Un monah roman ctitor pe Muntele Tabor

• « Inapoi
• Inainte »

Un monah roman ctitor pe Muntele Tabor

La distanta de aproape 7 km nord-vast de orasul Nazaret, in extremitatea nord-vestica a campiei Ezdrelonului, se inalta maret si impunator Muntele Tabor. Are forma conica si inaltimea de 582 m. de la nivelul Marii Mediterane si 320 m. de la campia care-l inconjoara. Izolat de doua paraie mici, care formeaza raul Wadi-el-Bireh, un afluent al Iordanului, Muntele Tabor se vede de departe ca o fortareata care domina intrarea principala dinspre nord catre Nazaret. Este situat in mijlocul Galileii, intre campia Ezdrelon si Schitopolis.

Campia Ezdrelon este strabatuta de la rasarit spre apus de raul Kison, numit azi Nahr-el-Maqatia, datorita caruia campia este socotita granarul regiunii, fiind deosebit de fertila, dar si udata de sangele multor batalii. Adesea este mentionata ca un camp de lupta. Aici Debora a chemat pe Barak, care, coborand de pe Tabor, a pus pe fuga ostile lui Iabin si Sisara, ce stapaneau campia. Tot aici, Ghedeon invinge pe madiamiti, si Saul da ultima lupta cu filistenii, iar Iosia ataca pe faraonul Nehao (4 Imp. 23,29).

Moise lauda Taborul in timpul binecuvantarii lui Isahar si Zabulon, ca fiind centrul unde se vor aduna popoarele pentru jertfe (Deut. 33,19). Datorita formei lui caracteristice, Muntele Tabor a determinat totdeauna admiratia religioasa. Asupra lui S-a pogorat Cel mai inainte de veci, ca sa preamareasca pe Fiul Sau Unul Nascut. "Taborul si Hermonul intru numele Tau se vor bucura!", canta David (Psalmul 88, 13). In anul 218 i. Hr., Antioh al-III-lea a cucerit Taborul si l-a fortificat. In timpul rascoalei iudaice, Taborul a fost fortificat din nou de catre Iosif Flaviu, dar a cazut in anul 67 d. Hr. In mainile lui Vespasian.

Din secolul al IV-lea, traditia crestina cinsteste sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului si de atunci istoria Muntelui Tabor se identifica cu cea a Bisericii. Apostolul Petru il numeste "Sfant". "Si acest glas noi l-am auzit din cer pogorandu-se, fiind cu Dansul in Muntele cel Sfant" (II Petru 1,16-19).

De pe inaltimea Taborului, la care se ajunge greu, pe un drum serpuit de 14 serpentine, marginit de pietre prapastioase, se deschide o perspectiva de o rara frumusete, de pe care se pot vedea in zarea departata: Muntele Hermon, adesea acoperit cu zapada, Libanul, cu falnicii lui cedri, Marea Tiberiadei, linistita si albastra, Muntii Ghiladului, Campia Ezdrelonului, muntii Ghelboa, satele Nain, Endor si Deborim, raul Kison Muntele Fericirilor, Carmelul, Valea Iordanului si o multime de alte locuri istorice, care apar unul dupa altul in ochii pelerinului credincios.

Pelerinul grec Fokas, vizitand Locurile Sfinte in jurul anului 1185, lauda frumusetea acestuia: "Muntele Tabor, cerul pe pamant, bucuria sufletului si desfatarea ochilor dreptcredinciosilor, caci aici a fost prezent harul cel dumnezeiesc, umbrind muntele, care inspira atata bucurie duhovniceasca."

Dintre pelerinii mai noi, Kortes spune: "Daca exista ceva frumos in natura, acesta este Muntele Tabor. Desi am trecut prin multe tari muntoase, nicaieri n-am gasit un munte atat de incantator si de unde se ofera o vedere minunata, care nu poate fi comparata, atat de plina de har, ca Muntele Tabor". Aici, orice pelerin este stapanit de o pioasa amintire, ca pe locul unde sta acum, cu aproape 20 de veacuri inainte, "...a luat Iisus pe Petru, pe Iacob si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus pe dansii intr-un munte inalt, si S-a schimbat la fata inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au facut albe ca lumina..." (Mt. 17, 1-2; Mc. 9,2- 3; Lc. 9,28-29).

In Noul Testament nu este mentionat Muntele Tabor, dar o foarte veche traditie fixeaza ca evenimentul Schimbarii la Fata a Domnului a avut loc pe acest munte, si din secolul al IV-lea traditia se intrupeaza in biserici inchinate evenimentului. Desigur, Mantuitorul Iisus Hristos trebuie sa fi vazut Taborul mai des decat oricare munte, cand urca pe inaltimile din jurul Nazaretului si in calatoriile Sale in Galileea. Pe infatisarea lui rotunda ca o cupola s-au oprit adesea privirile Sale.

