Referatul comisiei pentru dobandirea unui camin romanesc la Ierusalim

• « Inapoi
• Inainte »

Referatul comisiei pentru dobandirea unui camin romanesc la Ierusalim

Chestiunea dobandirii unui camin romanesc la Ierusalim dateaza abia din anul 1906. Nu s-a urmarit un asemenea adapost in vremurile trecute, cand legatura dintre Patriarhia Ierusalimului si Biserica noastra era mai stransa, iar romanii ajutau acest patriarhat cu mosii si manastiri inchinate, fara a cere in schimb un locas sau vreun teren, pe care sa construiasca un adapost pentru inchinatori, probabil din cauza departarii si a greutatilor in care se faceau in trecut calatoriile pana in Palestina.

Rar boier se invrednicea sa mearga spre inchinare la Sfantul Mormant, ca sa se reintoarca cu titlul ales si dorit de hagiu. Rari vor fi fost si calugarii care sa fi putut strabate pe atunci aceasta cale lunga, iar credinciosii din popor, desigur ca vor fi fost cel mai putin numerosi.

Cea dintai tara ortodoxa care a dat dezvoltare pelerinajelor populare catre Ierusalim si Locurile Sfinte din Palestina a fost Rusia, care, cu ajutorul "Societatii arheologice palestiniene" din Petersburg, organizase intre anii 1900-1914 transporturi regulate lunare de inchinatori intre Odesa si Iafa, construind in acest scop numeroase manastiri si adaposturi rusesti in diferite localitati ale Palestinei si indeosebi in Ierusalim, singurele institutii ortodoxe care contrabalanseaza si astazi avantul ce-l iau celelalte confesiuni in localitate.

Noi, romanii, incepem a ne interesa de dobandirea unui camin acolo abia in 1906. In acel an, Teodor Burada, profesor la Conservatorul de muzica din Iasi, impreuna cu un comitet alcatuit din: arhimandritul Juvenalie Manoilescu, preotul Fotie Oprea, ierodiaconul Savatie Popa si d-ra Eugenia Boldur din Iasi, arata Sfantului Sinod din Bucuresti dorinta de a se infiinta in Ierusalim un camin romanesc si ca au inchiriat in asemenea scop, cu 4500 lei anual, un palat, fosta proprietate a negusului Abisiniei, Menelic al II-lea, iar pe urma ca doresc sa cumpere palatul baronului Plato von Ustinov, situat peste drum de biserica protestanta, inceput care, pana astazi, vreme de un sfert de veac, s-ar fi dezvoltat indestulator, dar nici dupa aceea nu s-a urmarit cu hotarare indeplinirea acestei idei.

Chestiunea dobandirii acestui camin este reluata, in 1927, de patriarhul Miron Cristea. Dupa reintoarcerea sa din calatoria facuta la Locurile Sfinte, patriarhul Miron mijloceste catre patriarhul Ierusalimului, Damianos, rugandu-l sa inlesneasca dobandirea in Sfanta Cetate a unui camin pentru romani.

Patriarhia Ierusalimului raspunde evaziv, dar patriarhul Miron mai face o incercare in anul 1929, prin trimiterea acolo a arhimandritului Filaret Jocu.

In acest timp, in 1928, terenul in chestiune este transcris pe numele unui membru al Sfantului Sinod roman, si anume pe al arhiereului Tit Simedrea Targovisteanul.

In anul 1930, Sfantul Sinod se ocupa din nou de aceasta chestiune sl, in sedinta de la 14 iunie, instituie o comisie alcatuita din episcopul Visarion al Hotinului, care impreuna cu arhiereul Tit Targovisteanul si cu inca trei persoane ce se vor gasi cu cale, sa urmareasca realizarea dobandirii acestui camin. Iar in 1931, potrivit aprobarii patriarhului Miron si cu ajutorul dat de prim-ministrul G. Mironescu, din fondurile Ministerului de externe, episcopul Visarion, insotit de arhimandritul Filaret Jocu si de profesorul Facultatii de teologie din Chisinau, Constantin N. Tomescu, merg la Ierusalim spre a continua demersurile pe langa Patriarhia de acolo, intru dobandirea gratuita a unui camin.

Desi sosirea noastra in Ierusalim a avut loc in zilele sarbatorilor Invierii, totusi, atat participarea la sfintele slujbe din Vinerea Patimilor si la cele din ziua Invierii Domnului, ca si vizitele ce am facut cu prilejul sarbatorilor tuturor inaltilor ierarhi din Sinodul Patriarhiei, ne-au dat putinta de a cerceta sansele misiunii noastre.

Primirea afabila ce ne-a facut patriarhul Damianos, in cele trei audiente in care am fost primiti, precum si dragostea deosebita ce ne-au aratat toti inaltii prelati, mitropoliti si arhiepiscopi ai Patriarhiei, ca si ceilalti inalti demnitari din jurul Tronului patriarhal, au oglindit o stransa si frateasca legatura sufleteasca intre Biserica mama si Biserica romana, in frunte cu patriarhul sau Miron. Folosind acest lucru, noi am comunicat din vreme tuturor scopul venirii noastre si am staruit ca, indata dupa sarbatori, chestiunea ce forma miezul misiunii noastre sa fie pusa in discutia Sfantului Sinod.

