", care este "legatura desavarsirii" (Col.3, 14), cu Sf. Patriarhie a Ierusalimului. Pasim, asadar, pe urmele dreptcredinciosilor voievozi si a sfetnicilor lor de frunte, care, vreme de 500 de ani, au acordat nenumarate ajutoare materiale acestei Sfinte Biserici si slujitorilor ei, constand in danii de bani, daruri de odoare sl odajdii Sfinte si in Evangheliare lucrate cu credinta, dragoste si ales mestesug. La sfarsitul secolului al XVII-lea, bunaoara, chiar acest sfant locas a fost refacut si rascumparat cu ajutoare din Tarile Romane.

De aici insa, prin patriarhi si ierarhi, ne-au fost aduse binecuvantarile si lumina duhovniceasca a Prea Sfantului Mormant. Asa, lumina cea neinserata a Tatalui Ceresc a luminat calea poporului nostru, hatisurile si vitregiile trecutului sau.

Prin aceste jertfe de dragoste, aduse cu atata darnicie de catre mosii si stramosii nostri, Dumnezeu, Cel in Care "traim si ne miscam si suntem" 17, 28) si Care, prin Prea Sfantul Sau Duh, ne indeamna spre tot lucrul bun, tine aprinsa in sufletele noastre flacara vie a legaturilor de dragoste cu toate celelalte Biserici surori. "Sangele credintei" apa nu se face niciodata, pentru ca iata, tine in jurul aceluiasi Dumnezeiesc Jertfelnic, a carui Sfanta Masa este insasi piatra pravalita de inger de la usa Mormantului Domnului, ne impartasim cu Sangele si Trupul Lui Hristos. Aceasta unica bucurie de a sluji in aceasta noapte aici, invesmantati cum ne vedeti din dragostea Inalt Prea Sfintitului Daniel, Superior al Sf. Mormant, o datoram Prea Fericitului Patriarh Diodor I. Dupa cuviinta, datori suntem sa le aducem calduroase multumiri si chezasia rugaciunilor noastre. Din tot sufletul si din tot cugetul nostru multumim Atotputernicului Dumnezeu, pentru ca in anul acesta aniversar ne-a invrednicit sa savarsim Sfanta Liturghie la Mormantul lui Hristos, Izvorul vietii noastre vesnice, Totodata sa-L rugam pe Cel Ce are in stapanirea Sa vremurile si anii ca, "pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit" (Efes. 2, 4), sa reverse din belsug binecuvantari Bisericii noastre si milele Sale cele bogate in viata noastra si a intregului nostru popor dreptcredincios. Amin.

Acea noapte de har a ramas adanc intiparita in inima participantilor, clerici si credinciosi. Dumnezeu sa fie laudat pentru noaptea de lumina euharistica, spre sfanta impartasire acelui grup de pelerini care purtau in ei intreg poporul roman dreptcredincios, ca un aluat in care dospeste toata framantatura! Slava Tie, Doamne!

e) Piatra de temelie de la noul camin de pelerini de la Ierusalim

An de an, numarul crestinilor ortodocsi din Romania care merg sa se inchine la Locurile Sfinte din Israel si Palestina este din ce in ce mai mare. Actualul camin romanesc de pelerini de la Ierusalim nu mai poate sa gazduiasca pe toti cei care se indreapta spre el pentru ospitalitate!

Pentru inlaturarea acestei lipse, Patriarhia Romana a luat initiativa construirii unei noi case de pelerini la Ierihon. Dupa finalizarea acestui deziderat sau poate in paralel, daca se vor gasi resursele financiare necesare, vor demara lucrarile pentru constructia unui spatiu suplimentar de gazduire a pelerinilor in incinta actualului Asezamant romanesc de la Ierusalim.

Locul unde se va ridica aceasta constructie a fost marcat prin asezarea unei placute, in timpul unei ceremonii religioase, care a avut loc in duminica zilei de 9 ianuarie 2000, in prezenta Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist si a celorlalti pelerini romani.

Aceasta ceremonie a avut loc dupa savarsirea Sfintei Liturghii, in Biserica Asezamantului romanesc din Ierusalim, la sfarsitul careia Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit un cuvant de invatatura, pe care-l redam in cele ce urmeaza:

Aceasta duminica, ziua de praznuire a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat in chip minunat, am spune, pe multi din Tara si pe unii frati romani din strainatate, pentru a participa impreuna cu noi la Ierusalim la acest inceput de an jubiliar. Sosirea noastra in Sfanta Cetate nu a fost numai o lucrare de organizare omeneasca, de a se aduna intreaga Ortodoxie prin intaistatatorii ei, ci a fost o lucrare a Duhului Sfant, Nu se putea cinsti in alt chip anul acesta al Milostivirii Domnului, 2000 de ani de la Nasterea dupa trup a Cuvantului lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, decat asa cum l-au conceput si pregatit reprezentantii Bisericilor Ortodoxe aici la Ierusalim, prin bunavointa Patriarhului Ierusalimului. Aici, deci, s-au programat momentele desfasurarii intalnirii noastre istorice, incepand cu savarsirea dumnezeiestii Liturghii la Bethleem, la Pestera binecuvantata si sfintita prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre care minune aflam si auzim din cantarile Craciunului.

Sa fim recunoscatori ca ne-am regasit in aceasta Tara Sfanta, aleasa de Dumnezeu spre a fi descoperire neamurilor, incepand cu Bethleemul, apoi cu celelalte locuri ale copilariei lui Iisus, copilarie mai putin cunoscuta in Sfanta Evanghelie, fata de activitatea lui Iisus, minunile, patimile, jertfa si Invierea Sa. Suntem chemati sa pasim pe urmele Lui si sa le sarutam. Din nesfarsita Sa iubire pentru noi si pentru lume suntem prezenti in acest loc, iar asta noapte ne-am invrednicit de implinirea slujbei Sfintei Liturghii ca la Pasti, la Sfanta Inviere. Intaistatatorii si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe au raspuns invitatiei Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Sfintei Cetati apostolice a Ierusalimului, care ne-a primit pe toti cu multa dragoste, cu multa atentie, si a, creat posibilitati corespunzatoare ca acest jubileu de 2000 de ani sa dobandeasca valoarea lui integrala. Se va scrie si se va vorbi mult despre acest eveniment ca despre o taina sfanta, cu roade bogate pentru viata crestina. Motivele care au determinat aceasta adunare sfanta a Ortodoxiei le aflam si am putea spune ca le traim ca pe un dar al Prea Sfintei Treimi, de unde si izvoraste datoria noastra a tuturor, cler si popor, sa pastram unitatea de credinta si legatura pacii, aduse pe pamant acum doua mii de ani, de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Fiecare generatie, fiecare persoana vietuind astfel, vine intr-un fel sa intregeasca trupul si plinatatea Bisericii prin pastrarea credintei in iubire si faptele acestea care se adauga mereu, dupa pilda Sfintilor si inaintasilor nostri. Pe de alta parte fiecare generatie vine ca sa dobandeasca Lumina dumnezeiasca pe cat ii este cu putinta, cu care sa se invredniceasca de mostenirea vietii celei vesnice.

Gasindu-ne in acest locas romanesc, cum am mai spus, prin bunavointa Patriarhiei Ierusalimului, locas dobandit si randuit de catre fericitul de pomenire Patriarhul Miron Cristea, ne simtim ca acasa. Cu voia lui Dumnezeu s-a adaugat binecuvantata pastorire a Prea Fericitului Patriarh Justinian Marina, care a vizitat Locurile Sfinte si a consolidat legaturile cu Patriarhia Ierusalimului, construind turla bisericii pe care a impodobit-o cu aceasta pictura frumoasa. Ne bucuram, dragii mei, de aceasta agonisita atat de pretuita si atat de graitoare despre darnicia poporului roman. Cu evlavie ne-am atins la Bethleem si la Biserica invierii de darurile domnitorilor si voievozilor romani, care si-au lasat semnele evlaviei lor, credinta lor, nu numai aici la Patriarhia Ierusalimului, la bisericile de aici, ci si la celelalte Patriarhii Apostolice din Rasarit, la manastirile de la Muntele Athos, Sinai si la alte Biserici din Balcani. Asa incat noi romanii, slujitorii si credinciosii Bisericii noastre Ortodoxe, avem o chemare speciala de la Dumnezeu, pentru ca a venit la noi, cum stiti, Sfantul Apostol Andrei, chiar de la inceputul predicii sale. Urmele crestine din Dobrogea, Scitia Mica de pe vremea romanilor, marturisesc pana acum frumusetea credintei noastre, marturisesc receptivitatea cuvantului lui Dumnezeu de catre stramosii nostri daco-romani, increstinarea implinita in chip minunat, apostoliceste, prin cuvantul cel inspirat de Duhul Sfant, nu ca cele facute din porunca omeneasca, botezandu-se popoare intregi in fluvii. Asa ne-a cunoscut istoria universala si asa stramosii nostri au devenit ei insisi cunoscuti prin jertfele lor, atat in Rasarit, cat si in Apus, ca pastratori ai traditiei apostolice.