In secolul al IV-lea, Sfanta Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, venind pe Muntele Taborului, a construit o biserica, pe care a inzestrat-o cu multe odoare si bani pentru intretinere. Aceasta biserica este mentionata si de Fericitul Ieronim.

In secolul al VI-lea, Antonie din Placentia descrie trei biserici pe munte, corespunzand, cum spune el, cu cele trei colibe pe care le-a propus Sfantul Apostol Petru (Mt.17,4). Mai tarziu, pe la 696, vizitand Locurile Sfinte, Arkulfos a gasit pe munte trei biserici si o manastire, cu multe chilii.

O descriere mai pe larg a Muntelui Tabor ne-a lasat in anul 1113 egumenul rus Daniel: "Muntele Tabor este minunat, foarte maret, un colos in mijlocul campiei, izolat, neconstituind o parte dintr-un sir de munti. Un rau curge la poalele lui pe campie. Poalele lui sunt pline de maslini, smochini, cactusi uriasi si alti arbusti. Muntele e abrupt si urcusul greu. Pe varful lui se gaseste, la rasarit, o inaltime deosebita, pe care a avut loc Schimbarea la Fata a Domnului. Aici se vede biserica consacrata acestui eveniment. Tot aici se afla o biserica inchinata Profetului Moise, si alta inchinata Profetului Ilie. Pe acest munte exista apa din abundenta si e imposibil sa nu recunoasca cineva mana Celui Atotputernic, care duce apa la asa o inaltime. Aici sunt pomi fructiferi, citrice si alte legume necesare".

La sfarsitul cruciadelor, vizitand Tara Sfanta, pelerinul Fokas spune ca erau doua manastiri, una greceasca, si alta latina. In anul 1187, inainte de lupta lui Hattin, toate constructiile de pe Muntele Tabor au fost jefuite de armatele lui Saladin. Dupa 25 de ani (1212), fratele lui Saladin a ridicat pe culmea acestui munte o cetate puternica, care urma sa fie pavaza impotriva invaziilor cruciatilor din Ptolemida, dar nu dupa multa vreme el insusi a poruncit daramarea ei. Noi nu avem nicio informatie precisa daca in aceste imprejurari au fost daramate si manastirile de pe munte; fapt este ca, dupa 70 de ani, pelerinii vedeau pe Tabor numai ruine. Si in aceasta stare a ramas Taborul pana in anul 1845, cand a inceput sa revina la frumusetea cea dintai.

Inceputul renasterii pe acest munte s-a facut de catre arhimandritul roman Irinarh Roseti. Acesta era originar din Focsani, nascut in anul 1771, purtand numele Ioan, si a plecat din tinerete la manastirea Neamt, unde a fost calugarit, incredintandu-i-se ascultarea de tipograf. La inceputul secolului al XIX-lea, pleaca definitiv in Tara Sfanta, locuieste doi ani la Ierusalim, inchinandu-se la Locurile Sfinte, si apoi se stabileste in Galileea, pe Muntele Tabor, unde prin multe osteneli si nevointe reuseste sa reconstruiasca biserica pe vechile ruine, ajungand cu zidirea pana la jumatatea cladirii, cand, rapus de-o suferinta, adoarme intru Domnul la 26 decembrie 1859. Mormantul ii este in partea dreapta, langa zidul bisericii, iar alaturi exista un tablou cu chipul sau, incadrat intr-o inscriptie, care-l indica a fi primul fondator al bisericii.

Biserica ortodoxa de pe Muntele Tabor, construita pana la jumatatea ei de pustnicul Irinarh, a fost terminata de Comunitatea Sfantului Mormant si sfintita in anul 1862, in ziua de 6 august, de catre patriarhul Chirii al Ierusalimului. in jurul bisericii, pe langa chiliile construite de parintele Irinarh, s-au mai construit si altele si s-au sadit pomi fructiferi, citrice si diferiti arbori.
Cei trei Apostoli, martori oculari la Schimbarea la Fata a Domnului pe Tabor, au trait sentimente de admiratie, de frica, si in acelasi timp de maretie a slavei dumnezeiesti, a prezentei lui Hristos. Aceste sentimente n-au fost traite numai de catre cei trei Apostoli, ci si de multi credinciosi ai Bisericii, de-a lungul veacurilor, in viata lor duhovniceasca aleasa. Expresia lui Petru: "Bine ne este noua aici...!" (Mt. 17, 4), este repetata si azi de fiecare pelerin care paseste cu sfiala si evlavie pe acest loc, incercand sa traiasca cu mintea si cu inima sentimentele celor trei Apostoli.

Monahia Eufrasia Sarbu

(Publicatia "Invierea" - Ierusalim,, Anul IV, nr, 7-9, iulie-sept, 1976)

• « Inapoi
• Inainte »