Din cauza sarbatorilor insa si a vizitei oficiale ce a urmat a arhiepiscopului Bisericii Anglicane de Canterbury, o sedinta sinodala nu a putut avea loc, si atunci am rugat ca problema noastra sa fie discutata intr-o consfatuire, care a si avut loc miercuri, 15 aprilie, ora 10 a.m., in cancelaria patriarhala, sub presedintia mitropolitului Evdor, locotenent si primul efor al Patriarhiei de Ierusalim, luand parte cativa prelati, marele secretar, marele econom si marele dragoman al patriarhiei, ramanand ca raspunsul scris sa fie trimis ulterior la Bucuresti, dupa discutarea chestiunii in Sfantul Sinod local.

Redam in continuare expunerea noastra la consfatuirea de la Patriarhie din 15 aprilie 1931, privitoare la dobandirea unui camin romanesc in Ierusalim:

Inalt Prea Fericite Stapane,

Prea Sfintit Sinod,

In multimea de inchinatori veniti sa vada slujbele ce se savarsesc cu atata stralucire in Sfanta Cetate a Ierusalimului, cu prilejul luminatelor zile ale Invierii Domnului din acest an, suntem si noi, sosind din Romania, tara crestina ortodoxa, care in trecutul ei are frumoase legaturi cu Locurile Sfinte.

Si am sosit ca crestin, spre a ne inchina Sfantului Mormant, iar ca membru al Sfantului Sinod roman, sa va aducem frateasca imbratisare si doriri de tot binele din partea patriarhului Miron din Bucuresti, cu intregul sau Sinod; de alta parte, cu aleasa solie de a va ruga sa binevoiti a innoi si a sprijini legatura veche a poporului ortodox al Romaniei cu Sfanta Cetate a Ierusalimului, inlesnindu-i putinta de a cerceta mai des si in numar cat mai mare acest sfant oras si Locurile Sfinte din imprejurimi.

Precum cunoasteti din cuprinsul scrisorii ce v-am adus din partea patriarhului nostru Miron, prin care si noi suntem recomandati ca soli ai Sfantului Sinod al Romaniei, scopul misiunii noastre este de a va ruga sa binevoiti a inlesni romanilor a avea un camin propriu aici, in Sfanta Cetate.

Se intelege ca cel mai simplu si lesnicios mijloc de a dobandi asemenea lucru ar fi zidirea din nou a unui camin pe un loc cumparat sau cumpararea unui imobil gata. Dar acest lucru nu-l putem face din lipsa de mijloace banesti, si iata pentru ce suntem in asemenea lipsa.

Tara noastra, Romania, cu ajutorul lui Dumnezeu, dupa razboiul sfarsit in 1918, s-a marit, dar si-a marit numai teritoriul, nu si averile materiale. Sau mai bine zis, odata cu marirea teritoriului sau, si-a marit si datoriile banesti publice. Acest lucru se vede si din atat de mult scazuta valoare a monedei romanesti.

Cat priveste Biserica noastra, desi s-a marit ca teritoriu dar fiind alcatuita din Biserici ce au fost sub deosebite stapaniri politice, azi abia poate savarsi inchegarea intr-o unitate a administratiei sale, iar dintre lipsele ce mai are, cea mai mare este aceea a organizarii temeliei sale materiale, despre care Sfantul Sinod de acum inainte va putea a se ocupa.

Credinta ortodoxa are in Romania multi potrivnici in credintele celor rataciti, in necredinciosii de diferite feluri si in valurile de necredinta paganeasca ale veacului de acum, ce se revarsa zilnic asupra lumii de la orase si sate.

Ea trebuie sprijinita, cum trebuie sprijinita reciproc si intreaga Ortodoxie a tuturor Bisericilor ortodoxe, deosebite azi prin hotare politice si prin lipsa de legaturi fratesti dintre ele.

Iar un puternic sprijin pentru credinta poporului nostru, Sfantul Sinod roman il cauta nu numai in legatura de credinta comuna, ci si in aceea datatoare de puteri, a cercetarii Locurilor Sfinte.

De aceea, necautand la aceste foarte mari lipsuri, Sfantul Sinod al Romaniei, dorind ca Biserica si poporul romanesc, sa reinceapa legaturile sale sufletesti cu Sfintele Locuri ale Ierusalimului, pentru intarirea credintei poporului sau, legaturi care sa devina de folos deopotriva si sfintei Patriarhii a Ierusalimului, si Patriarhiei Romane, ducand la intarirea Ortodoxiei amenintata de atatia dusmani, vine prin noi, trimisii sai, a ruga dragostea voastra sa ne ajute, daruindu-ne un camin care sa fie de adapostire poporului ce va veni din Romania, sa se inchine acestor Sfinte Locuri, speram in numar cat mai mare pe fiecare an.