Aceasta binecuvantata imprejurare, a implinirii a 2000 de ani de crestinism, iata, ne-a inlesnit intalnirea de aici, azi, la miezul noptii, la Liturghia de la Mormantul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, iar acum in biserica noastra Romaneasca, slujita aici ca si pe celelalte locuri din Tara Sfanta de Parintele Arhimandrit Ieronim Cretu. Este o datorie a noastra a tuturor sa multumim in primul rand Bunului Dumnezeu ca ne-a chemat, ca popor, acum doua mii de ani la credinta cea adevarata si ne-a luminat cu lumina Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos. Ne-a chemat la o viata crestina care nu totdeauna a fost infloritoare, din pricina pacatului, dar ea si-a aratat valoarea si florile cele netrecatoare prin suferinta, prin post, prin rugaciune, prin marturisirea credintei, prin stramtorari si jertfele crestinesti pe care le-au suferit domnitorii nostri, mitropolitii, ierarhii si monahii Bisericii noastre Ortodoxe Romanesti in decursul vremurilor de restriste. Acum insa, in libertatea sfanta de care ne bucuram, avem o datorie cu atat mai mare.

Daca cei 2000 de ani au insemnat pentru intreaga crestinatate si inaltari, dar si caderi, au insemnat si pacate, dar si virtuti, au insemnat in lume si varsari de sange, si cotropiri, si incercari grele, iata, acum, fratii mei, crestinatatea intreaga trebuie sa-si refaca vocatia sa de unitate in credinta, in voia lui Dumnezeu, incepem secolul urmator si mileniul celalalt prin iubire, prin pocainta, prin iertare, prin unitate sfanta in Biserica, in viata sociala si chiar in viata lumii intregi. Acesti 2000 de ani, cum vom asculta din mesajul intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe indreptat catre noi toti si catre lumea intreaga, trebuie sa insemne pentru noi indatorirea ca sa facem pasi mai curajosi in pastrarea credintei si in indepartarea suferintei din lume, a egoismului si a setei de imbogatire pe seama celor slabi. in pastrarea identitatii noastre de credinta si a identitatii noastre nationale, in pastrarea datinilor noastre, in tot ceea ce poate sa innobileze fiinta omeneasca, noi, romanii, nu incetam a aduce cuvantul spre vatra noastra romaneasca, unde, ca intotdeauna in istorie, avem nevoie de rugaciune. Avem nevoie apoi sa ne punem nadejdea in mod sincer, adevarat, in invatatura Mantuitorului Iisus Hristos.

Cei 2000 de ani ne-au aratat ca Mantuitorul, prin lucrarile Duhului Sfant, este viu si izbavitor in lume, in viata omenirii si in sufletele credincioase. Cu toate greutatile pe care le-a strabatut omenirea, si noi romanii la un loc cu ea, totusi s-au gasit suflete credincioase si darnice din randul multora dintre inaintasii si semenii nostri, care au aparat si apara credinta si Biserica. De aceea mesajul intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe cheama la Lumina lui Hristos cu mai mult curaj acum, cand Dumnezeu ne-a aratat ca suntem iubiti de El, ca suntem vrednici sa ne aflam astazi in aceasta biserica, ca suntem vrednici sa ingenunchem in noaptea invierii chiar la Mormantul Domnului, unde s-a proscomidit, sa savarsim dumnezeiasca Liturghie si sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Sau la locul ingroparii si Invierii Sale. Acest semn de dragoste al lui Dumnezeu fata de noi se cuvine sa ne umple sufletul de incredere, de mai multa nadejde, de mai multa credinta in Dumnezeu si de mai multa iubire intre noi, ca semeni si frati.

Bethleemul, iata, ne-a chemat pe toata crestinatatea ortodoxa cu prilejul celor 2000 de ani. Bethleemul trebuie sa fie marturia sufletului nostru ca Pruncul Iisus, Care S-a intrupat acum 2000 de ani, ramane cu noi permanent in dumnezeiasca Liturghie, in viata noastra de fiecare clipa si in sufletele noastre. Daca Dumnezeu ne-a ajutat sa traim clipe atat de insemnate in istoria omenirii intregi, trebuie ca fiecare din noi sa devenim o iesle modesta, dar curata, unde sa-I facem loc Pruncului Dumnezeiesc, Pruncului Iisus. Sa fim incredintati ca Dumnezeu ne va ajuta, de vreme ce ne-a ajutat si ne-a chemat sa fim partasi la aceasta lucrare care, prin' intalnirea ortodoxa din acest an, a atins o culme de viata crestina.

Participand la Sfanta Liturghie de la Bethleem, noi, ierarhii si preotii romani, impreuna cu toti intaistatatorii Ortodoxiei, ne-am si impartasit din Trupul si Sangele Domnului, primind in inima noastra Lumina lui Hristos si puterea sa biruim vrajmasul. Satana, in chip nevazut, dar si in chip vazut, prin anumite ispite din viata, cauta sa abata crestinii de la calea mantuirii, de la calea lui Hristos.

Cu acest prilej, ca o ilustrare a celor ce am spus pana acum, am vizitat, prin bunavointa Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Aristarh - care a fost tot timpul cu noi, Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, unde un frate roman de-al nostru, aproape de aceeasi varsta ca si mine, de la Manastirea Neamt, a ajuns aici si, cu binecuvantarea Prea Fericitului Diodoros al Ierusalimului, a fost randuit apoi la Manastirea Hozeva, dupa ce a petrecut un timp si la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan, traind viata pustniceasca de o mare valoare si aratand o credinta puternica si lucratoare, o iubire pe care o vedem si din scrisul, si din versurile lui, pentru ca era si poet si a scris frumoase imne crestine. La manastirea Sfantul Gheorghe de pe valea Hozevei i-am vazut trupul neputrezit, trupul sfintit prin credinta, in fata caruia ne-am rugat cu totii. Pentru faptele si nevointele lui, Sfantul Sinod al Bisericii noastre l-a canonizat si l-a trecut in randul Sfintilor in anul 1992. Ne-am rugat acolo, i-am citit un icos din Acatistul facut pentru cinstirea cuviosului Ioan Iacob de la Neamt, cel care s-a sfarsit la Manastirea Hozeva. Iata, fratilor, cum din mijlocul nostru Dumnezeu alege in fiecare epoca si in vremurile noastre pe Sfintii Sai! Suntem siguri ca acesti crestini buni si sfinti tin lumea prin bunatatea, iubirea si mijlocirea lor. Se adevereste mereu ca iubirea lui Dumnezeu si bunatatea crestinilor tin lumea. Daca ar lipsi aceasta iubire a lui Dumnezeu si iubirea dintre noi, ar fi catastrofal. Ceea ce se intampla cateodata catastrofal in natura trebuie sa ne dea de gandit, ca ceva s-a imputinat din darul lui Dumnezeu, cu care ne-a inzestrat El pe fiecare dintre noi.

Cum poate ati aflat, suntem de fata mai multi ierarhi ai Bisericii noastre: Prea Sfintitul Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, inalt Prea Sfintitul Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Prea Sfintitul Episcop Epifanie al Buzaului, Sfintitul Timotei al Aradului, Prea Sfintitul Casian al Dunarii de Jos, care a si cantat asa de frumos astazi, Prea Sfintitul Laurentiu al Caransebesului si Prea Sfintitul Parinte Teofan Sinaitul, Vicarul Patriarhiei. Suntem inconjurati de preoti, de protopopi, de monahi, de maici de la manastiri si de numerosi credinciosi, pelerini din tara. Stiu ca pentru primirea credinciosilor, ca acestia sa fie multumiti si indrumati prin toate aceste "curti ale Domnului" din Tara Sfanta, se cere multa atentie si bunavointa din partea personalului Asezamantului nostru. Am vazut aici, la fata locului, ca personalul de sub calauza Parintelui Ieronim este stapanit de constiinta chemarii lui si o indeplineste ca pentru Dumnezeu. Rog pe Maica Domnului sa le fie ocrotitoare, spre a implini fiecare rolul sau cu dragoste si devotament, spre slava Bisericii noastre si mantuirea tuturor.

Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne! Amin.

Toti romanii prezenti in Asezamant s-au indreptat, dupa slujba Sfintei Liturghii, spre locul destinat noii case de pelerini, pentru a participa la slujba de punere a pietrei de temelie. Insotiti de picaturile unei ploi binecuvantate pentru acele locuri insetate de apa, s-a implinit, prin rugaciune, lucrarea de inceput a acestei actiuni misionare a Patriarhiei Romane, ale carei roade se vor arata, prin mila lui Dumnezeu, in anii care vin. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit urmatoarea cuvantare:

Iubiti Parinti si frati crestini,

Din Hrisovul prezentat de Parintele Arhim. Ieronim, am inteles ca este vorba de o noua lucrare de intregire arhitectonica si functionala a cladirii acesteia, care adaposteste acum biserica si camerele Caminului.

Atotputernicul Dumnezeu ne ajuta ca in aceste zile sa adaugam, una dupa alta, binecuvantarile si rugaciunile noastre pentru inceperea unor noi lucrari de mare importanta pentru Asezamintele noastre Romanesti din Tara Sfanta. Astazi punem piatra de temelie intregirii spatiilor existente ale Caminului nostru romanesc de aici, din cetatea Sfanta, Ierusalim. Sambata am sfintit Sfanta Masa la noua biserica a Caminului pelerinului roman din Ierihon, inchinata Nasterii Domnului si Sfintilor Romani. Asta noapte am slujit in sobor toti ierarhii romani, arhimandriti, stareti si preoti, la Sfantul Mormant, la care slujba au participat si s-au impartasit si credinciosii romani, si monahi prezenti. Acum, de la Sfanta Liturghie din biserica Asezamantului nostru, poposim aici pentru a ne ruga si a binecuvanta inceputul unor lucrari de intregire a actualei cladiri cu noi spatii pentru primirea pelerinilor romani sau oaspeti din Bisericile surori, conform proiectelor documentatiilor aprobate de noi. Aceasta idee a izvorat din trebuinta de a se crea camere si conditii de ospitalitate pentru pelerinii care vin la sfintele locuri in numar tot mai mare, spre bucuria noastra.

Ma bucur, fratii mei, ca suntem aici nu numai pelerinii, ierarhii, clericii veniti din tara cu prilejul celor doua milenii de crestinism, ci cu noi se afla si reprezentantii Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Ierusalimului: inalt Prea Sfintitul Aristarh, ingerul ocrotitor a! delegatiei oficiale a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, prezenta la intalnirea pan-ortodoxa, si Prea Cuviosul Arhimandrit Mitrofor Anastasie, superiorul Bisericii de la Bethleem, care ne-a intampinat acolo potrivit randuielii Sfantului Mormant. Iata ca ne bucuram de o deosebita atentie din partea Patriarhiei Ierusalimului. Si aceasta o datoram dragostei aratate Bisericii si tarii noastre de catre Prea Fericitul Patriarh Diodor I si de alti ierarhi ai Sfantului Mormant, care ne-au vizitat manastirile si bisericile. Pe masura acestei iubiri, asadar, ne-au insotit in zilele acestea reprezentantii Patriarhiei Ierusalimului. Legaturile noastre cu Sfintele Locuri sunt vechi, cu adanci radacini in istorie. Pe parcursul timpului, unii dintre inaintasii nostri, alesi dintre arhimandriti vrednici, au ajuns apoi ierarhi distinsi in Biserica Ortodoxa Romana.

Am avut, de asemenea, in Prea Fericitul Diodor I un sprijin in toate planurile de colaborare interortodoxa. Dumnezeu m-a invrednicit sa-l cunosc mai indeaproape, cum spuneam si in alte ocazii, pe cand eram Mitropolit al Moldovei, si apoi cu prilejul instalarii ca Patriarh. Faptul ca la aceasta solemnitate a participat Patriarhul Ierusalimului a constituit un izvor de curaj pentru mine, o prezenta de mare incredere, pentru roadele slujirii la care eram chemat. Erau vremuri grele, va amintiti, in 1986. Erau dureri si suferinte ale credinciosilor din Bucuresti pentru demolarea unor biserici cunoscute de credinciosi, ca unicate prin sfintenia si valoarea lor istorica. In realitate, durerea credinciosilor era si a noastra, care eram neputinciosi sa oprim dezastrul; toate interventiile Patriarhiei n-au fost luate in seama, Biserica fiind cu totul marginalizata. Participarea Patriarhului Ierusalimului si a delegatiei sale la solemnitatea instalarii a prilejuit un moment de deschidere, a insemnat o nadejde in bine. In sufletul meu am pastrat momentul acela cu mare evlavie, cu incredintarea ca Dumnezeu imi va fi de ajutor, intru rabdare si curaj, in implinirea misiunii nespus de grele pe care mi-o asumam. Prezenta Patriarhului Diodor al Ierusalimului, cuvintele, rugaciunile si acordarea pentru a doua oara a Ordinului Sfantului Mormant, mi-au dat putere sa suport apoi multe incercari pe itinerariul slujirii mele.

Ca smerit urmas al sfintilor mei inaintasi, care au inscris vrednicii mari in biserica noastra, ca Patriarhul Miron Cristea de la Toplita Romana, Nicodim Munteanu de la manastirea Neamt, Justinian Marina, cunoscut prin dinamismul sau practic, slujind Biserica peste treizeci de ani in calitate de ierarh, la care se adauga alti ani de slujire in calitate de preot, profesor si director de Seminar si predecesorul meu imediat, renumitul teolog Iustin Moisescu - marturisesc acum, eu am vazut in prezenta Patriarhului Ierusalimului, la ceremonia asezarii mele in jiltul pastoral, o binecuvantare si un sprijin sufletesc in lucrarea mea. Avem deci prezenta in rugaciune si in constiinta bucuria de astazi si celelalte traite zilele acestea de noi toti in comuniune de iubire cu inaintasii mei. Aceasta bucurie, iubiti parinti si frati, o impartasesc cu fratiile voastre, ierarhi, preoti de parohie sau protopopi, stareti si starete si crestini purtatori de Hristos. Din acest prilej si in aceasta imprejurare de sporire a patrimoniului romanesc din Tara Sfanta, indrept un gand de pretuire tuturor crestinilor din Romania si le exprim recunostinta pentru faptul ca le simtim pururea bataile inimii lor curate fata de Biserica, neamul si tara noastra.

Cu deosebita dragoste si in numele tuturor celor de fata, multumesc Inalt Prea Sfintitului Aristarh si Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit Anastasie atat pentru prezenta de astazi, cat si pentru atentia cu care ne-au insotit zilele acestea. Asteptam cu nerabdare intalnirea cu Prea Fericitul Diodor I pentru astazi dupa amiaza. De asemenea va multumim pentru darurile oferite si vom purta cu multa placere engolpioanele si crucile daruite noua de la Bethleem, amintindu-ne totdeauna de participarea Bisericii Ortodoxe Romane la implinirea a doua mii de ani de la Nasterea Domnului. Bunul Dumnezeu sa ajute in construirea noii aripi a Asezamantului, spre a avea aici mai multe camere pentru pelerinii nostri. Binecuvantam si pretuim modul in care Parintele Ieronim reprezinta Biserica noastra pe langa Patriarhia Ierusalimului si cum chiverniseste si sporeste mostenirea pornita de la inaintasi si incredintata de noi, spre a o pretui si a o implini spre folosire, potrivit cerintelor actuale ale Bisericii noastre.

Sa inaltam cu totii un gand de multumire catre Prea Sfanta Treime, pentru toate cate ne-a dat noua, inchinandu-ne Tatalui, Fiului si Duhului Sfant, Amin.

"Te rugam, Doamne, o, Prea Bunule, binecuvanteaza inaltarea - prin zidire - a acestui nou Camin pentru pelerinaj al Asezamantului romanesc din orasul Sfant, Ierusalim!"

(Inscriptie)

"S-a pus piatra de temelie a Caminului nou pentru pelerini de la Asezamantul romanesc de la Ierusalim de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, cu prilejul sarbatorii pan-ortodoxe a 2000 de ani de la venirea in lume a Cuvantului intrupat, a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in cetatea Bethleemului.

S-a asezat piatra aceasta in ziua de duminica, 9 ianuarie, superior fiind Arhimandritul Ieronim Cretu, delegat patriarhal la sfintele locuri.

