Inceput de an 2000 la Bethleem

• « Inapoi
• Inainte »

Inceput de an 2000 la Bethleem

Fara indoiala ca un pelerinaj, ca acesta de la inceputul anului din Tara Sfanta, de data aceasta al intregii Ortodoxii, are o semnificatie deosebita spre deosebire de celelalte pelerinaje. Semnificatia consta in aceea ca implinirea a 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este un prilej binevenit de reafirmare a unitatii panortodoxe, a unitatii de credinta si a unitatii de gandire, precum sunt ilustrate aceste valori in mesajul pe care l-au semnat toti Patriarhii Ortodocsi prezenti aici la invitatia Prea Fericitului Patriarh Diodor I.

In al doilea rand, cred ca aceasta adunare a Ortodoxiei din toata lumea la Bethleem, Tara Sfantului Mormant, si la celelalte locuri sfinte, spre a reactualiza Intruparea Mantuitorului Hristos, jertfa si Invierea Sa pentru mantuirea neamului omenesc, aceasta prezenta in rugaciune si impartasire intaresc credinta in lumea crestina. Deci, un sens spiritual si o chemare pentru fiecare crestin, nu numai pentru lumea ortodoxa. Este mesajul intoarcerii cu 2000 de ani la jertfa Mantuitorului Iisus Hristos si la roadele ei, la modestia pesterii in care S-a nascut Pruncul Iisus, acel loc dumnezeiesc unde cu totii ne-am plecat genunchii si ne-am atins fruntea. Fiecare dintre credinciosii si slujitorii Bisericii, si chiar ai Crestinatatii, avem datoria sa confirmam prin faptele noastre unitatea si adevarul, realitatea Intruparii Mantuitorului Iisus Hristos.

In al treilea rand, apreciem ca acest unic eveniment, ca expresie autentica a celor scrise la Sfanta Evanghelie si in viata Ortodoxiei, poate determina omenirea sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Omenirea este astazi zdruncinata, ca si fiecare om in parte. Fiecare insa cauta cai de iesire din acest tumult al egoismului, al instrainarii si al pacatului. Nu se poate iesi din aceasta vale a plangerii decat cu ajutorul Luminii lui Hristos. Faptul ca Ortodoxia intreaga adreseaza catre toata lumea crestina cuvantul acesta de dragoste, de smerenie, de pretuire si de nadejde, intr-un secol aducator de dreptate si pace, va avea darul sa trezeasca inimile si mintile tuturor acelora care calauzesc omenirea astazi din punct de vedere tehnologic, economic, diplomatic si chiar politic, sa se intoarca spre adevarurile si valorile Mantuitorului Iisus Hristos. Aceste valori pot salva omenirea din starea ei de confuzie in care se afla, pentru ca El a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!" (Ioan 14, 6).

In al patrulea rand, am ramas coplesit de intreaga atmosfera a Locurilor Sfinte, de autenticitatea lor scripturistica, de rasunetul cantarilor, impletit cu glasul rugaciunilor, al clopotelor, cu ceremonialul si vesmintele celor de alte credinte decat cea ortodoxa, de acea imbinare intre armonie si dizarmonie, care uneori pare ca actualizeaza intr-un anumit fel strigatele mamelor si tipetele pruncilor nevinovati in fata ucigasului lor Irod, primele victime pentru adeverirea Nasterii lui Iisus. Din valtoarea plangerilor din Rama se desprinde chipul lui Iisus, Cel Ce singur poate alina si linisti disperarea milioanelor de oameni din lume, aflati in ghearele saraciei, ale mortii, sau in pierzania sufletelor. Si totusi, regasindu-te in fata pesterii, cu fruntea lipita de Steaua calauzitoare a magilor, donata de binecredinciosul domnitor Serban Cantacuzino al Tarii Romanesti, simti cum se coboara si patrunde in suflet bucuria si pacea Bethleemului.

Adevarat este ca pe Iisus nu-L putem descoperi decat cu rugaciunea, iubirea, lacrimile si dorintele noastre, izvorate din inima cea curata prin spovedanie. Asadar acest mesaj, de unitate ortodoxa si crestina, de pace si de echilibru sufletesc, de comuniune, semnat de Parintii Ortodoxiei, se indreapta si catre fratii romani, fie ca se gasesc acasa, fie pe alte meridiane.

Sunt incredintat ca il vor primi, il vor citi si medita, afland in cuvintele lui raspunsuri la nedumeriri, sprijin in incercarile vietii lor zbuciumate si calauza binecuvantata tinerilor. Societatea noastra romaneasca, aflata intr-o stare de criza economica, dar si morala, va lua aminte la datoria tuturor si a fiecaruia in parte, spre reinviorarea credintei in Dumnezeu si in vrednicia noastra. Nadejdea noastra trebuie sa se indrepte spre adevarurile Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos. In acest an jubiliar sa adeverim prin fapte ca suntem crestini ortodocsi, pastratori ai Asezamintelor Apostolice si ale Ortodoxiei universale! Astfel vom putea mult mai usor sa strabatem si sa depasim piedicile si greutatile in slujirea semenilor si a tarii, onorand in felul acesta numele de crestin.

Am apreciat ca pe un adevarat dar dumnezeiesc faptul de a ne fi gasit la Locurile Sfinte si astazi aici, ia Bethleem, intalnindu-ne, rugandu-ne si impartasindu-ne cu totii din acelasi Potir, spre bucuria tuturor. Ne-am rugat pentru toti fiii si fiicele Bisericii de acasa si pentru fratii nostri romani de pretutindeni. Nu am uitat, la Liturghia pe care am savarsit-o si o vom savarsi si la Sfantul Mormant, sa-l pomenim si pe fratele nostru Ilie Ilascu si pe cei intemnitati impreuna cu el. Au fost momente de o covarsitoare emotie. Au fost momente de deschidere si comuniune duhovniceasca la intalnirea cu Prea Fericitul Patriarh Diodor I al Ierusalimului, care se roaga intotdeauna pentru noi si nu uita frumusetile tarii si evlavia credinciosilor nostri de la manastirile din Bucovina, de la Suceava, de la Bucuresti.

Nu in cele din urma, vreau sa exprim bucuria pe care am avut-o, anume ca, pe langa Asezamantul pe care il avem in Sfanta Cetate a Ierusalimului si pe langa biserica de pe malul drept al Iordanului, care va trebui restaurata, prin ravna parintelui superior Arhim. Ieronim Cretu, am pus cu acest prilej temelia unui Camin nou al pelerinului roman in orasul biblic Ierihon, oras unde pasii Mantuitorului au calcat si unde vocea Lui inca se aude puternic in sufletele tuturor credinciosilor. Am avut bucuria sa avem impreuna cu noi si reprezentanti ai culturii Romane din tara, precum si pe Domnul Presedinte, profesor Emil Constantinescu. Acest pelerinaj va ramane inscris vesnic in inimile noastre si in cronica vietii noastre bisericesti, ca o ofranda smerita adusa lui Dumnezeu, ca la implinirea celor doua mii de ani de la nasterea Fiului Sau, am pasit pe urmele Lui si ne-am rugat cu smerenie pentru sanatatea si mantuirea noastra.

TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

• « Inapoi
• Inainte »