Si va facem aceasta calduroasa si staruitoare rugaminte, avand credinta ca Bunul Dumnezeu, in mainile Caruia sta soarta popoarelor, va ajuta poporul roman ca, precum in trecut, prin voievozii, boierii si ierarhii sai, a putut sprijini aceasta Sfanta Patriarhie, asa si intr-un apropiat viitor va insufla in sufletele carmuitorilor si poporului sau aceeasi dragoste si indemnare, spre a veni in frumoasa masura in ajutorul Patriarhiei voastre de astazi, care - cunoastem - trece de asemenea prin grele stramtorari materiale.

E lesne de inchipuit cat de mare ar fi bucuria ce ar simti Sfantul nostru Sinod si indeosebi poporul ortodox roman, afland ca Sfanta Patriarhie a Ierusalimului, desi trecand prin grele lipsuri materiale, a binevoit a darui pentru gazduirea inchinatorilor din Romania un camin. Si tot asa, e lesne de inchipuit cata insufletire si indemn s-ar produce in sufletele lor pentru a intari cat mai mult aceasta legatura a dragostei pe care le-o arata Sfanta Patriarhie a Ierusalimului.

Supunand cunostintei si deliberarii Sfantului Vostru Sinod aceasta calda dorinta a noastra, va rugam sa binevoiti a o sprijini si a o realiza.

Ierusalim, 15 aprilie 1931 Visarion,

Episcop de Hotin

In vederea scopului urmarit, comisia noastra a cercetat:

1. Terenul ce avem in prezent, care, desi e pe una din strazile insemnate, "St. Georges Road", este totusi mic si necorespunzator menirii unui camin, fiind prea departat si de gara si de Sfantul Mormant;

2. Manastirea Sfintii Arhangheli;

3. Manastirea Sfantul Haralambie;

4. Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul;

5. Locul si biserica Sfantul Gheorghe din vale, ce apartine unui arab crestin;

6. Terenurile slobode de pe Nicheforie (cele mai proprii scopului urmarit).

Iar in jurul Ierusalimului, manastirea Sfantul Ilie, situata pe soseaua frumoasa ce duce spre Bethleem, locuita numai de un monah, paznicul unei gradini de maslini a Patriarhiei.

Principial, toate persoanele cu care am discutat s-au aratat binevoitoare implinirii cererii noastre. In fapt, piedica principala a fost starea materiala precara in care se gaseste aceasta patriarhie, prin disparitia sprijinului pe care il avea ieri din partea Rusiei si prin paguba ce i s-a pricinuit de statul roman cu exproprierea bunurilor inchinate, pe care Patriarhia Ierusalimului le avea in Basarabia, in contul carora stapanirea rusa ii servea un venit anual sigur, iar cea romana nu a dat nicio despagubire.

Apoi teama ca, daruind o manastire romanilor, o asemenea cerere ar veni pe rand si de la celelalte Biserici ortodoxe.

Obiectiunilor acestora, noi am raspuns amintind sprijinul foarte insemnat pe care numai Biserica romana l-a dat in trecut acestei patriarhii, in mosii inchinate, pe care Ierusalimul le-a administrat sute de ani, fara ca romanii sa ceara in schimb un colt de adapostire pentru inchinatorii lor in Sfanta Cetate. Iar in prezent, din imprejurari ce reclama un sprijin moral credintei poporului romanesc, din care cu siguranta va rezulta altul material pentru Patriarhia Ierusalimului, noi venim cu rugamintea sa ni se inlesneasca dobandirea nu a unor averi egale cu cele date de romani in trecut, ci a unui schit sarac in Sfanta Cetate.

Potrivit indicatiilor primite in Bucuresti si avand in vedere o cat mai mare inlesnire a inchinatorilor nostri, noi am cerut una din manastirile din apropiere de Sfantul Mormant, veche, lipsita de monahi, cu chiliile inchiriate unor greci refugiati dupa razboiul din Turcia, dar restaurarea careia tocmai din aceasta pricina ar necesita mari sume de bani. Cercetand insa de aproape diversele puncte din Ierusalim, proprii unei asezari bune, cu teren ales si cu o situatie igienica sanatoasa, am ajuns la convingerea ca cel mai potrivit cartier ar fi suburbia numita "Nicheforia", dupa numele proprietarului care a cedat-o patriarhiei, un platou parcelat, situat in apropierea garii, pe care actualmente incep a se inalta hoteluri si localuri de legatii foarte frumoase, teren aflat in prezent in grija guvernului englez.

Incat, in cazul cand Patriarhia de Ierusalim, in raspunsul sau oficial, ar arata ca nu ne poate da niciuna din manastirile situate langa Sfantul Mormant, a ramas sa i se ceara inlesnirea de a ni se da cateva din parcelele sale libere din "Nicheforie", pe care apoi noi sa putem construi caminul si capela romana in cele mai bune conditii si cat mai curand, adica pana cand valoarea loturilor (azi 1,5 - 2 lire sterline pe metru patrat) nu se urca mai mult.

Visarion,

Episcopul Hotinului

(Din brosura In chestiunea caminului romanesc din Ierusalim, Chisinau, 1933)

• « Inapoi
• Inainte »