Binecuvanteaza, Doamne, pe cei ce vegheaza la buna chivernisire a pastrarii tuturor darurilor si spre propasirea duhovniceasca a poporului binecredincios roman, pelerinii de aici, din tara noastra si de pretutindeni din lume:

- Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane;

Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei;

Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nicolae al Banatului;

Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei;

- Prea Sfintitul Episcop Aristarh de Konstantini, Patriarhul Ierusalimului;

Prea Sfintitul Episcop Casian al Dunarii de Jos;

Prea Sfintitul Episcop Epifanie al Buzaului;

Prea Sfintitul Episcop Timotei al Aradului;

Prea Sfintitul Episcop Laurentiu al Caransebesului;

Prea Sfintitul Episcop Teofan Sinaitul, Vicar Patriarhal.

HRISOV DE SFINTIRE

Cu vrerea Parintelui Ceresc, cu lucrarea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu si cu savarsirea Sfantului Duh, binecredinciosul si de Hristos iubitorul popor roman a primit, pe langa "mostenirile" ce i-au fost harazite de Orasul Sfant - Ierusalim si la Raul binecuvantat al Iordanului - o a treia "mostenire" in orasul biblic Ierihon. La temelia acestei "mosteniri" au stat credinta si devotamentul fata de Biserica Ortodoxa Apostolica Nationala si Autocefala Romana, manifestate constant de familia: Constantin - Haralambie, Ana - Elena si Dumitru Samoila, originara din Docanii -Tutovei, stabilita in Tara Sfanta din anul 1932, care si-a exprimat dorinta ca proprietatea sa din Ierihon, cel mai vechi si cel mai jos situat oras din lume, sa fie donata Patriarhiei Romane, precum consemneaza I.P.S. Arhiepiscop Victorin Ursache, Superior al Asezamintelor romanesti intre anii 1946-1962 si consuna mai departe testamentele succesive din 1 nov. 1969 si din 9 martie 1987.

In ambianta providentialelor deschideri si libertati aduse de Revolutia din decembrie 1989, de la care s-au implinit 10 ani, si concomitent cu aceasta dorinta sfanta, conturata si mai mult in anii din urma, odata cu initiativa Arhimandritului Ilarion Argatu de la manastirea Cernica, a ctitorei dr. Ioana Lancranjan din Basel-Elvetia si a altor binecredinciosi romani din tara si din strainatate, a aparut si decizia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de a dezvolta, pe langa pelerinajul individual, si un pelerinaj in grupuri organizate la Locurile Sfinte ale mantuirii noastre.

Drept urmare, potrivit stradaniilor Arhimandritului Ieronim Cretu, delegatul patriarhal la Sfintele Locuri si Superiorul Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta, s-a profilat definitiv si idealul construirii unui Asezamant pentru pelerinajul organizat, incepand din 28 octombrie 1999, data preluarii tuturor documentelor, urmata de preluarea drepturilor globale asupra proprietatii acordate la 2-17 iulie 1996 si confirmata de Presedintele Yasser Arafat personal, la 24 iulie acelasi an.

In consecinta, prin osardia si cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Teoctist I, Patriarhul Romaniei, realizarea conceptului arhitectonic a fost incredintata dlui. Prof. Univ. Dr. Sorin Ilie Vasilescu, ce a avut amabilitatea de a-l dona si a se inscrie prin aceasta in randul ctitorilor, iar executia proiectului la care continua sa coopereze a fost incredintata dlui. Lector Univ. Arhitect Horea Gavris, de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti, in cooperare cu arhitectul local Prof. Univ. Dr. Ghassan Dweik de la Universitatea din Hebron.

A urmat largirea proprietatii initiale - cu concursul extraordinar al Excelentei Sale, Dl. Vasile Pruna, reprezentantul Romaniei in Palestina, prin inglobarea unor terenuri vecine, cumparate succesiv, iar dupa obtinerea tuturor avizelor si aprobarilor necesare, dupa slujba de sfintire inaugurala din 27 martie 1999, s-a purces la inceperea lucrarilor. La 21 iunie s-au pus bazele egumeniei si clopotnitei, iar la 27 octombrie s-au pus pietrele de temelie ale paraclisului si bisericii, lucrandu-se cu danii ale Patriarhiei Romane, ale Statului Roman si ale credinciosilor romani din tara si din diaspora.

In prezent, cu prilejul serbarilor pan-ortodoxe dedicate implinirii a 2000 de ani de la intruparea Cuvantului si de la Nasterea Persoanei divino-umane a Domnului nostru Iisus Hristos, raspunzand invitatiei Sanctitatii Sale Prea Fericitul Parinte Diodor I, Patriarhul Ierusalimului si al intregii Palestine, Prea Fericirea Sa, Prea Fericitul Parinte Teoctist I, Patriarhul Romaniei, vine astazi, 9 ianuarie 2000, sa invoce harul divin spre sfintirea prestolurilor pe care se va savarsi Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie pentru neamul romanesc de pretutindeni, intru renasterea sa moral-spirituala si intru bogata si duhovniceasca rodire, insotit de I.P.S. Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului, precum si de alti membri ai Sfantului Sinod, de colaboratori de la Centrele Eparhiale, de conducatori de Sfinte Manastiri, de preoti, monahi si monahii si de un grup de pelerini romani, inconjurati de o numeroasa prezenta romaneasca locala, de fata fiind ctitorul - Dumitru Samoila, Egumenul ostenitor - Ieroschim. Iacob Barsanu, Excelenta Sa dl. Dr. Gheorghe Popescu, ambasadorul Romaniei in Israel, Excelenta Sa dl. Marin Albu, reprezentantul Romaniei in Palestina, Excelenta Sa dl. Ibrahim Kandalaft, Vice-Ministru al Cultelor in Palestina, reprezentantul Excelentei Sale, Domnului Yaser Arafat, Presedintele Palestinei, precum si alte personalitati locale, afirmandu-se hotararea de a continua lucrarile pana la desavarsirea lor, la cumpana dintre cele doua milenii.

Acest hrisov de sfintire s-a intocmit in patru exemplare, astazi, 8 ianuarie 2000, si, dupa ce a fost semnat de catre oficialitatile prezente, cate unul a fost asezat, dupa randuiala, in prestolul bisericii cu hramul "Nasterea Domnului" si in cel al paraclisului cu hramul "Sf. Cuv. Teoctist Palestinitul, Fer. Cuv. Ieronim Bethleemitul, Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt si al Soborului Sfintilor Cuviosi din Palestina", spre vesnica amintire si pomenire, iar din cele ramase, unul se va pastra la egumenia Asezamantului nou, iar altul va fi dus in tara spre a fi pastrat in Arhiva Sfantului Sinod.

Binecuvanteaza, Doamne, pe cei ce iubesc Sfintele Locuri, podoaba, buna cuviinta si propasirea Casei si a curtilor Slavei Tale!

Ierihon, 8 ianuarie 2000

+ TEOCTIST I,

PATRIARHUL ROMANIEI

f) Intalnirea cu Prea Fericitul Diodor I, Patriarhul Ecumenic al Ierusalimului. In dupa-amiaza zilei de 9 ianuarie a avut loc, la Resedinta Patriarhiei Ierusalimului, intalnirea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist cu Prea Fericitul Parinte Patriarh Diodor I. Erau de fata: I.P.S. Mitropolit Aristarh, care a insotit delegatia romana pe tot timpul prezentei sale in Tara Sfanta, si toti ierarhii romani veniti in pelerinaj.

Dupa prezentarea fiecarui membru al delegatiei Patriarhiei Romane, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit urmatorul cuvant in fata Prea Fericitului Diodor I, Patriarhul Ierusalimului:

Prea Fericirea Voastra,

Inconjurat de Inalt Prea Sfintiti si Sfintiti membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, de colaboratori de-ai nostri, pasim cu evlavie in aceasta resedinta istorica din Sfanta cetate, ca, in calitatea noastra de arhierei si participanti la Sfanta Adunare Panortodoxa, sa primim binecuvantare si sa va multumim pentru invitatie si ospitalitate. Toti ceilalti ortodocsi se bucura de acest prilej, dar noi, cei din Romania, care pastorim un popor crestin din nastere, nu aflam cuvinte sa ne exprimam bucuria noastra unica. Multi dintre fiii poporului roman, si nu numai domnitori sau sfetnici de-ai lor, ci si credinciosi si monahi smeriti, au daruit Sfantului Mormant valori cunoscute sau si-au daruit viata si unii trupurile lor pamantului sfintit si batatorit de preacuratele picioare ale Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Sai ucenici si Apostoli. Pentru noi, credinciosii pe care ii slujim prin chemarea Duhului Sfant, Patriarhia Ierusalimului cu marii si sfintii ei Patriarhi, ierarhi si monahi, face parte din sufletul nostru, este o componenta a trupului Sfintei Ortodoxii, deoarece aceasta Patriarhie a fost randuita de Dumnezeu sa pazeasca Sfantul Mormant, sa strajuiasca intru aceasta chemare invingand obstacole si singura sa imparta crestinatatii lumina Invierii lui Hristos. Urmand inaintasilor nostri, iata, am venit ca la un izvor, noi, membri ai Sfantului Sinod, spre a va marturisi dragostea si recunostinta noastra si a obstei dreptmaritoare din Romania. Este de aceea firesc sa va spun ca si noi am suferit pentru suferinta Prea fericirii Voastre si ne-am rugat permanent lui Dumnezeu pentru sanatatea P.F. Voastre. Ne-am bucurat foarte mult cand v-am vazut la deschiderea festivitatilor impreuna si alaturi de ceilalti intaistatatori. Ca gazda a tuturor bisericilor si a noastra, a delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane, Va suntem recunoscatori ca ne-ati organizat atat de frumos primirea aici. Am vazut cu totii, am fost martori la marea munca de organizare pe care ati depus-o aici, pentru desfasurarea unui program atat de important. Numai pe vremea Sfintilor Parinti s-a intamplat sa fie o adunare asa de frumoasa si Sf. Liturghie de la Bethleem atat de mareata, datorita organizarii P. F. Voastre. Am primit telefoane de la credinciosii din Bucuresti si din alte parti ale Romaniei, in care ei isi exprima bucuria ca v-au vazut slujind impreuna cu noi in fruntea Soborului de intaistatatori si de arhierei. L-am felicitat pe domnul presedinte al nostru, al Romaniei, pentru ca s-a impartasit, adresandu-i cuvinte de imbarbatare pentru a implini greaua responsabilitate in conditii foarte dificile si a ne ajuta Biserica Ortodoxa. Viata economica si in Romania este inca nesigura; exista crize de ordin moral, dar si economic. In general, societatea romaneasca trece printr-o dezbinare. Va impartasim bucuria noastra ca preotii si ierarhii nostri, manastirile, se straduiesc sa calauzeasca si sa ajute credinciosii si indeosebi tineretul spre o viata crestineasca frumoasa. Din cauza crizei mondiale care se afla in Europa si a lipsei legilor corespunzatoare, n-am reusit sa ne redobandim toate bunurile noastre bisericesti. Insa am gasit bunavointa atat la Guvern, cat si la presedintii Romaniei care s-au succedat din 1990 pana acum.

Ne bucuram sa va aratam ca bunii credinciosi ai Bisericii, preotimea, se afla la lucrul cel bun al misiunii Bisericii noastre. De asemenea, sa Va spunem ca tineretul nostru si chiar copiii de scoala sunt foarte atasati de Biserica, si tinerii teologi predau religia in scolile primare si in liceele de stat, iar tinerii din Universitate au initiative chiar si in privinta zidirilor de biserici.

Nadajduim si-L rugam pe Bunul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa va ajute sa va refaceti sanatatea un timp, la noi in Romania, in locul cel mai frumos pe care il vom alege noi. Pe cei mai multi dintre Inaltii Ierarhi ii cunoasteti, pentru ca i-ati vazut la lucru in eparhiile lor. Din mila lui Dumnezeu si la cererea clerului suntem acum mai multi in Sfantul Sinod, aproape 40. Noi pastram traditia Bisericii noastre, a organizarii ei, dar statutul nostru l-am adaptat la conditiile de viata cele noi. Acum Biserica este autonoma in stat, nu mai avem nevoie sa cerem aprobarea statului cand tinem sedintele Sinodului, cand alegem episcopi, mitropoliti, incat Biserica se afla pe un drum bun, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rugaciunile P. F. Voastre.

Ramane o pagina de istorie cuprinzatoare si bogata pentru multi dintre noi si dintre cei care au venit pentru prima data in Tara Sfanta. Toti am ramas impresionati de ceea ce am vazut la Ierusalim si in Palestina, de felul cum P. F. Voastra si Patriarhii Ierusalimului pastreaza traditia Bisericii apostolice a Ierusalimului, cu ierarhii, cu calugarii si cu credinciosii Patriarhiei. Am vazut la manastirea Hozeva lucrari noi atat de frumoase, drum nou pana la biserica. Ne-am bucurat sa avem impreuna cu noi drept calauza pe Inalt Prea Sfintitul Aristarh, care, foarte atent, ne-a transmis inca de la aeroport cuvantul de binecuvantare al P. F. Voastre. Si noi l-am intrebat de P. F. Voastra. Ne-a fost de mare ajutor. Ne-a impresionat apoi prin cunostintele teologice bogate si prin stiinta sa in toate ramurile vietii misionare ale Bisericilor Ortodoxe. Si parintele arhim. Anastasie de la Bethleem, si I. P.S. Daniel de la Sfantul Mormant, aseara ne-au intampinat cu multa bunavointa, cu multa atentie, peste tot. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si va multumim ca ne-ati primit si ca ne-ati oferit engolpioane si decoratii ale Patriarhiei Ierusalimului.

Ne bucuram, de asemenea, ca maicile din Romania va sunt de ajutor. Va multumim in mod deosebit pentru parinteasca dragoste fata de Biserica noastra si pentru sprijinul statornic pe care il acordati P.C. Arhim. Ieronim. Ne bucura initiativele lui care vor avea darul sa consolideze legaturile bisericesti. Vizitele Prea Fericirii Voastre facute in Romania, cuvantarile si predicile cu care ati bucurat preotii, calugarii si calugaritele, n-au fost uitate.

In incheiere, va rog sa primiti din partea noastra un covor romanesc, lucrat in manastirile romanesti, cu motive florale si culori placute Prea Fericirii Voastre.

Cu acest prilej a avut apoi loc un dialog intre reprezentantii celor doua Biserici Ortodoxe surori. Prea Fericitul Diodor I si-a adus aminte cu bucurie de vizitele sale in Romania, in special cea efectuata in Moldova, precum si prezenta Prea fericirii Sale la instalarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a Prea Fericitului Parinte Teoctist. Prea Fericirea Sa a multumit in mod special pentru calugaritele din Romania, care ingrijesc de Resedinta Patriarhiei Ierusalimului, sau pentru cele care se nevoiesc la alte locuri in Tara Sfanta.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a oferit apoi un covor oltenesc si o considerabila suma de bani pentru nevoile Patriarhiei Ierusalimului. Membrii delegatiei romane au primit, de asemenea, daruri din partea Prea Fericitului Parinte Patriarh Diodor I.

g) Pelerinajul in Galileea. Ultimele doua zile ale pelerinajului in Tara Sfanta au fost petrecute de pelerinii romani in tinuturile din jurul Marii Galileii. Astfel, luni, 10 ianuarie 2000, pelerinii au poposit in localitatea Hayarolen, pe malul Iordanului, mult mai bogat in apa aici decat in partile Ierihonului. S-a trecut apoi in tinuturile din stanga Iordanului, pe inaltimile Golan, pamant manos si piatra de incercare a relatiilor iudeo-siriene. Pelerinii romani s-au apropiat de granita cu Siria, numai la cateva zeci de km. de orasul biblic Damasc. Pamantul Godovei sau al Gherghesenilor, unde propovaduise Hristos, a fost de asemenea calcat de pasii pelerinilor romani. Orasul Capernaum, cu vizitarea ruinelor sinagogii si casa Sfantului Apostol Petru, biserica greaca de pe malul lacului Galileii si orasul Tiberias au incheiat penultima zi a prezentei pelerinilor romani in Tara Sfanta.

A doua zi, marti, 11 ianuarie 2000, romanii au urcat pe Muntele Tabor, inchinandu-se in cele doua biserici, ortodoxa si catolica, asezate in varful muntelui. Biserica Ortodoxa a fost construita cu sprijinul unui arhimandrit roman, Irinarh Rosetti, ale carui ramasite pamantesti odihnesc langa ctitoria sa. Aici, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit urmatoarea cuvantare:

"Ne-am invrednicit, din iubirea de oameni a Mantuitorului Iisus Hristos, sa urcam impreuna, ierarhi si preoti, pe muntele Tabor, sa ne inchinam la locul unde El S-a schimbat la fata. Prilejul implinirii a 2000 de ani de cand nesfarsita Sa smerenie a luat chipul nostru, ca noi sa dobandim chipul Sau, ne-a adunat in Tara Sfanta, prin invitatia frateasca a Prea Fericitului Patriarh Diodor I, pe toti patriarhii si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe locale. Pe acest munte sfant a urcat si Domnul Hristos pentru a Se ruga aparte Tatalui Ceresc si, deodata, cei trei Apostoli: Petru, Iacob si Ioan L-au vazut in lumina stralucitoare, vorbind cu Sfintii Prooroci Moise si Ilie. Si glas din cer ei au auzit: "Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit, intru Care am binevoit!" (Matei 17, 5). Ca unic moment dumnezeiesc, Biserica pastreaza Schimbarea la Fata in randul sarbatorilor imparatesti, in calendar cat si in viata credinciosilor. Schimbarea la Fata, cu teologia ei aprofundata si practicata in Rasarit pentru desavarsirea crestina, constituie calea de urmat in viata monahala, unde ravna spre desavarsire a fost si este practicata in manastiri. Calendarele si sinaxarele noastre aduc marturii nenumarate despre sfintele nevointe ale celor ce au urcat muntele rugaciunii, postului si iubirii, spre a se invrednici de vederea luminii taborice de care s-au bucurat cei trei Apostoli.

Ne-a invrednicit Dumnezeu si pe noi, cei din Romania, sa urcam aici ca sa primim ajutor in luminarea gandurilor si vointei de a pasi cu mai multa statornicie in slujirea Bisericii noastre, dupa modelul Sfintilor. Desi Iisus Ie-a spus Apostolilor sa nu spuna ceea ce au vazut, totusi noi sa spunem ceea ce am vazut si ceea ce am simtit in adancul sufletelor noastre aici. Dar mai ales ceea ce am vazut cu ochii credintei si ceea ce am trait si am simtit duhovniceste. Sa spunem, asadar, celor de acasa, care nu au prilejul sa vina poate niciodata in viata in acest loc dumnezeiesc, spre a le intari nadejdea in roadele rugaciunii si a apropierii de Hristos.

Sa multumim cu smerenie lui Dumnezeu pentru aceasta bunatate pe care a aratat-o fata de noi, ca sa ne rugam si sa cantam aici, ierarhi ai Bisericii noastre stramosesti, preoti si credinciosi. Aceasta ramane o intalnire unica in viata noastra si a Bisericii noastre. Sa pastram aceasta imagine a Taborului si a Bisericii de aici intiparita in inimile noastre, spre a ne fi mangaiere si intarire sufleteasca in urcusul vietii noastre. Cu adanca pretuire si mult folos duhovnicesc pentru monahii din Romania, sa le spunem ca aici a vietuit si s-a ostenit in refacerea bisericii si si-a aratat vrednicia monahul roman Irinarh, de la manastirea Horaita. In numele nostru, al tuturor, si in numele neamului nostru romanesc, harnicul parinte Irinarh a rectitorit aceasta biserica in care trupul sau asteapta Invierea cea de obste. Vrednicia acestui smerit monah ramane o pilda pentru felul cum inaintasii nostri il urmau pe Hristos. El l-a si rasplatit chemandu-l la Sine aici, in aceasta ascultare a manastirii acesteia, Schimbarea la Fata. Cunoscand aceasta situatie, ne dam seama mai bine de jertfelnicia poporului roman si a fiilor sai pentru credinta lor in Hristos si in Biserica Sa, graitoare prin faptele lor inscrise in cronica legaturilor noastre bisericesti cu Tara Sfanta. Cu iubirea Sa de oameni, Hristos Cel inchinat in Sfanta Treime ii va rasplati devotamentul aratat atat de frumos aici, pe muntele Tabor.

Am fost primiti cu multa dragoste de parintele egumen Ilarion, si de aceea sa-i multumim si sa rugam, deci, pe Dumnezeu pentru sanatatea Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Ierusalimului, ai carui oaspeti suntem la Jubileul de 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului. Bunilor credinciosi si slujitori ai sfintelor altare de la manastiri si de la parohii, aflati impreuna cu noi, si celor de acasa le impartasim de aici imbratisare sfanta.

Cu prilejul acestei vizite, oferim Prea Cuviosului Parinte Ilarion, superiorul manastirii "Schimbarea la Fata", "Crucea Patriarhala", ca semn de dragoste si pretuire pentru ca strajuieste acest loc dumnezeiesc. Vrednic este! Axios! Binecuvantam maicile din tara, aflate in ascultarea Patriarhiei Ierusalimului si randuite sa slujeasca aceste manastiri".

Dupa un scurt popas la biserica din Cana Galileii, unde se nevoiesc doua calugarite din Romania, pelerinii romani s-au indreptat spre orasul Nazaret, vizitand biserica "Izvorul Maicii Domnului". Pictura acestei biserici a fost executata de pictorii Morosanu din Suceava, ca dar al Patriarhului Justinian pentru acel loc sfant.

Aici, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a fost intampinat de I.P.S. Mitropolit Kyriac al Nazaretului. Dupa o scurta rugaciune ia Izvorul Maicii Domnului din biserica, I.P.S. Mitropolit Kyriac s-a adresat celor prezenti cu un cuvant de intampinare. Multumind pentru dragostea cu care au fost primiti pelerinii romani, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit urmatoarele:

Atat delegatia Bisericii Ortodoxe Romane, cat si pelerinii care sunt intr-un numar incurajator; preoti, monahi si credinciosi, ne bucuram impreuna ca Dumnezeu ne-a facut parte sa participam la sarbatorirea celui de-al doilea mileniu de la intruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Asa se face ca, din indurarea Lui, ne gasim aici si acum in Cana Galileii, localitate atat de reprezentativa si atat de umana din activitatea si invatatura Mantuitorului, unde a binecuvantat nunta si nuntasii. Cu aceasta, iubitorul de oameni Iisus Hristos ne-a invatat si ne-a aratat prezenta Sa si inmultirea vinului, insemnatatea Tainei Casatoriei. Minunea aceasta a fost rodul iubirii dumnezeiesti fata de oameni, in special fata de tineri, aratandu-le valoarea vietii prin casatorie, taina care sfinteste comuniunea aceasta, continuitatea si finalitatea ei, a oamenilor, pe drumul spre mantuire. Ma bucur in mod deosebit ca suntem aici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care pentru prima data am liturghisit sambata noapte la Mormantul Domnului. Acolo am ingenuncheat si ne-am rugat cu cutremurare pentru parintii si fratii nostri vii sau adormiti. Ne-a impresionat mult multimea pelerinilor romani si straini, ce a participat cu adanca evlavie, cantand si impartasindu-se, la sfarsit, cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos. Cat de curate s-au aratat a fi sufletele credinciosilor care s-au apropiat de sfantul potir pentru a primi hrana nemuririi! Si cat de intreg si mantuitor se vede - pentru noi, slujitorii, si prin ei, credinciosii - Trupul cel vazut si cel nevazut al Bisericii lui Hristos! Nicaieri in alta parte nu se vede ca la Ierusalim dimensiunea universala a Bisericii, care isi alapteaza fiii si ii indestuleaza mantuitor, indiferent din ce natiune s-au nascut.

Acelasi simtamant il traim aici, in Cana Galileii, cand Parintele Arhimandrit, superiorul lacasului din Cana Galileii, ne-a oferit traditionalul vin in amintirea primei minuni savarsite spre a pune pecetea cea vesnica a Cuvantului si binecuvantarii Sale pe cununile mirilor, spre intarirea Tainei Cununiei si a roadelor ei pentru viata lumii.

Vom pastra in sufletele noastre acele clipe si emotii traite in bucuria mirilor si a nuntasilor de acum aproape doua mii de ani.

Exprimam multumiri Prea Fericitului Parinte Patriarh Diodor I al Ierusalimului, care nu numai ca iubeste tara noastra pe care a vazut-o de doua ori, a participat la instalarea mea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, care ne-a primit cu multa dragoste si cu deschidere sufleteasca. Personal, ma aflu aici pentru a doua oara. Prima data am fost aici acum 25 de ani, insotit de vrednicul de pomenire Patriarhul nostru Justinian Marina. Dumnezeu a randuit sa vin iarasi la izvorul acesta de viata, de cand izvoraste simbolic si vinul, si fierea, si binefacerea celui inmultit de Mantuitorul Hristos, din care a baut si El. Vinul este elementul necesar existentei, al plinatatii vietii, al bucuriei vietii, este mai presus de toate necesar, impreuna cu prescurea, la pregatirea Sfintei Euharistii.

Multumim Parintelui Arhimandrit pentru lamuriri si pentru acest pahar de vin. Il binecuvantam si il felicitam ca strajuieste cu vrednicie acest sfant locas. In numele Bisericii noastre, ii acordam "Crucea Patriarhala" a Bisericii Ortodoxe Romane, spre a ne pomeni pe noi, credinciosii si clerul nostru de la manastiri si parohii. Sfanta Cruce sa va strajuiasca viata, Prea Cuvioase Parinte Arhimandrit!

Intr-o sala din imediata apropiere a bisercii a avut loc o intalnire intre pelerinii romani si responsabili, clerici si laici ai Mitropoliei din Nazaret, dupa ce I.P.S. Mitropolit Kyriac a oferit oaspetilor romani o agapa la resedinta sa din Nazaret.

h) Sfarsitul pelerinajului in Tara Sfanta. Dupa vizitarea orasului Nazaret, pelerinii romani s-au pregatit in Hetanya, langa Marea Mediterana, unde au fost gazduiti ultimele patru nopti inainte de plecarea spre Romania.

In drum spre aeroport, delegatia romana a vizitat muntele Carmel si partea istorica a orasului Tel-Aviv. Pe Aeroportul Bem-Gurion, oaspetii au fost asteptati de I.P.S. Mitropolit Aristarh, din partea Prea Fericitului Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, dl. Gheorghe Popescu, Ambasadorul roman in Israel, Dl. Marinalbu, reprezentantul Romaniei pe langa Autoritatea Palestiniana, oficialitati ale Ministerului Cultelor din Israel. De aici Prea fericitul Parinte Patriarh Teoctist a transmis catre ascultatorii postului de radio "Romania actualitati", urmatorul mesaj:

"Acum, cand avionul ne asteapta sa ne ocupam locurile, gandul nostru se indreapta cu multa dragoste catre Prea fericitul Patriarh al Ierusalimului, Diodor I, care ne-a invitat sa participam la aceasta sfanta intalnire panortodoxa. Acest pelerinaj unic, la implinirea celor doua mii de ani de la Nasterea Domnului Hristos, la care au luat parte toate Bisericile Ortodoxe, a atras atentia intregii lumi crestine asupra faptului ca Ortodoxia se afla in comuniune si da marturie despre aceasta. Sfanta Liturghie de la Bethleem, cand s-au impartasit si presedintii tarilor ortodoxe prezenti aici, intalnirea solemna de la Ierusalim si semnarea Apelului Patriarhilor catre toata lumea au adeverit ca Ortodoxia poate vorbi si transmite chemarea ei la Dumnezeu, la unitate si pace intr-un singur glas.

Acum, la sfarsitul calatoriei noastre in Tara Sfanta, se cade sa-i multumim Prea Fericitului Diodor I pentru pregatirea exceptionala a programului, pentru atentia de care ne-am bucurat tot timpul, pentru darurile pe care ni le-a oferit personal noua si celorlalti Ierarhi ai Sfantului nostru Sinod, prezenti la Sfanta Cetate. As putea spune ca toate au fost incoronate de vizita noastra la resedinta Prea Fericirii sale din Ierusalim, cand si-a amintit de calatoriile sale in Romania si a aratat pretuirea fata de Biserica Romana, de slujitorii ei de la parohii si manastiri, fata de poporul roman si fata de cei doi presedinti ai Romaniei de dupa Revolutia din 1989, cu care s-a intalnit personal. Ii ramanem adanc recunoscatori pentru invitatie si primire, pentru sprijinul acordat Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta, pentru binecuvantarea data, la interventia noastra, ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Ieronim sa puna temelie si sa inceapa construirea unui nou camin pentru pelerinii romani in orasul Ierihon.

Asa cum pana acum am gandit impreuna pentru binele ortodoxiei, vom lucra impreuna si pentru viitor in cadrul Conferintei Panortodoxe, in cadrul altor conferinte, pentru pastrarea unitatii de credinta si a unitatii crestine in general. Fapta si efortul Patriarhiei Ierusalimului au contribuit mult, deci, la unitatea Bisericilor Ortodoxe in primul rand si la raspandirea Evangheliei, ia revigorarea crestinismului in al doilea rand, constatandu-se ca Ortodoxia poate contribui la renasterea morala si la unitatea lumii de azi.

Am avut asadar bucuria sa ne inchinam la Locurile Sfinte si sa constatam, cu acest prilej, dragostea reprezentantilor si a intaistatatorilor Ortodoxiei fata de noi, membrii delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane. Se cuvine sa multumim autoritatilor israeliene, ai caror reprezentanti ne-au intampinat de la sosire, apoi dlui. Ghe. Popescu, Ambasadorul Romaniei in Israel, Parintelui Arhim. Ieronim si colaboratorilor sai. In incheiere, imbratisam frateste pe I.P.S. Aristarh, care ne-a intampinat, ne-a insotit pe traseul de neuitat, iar acum, iata, ne conduce la scara avionului.

Doamne, ajuta-ne tuturor sa ajungem cu bine acasa!"

La putin timp dupa miezul noptii, pe data de 12 ianuarie, un avion al companiei Tarom a gazduit la bordul sau peste 80 de pelerini romani, care se indreptau spre Tara, ajungand la Aeroportul International Otopeni in jurul orelor 4.00. La sosire, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a rostit:

"Revenim in tara dupa o istorica intalnire la Ierusalim.

La aceasta au participat toti reprezentantii si intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe, sositi la invitatia Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Ierusalimului. S-au petrecut evenimente de mare profunzime spirituala, care s-au desfasurat in cetatea Sfanta, cat si in restul tarii si in tinutul Palestinei. Am strabatut un itinerar deosebit de lung si variat, cu momente emotionante privind Nasterea Mantuitorului Hristos; orasul Bethleem, Pestera din stanga altarului Bisericii inchinata Nasterii Domnului si Sfintilor imparati Constantin si Elena; apoi Sfanta Liturghie de aici, impreuna cu toti Patriarhii si cu reprezentantii celorlalte Biserici. Intalnirea solemna din sala sinodala a Patriarhiei Ierusalimului a fost deosebit de importanta prin semnarea Mesajului catre toata lumea crestina si catre toti oamenii, facand apel la mai multa iubire, la mai multa fratietate, la mai multa intelegere a greutatilor prin care trece omenirea astazi si mai ales pentru a urma invatatura Mantuitorului Iisus Hristos, a carei lumina poate ajuta la gasirea solutiei pentru cele mai neasteptate si grele probleme cu care se lupta omenirea astazi.

Un alt moment deosebit l-a constituit, de asemenea, intalnirea solemna cu Prea Fericitul Patriarh Diodor I, cand au fost decorati cu ordinul "Sfantului Mormant", in gradul de Mare Cruce, toti intaistatatorii si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe. Trebuie sa adaug ca in aceeasi sala s-au aflat presedintii tarilor ortodoxe, primind din partea Patriarhiei acelasi Ordin, intre ei s-a aflat si Presedintele Romaniei, Dl. Emil Constantinescu. Acest fapt a revarsat o stralucire noua asupra Jubileului, deoarece pentru prima data in cei 2000 mii de ani popoarele ortodoxe au fost reprezentate aici si de conducatorii lor politici, alaturi si impreuna cu capii acestor Biserici.

Autoritatile de stat israeliene au creat toate posibilitatile si au indeplinit oficiul de gazda in chip exceptional, organizandu-se receptii si intalniri cu Presedintele Statului Israelian, Presedintele Autoritatii Palestiniene, dl. Yaser Arafat, - care a aratat un interes deosebit fata de Romania si de Biserica noastra, aproband ca in orasul Ierihon sa construim un camin nou pentru pelerinii romani prezenti periodic la Sfintele Locuri, inceputul a avut loc vineri, 4 ianuarie, dupa amiaza, cand am pus piatra de temelie a noului Camin, in prezenta Presedintelui Romaniei, a reprezentantilor autoritatilor palestiniene, a ierarhilor romani si a unei numeroase asistente de credinciosi din Romania si din alte parti ale lumii. Sambata, 8 ianuarie, am sfintit sfanta masa a bisericii din incinta caminului si altarul paraclisului din cetatea Ierusalimului. Pelerinii vor putea astfel sa fie primiti in camin pentru odihna trupeasca, iar in biserici pentru odihna cea sufleteasca. A fost un moment de emotie si bucurie pentru noi si pentru credinciosi. Delegatia romana oficiala, alcatuita din I.P.S. Mitropoliti Daniel al Moldovei si Bucovinei, Nicolae al Banatului si P.S. Episcop Vicar Teofan Sinaitul, pe langa participarea la toate momentele stabilite de Patriarhia Ierusalimului, a vizitat si biserica romaneasca de pe malul drept al Iordanului, si manastirea Hozeva, unde ne-am inchinat la moastele Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt. Asa cum se stie din viata sa, acest cuvios parinte a facut ascultare la schitul Sf. Gheorghe de pe malul drept al Iordanului si la Asezamantul romanesc de la Ierusalim, si apoi a fost chemat la Hristos ca vietuitor la manastirea Hozeva, aflata intr-o zona foarte pitoreasca. Aici ne-a impresionat munca si harnicia monahilor pentru intretinerea paraclisului, unde se afla depuse spre cinstire moastele Sf. Ioan Iacob Nemteanul, care nadajduim sa fie aduse in tara.

Asadar, in intalnirile pe care le-am avut, Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu I, care a prezidat tot acest pelerinaj, a acordat o atentie deosebita delegatiei Bisericii noastre. Vizita a constituit un moment de mare insemnatate pentru legaturile Bisericii si tarii noastre cu Sfantul Mormant si cu celelalte Patriarhii si Biserici Ortodoxe.

Ne-am bucurat - de exemplu - sa vedem la Bethleem Catapeteasma bisericii si Steaua din Pestera, la care ne-am inchinat, donatii ale Domnitorului Tarii Romanestii - Serban Cantacuzino; apoi sa vedem, in altarul bisericii "Invierii Domnului", pe Sfanta Masa, sfesnice si chivote din argint, daruite de catre Domnitorii Moldovei. De asemenea ne-am bucurat sa ne inchinam pe Tabor, in biserica ortodoxa rezidita si refacuta de monahul Irinarh din Moldova, de la manastirea Horaita, si sa-l pomenim la mormantul sau din dreapta catapetesmei. Multumim lui Dumnezeu ca Biserica Ortodoxa Romana pastreaza legaturile trainice cu Sfintele Locuri atat in cuprinsul statului Israel, cat si in Palestina. Deci orice roman aflat in Tara Sfanta traieste o bucurie deosebita vazand ca Biserica noastra intretine si promoveaza aceste legaturi cu Patriarhia Ierusalimului. Prea Fericitul Diodor I acorda o atentie deosebita tarii noastre, pe care o cunoaste bine din cele doua vizite efectuate la noi, binecuvantand activitatea Parintelui Arhimandrit Ieronim Cretu, Superiorul Asezamintelor noastre romanesti. Pentru aceasta, cu prilejul intalnirii oficiale de la resedinta sa, am adresat multumiri Prea Fericitului Patriarh Diodor I si celorlalti colaboratori de la Patriarhia Ierusalimului. De altfel, acest fericit prilej ne-a dat posibilitatea sa schimbam pareri si sa infiripam noi punti de conlucrare in campul Ortodoxiei cu toti participantii Bisericilor surori. Cu adevarat, suntem datori sa multumim Bunului Dumnezeu pentru Sfanta Liturghie savarsita in noaptea de sambata, 8 ianuarie, spre duminica, 9 ianuarie, chiar in pridvorul Sfantului Mormant. Pentru prima oara in cei doua mii de ani, noi, ierarhii si preotii romani, ne-am invrednicit sa slujim si sa proscomidim jertfa euharistica pe lespedea Mormantului de viata datator. Am fost inconjurati de numerosi preoti, monahi, monahii si credinciosi din tara si de peste hotare. Este de la sine inteles ca nu se poate exprima prin cuvinte cutremurarea sufleteasca a unui slujitor al Sfantului Altar in clipa cand isi atinge fruntea de piatra marturisitoare a Invierii Fiului lui Dumnezeu. Atat de frumos au cantat preotii romani raspunsurile liturgice, dirijati de cunoscutul compozitor si protopsalt, Arhidiaconul Prof. Dr. Sebastian Bucur! Avand in inima pe toti fiii Bisericii noastre stramosesti de pretutindeni, neuitat fiind intemnitatul frate Ilie Ilascu si cei impreuna cu el, am adresat tuturor, la sfarsit, un cuvant de iubire si de nadejde.

Ne-am dat seama si cu acest prilej cat de inteleapta a fost initiativa si staruinta fericitului adormit Patriarhul Miron Cristea, de a dobandi terenul si zidi in Ierusalim un camin romanesc. Acum avem datoria sa ajutam la construirea celuilalt camin de la Ierihon, orasul care aminteste de prezenta si de minunile Mantuitorului Iisus Hristos, ca toate locurile pe care le-am vizitat, fiind de mare folos pentru cazarea pelerinilor si pentru posibilitatea ca de aici sa viziteze si celelalte locuri insemnate din Tara Sfanta si Palestina. Mai adaug, in sfarsit, ca participarea noastra la Sfanta Liturghie de la biserica Asezamantului romanesc, duminica, 9 ianuarie, a constituit iarasi trairea unei mari bucurii duhovnicesti. Biserica a fost arhiplina de credinciosi, pelerini si alti romani din Ierusalim. Ne-am rugat impreuna si le-am impartasit binecuvantari, punandu-le tuturor la inima indemnul de a pastra unitatea de credinta, de a ajuta Biserica si de a-I multumi lui Dumnezeu pentru darul de a fi pasit pe urmele Lui.

Prezenta delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane, a ierarhilor si a tuturor pelerinilor la aceasta comemorare panortodoxa, a implinit imaginea Ortodoxiei Universale pe de o parte, si a depus astfel marturia statorniciei Bisericii locale in pastrarea nealterata a credintei dreptmaritoare, pe de alta parte. Ea a implinit si bucuria acestei celebrari unice, de unitate si nadejde, afirmata in acest an, cand se implinesc doua mii de ani de crestinism, pregatind si intampinarea mileniului urmator. Socotim ca atat intalnirea, cat si mesajul dat de Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe vor intari nadejdea intr-o mai staruitoare actualizare a valorilor evanghelice in viata omenirii, o inviorare a misiunii noastre in societatea umana atat de secularizata. Faptul ca dupa doua mii de ani ne-am adunat din toate Bisericile Ortodoxe in Tara Sfanta, am ingenuncheat in Pestera Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, ne-am rugat pentru noi si pentru lume, constituie o jertfa placuta lui Dumnezeu. Si am facut aceasta cu smerenie, in numele credinciosilor, monahilor si preotilor Bisericii noastre, transmitand si cuvant fratesc de binecuvantare si invatatura si inaltand rugaciuni pentru pacea a toata lumea si luminarea mintii conducatorilor de popoare, pentru a depune eforturi in oprirea varsarilor de sange pe pamant. Pruncul Iisus a adus in lume pace si bunavoire. El a adus pretuirea fata de om, luand chip de om. Este o datorie a noastra, a crestinilor, a noastra, a romanilor, sa urmam mai cu credinciosie invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Ne intoarcem acasa, asadar, cu sufletele imbogatite si indestulate, ca de la un izvor de apa vie, din Tara Sfanta si de la intalnirile pe care le-am avut, ca o afirmare a unitatii Bisericii Ortodoxe prin participarea tuturor fiilor si slujitorilor Ortodoxiei, prin semnarea Apelului catre toate Bisericile si catre conducatorii popoarelor, catre tineret mai ales, ca rolul pe care tineretul trebuie sa-l aiba in renasterea vietii spirituale si la noi, si in lumea intreaga, sa fie cat mai rodnic.

Multumind Bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-am intors cu bine acasa! Transmitem tuturor credinciosilor nostri, ascultatorii acestui post de radio, pretuire si dragoste, pentru ca fapta lor crestina de aici, credinta lor, fac posibile construiri de biserici si de manastiri. Religia in scoala constituie pentru Biserica un castig si o mare nadejde ca vom izbuti sa incheiem secolul acesta si sa intram in urmatorul cu sporuri duhovnicesti, in urcusul spre Imparatia lui Dumnezeu, de care sa ne invredniceasca pe toti Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos!

Cuprinsi de emotia sfanta a vietuirii timp de peste o saptamana de zile pe pamantul biblic al Vechiului Testament, pelerinii romani au dat slava lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a pasi, impreuna cu Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe, prin atatea locuri sfinte."

+ TEOFAN SINAITUL

Episcop vicar-patriarhal,

Secretarul Sfantului Sinod

Carti Ortodoxe

Cuprins