Sfanta Lumina de la mormantul Domnului

• « Inapoi
• Inainte »

Sfanta Lumina de la mormantul Domnului

Minunea este un fenomen religios. Ea este un criteriu al revelatiei dumnezeiesti supranaturale, adica o dovada palpabila a faptului ca religia in cadrul careia are loc acest fenomen supranatural este religia cea adevarata. Crestinismul este religia prin excelenta. In activitatea Sa pamanteasca Mantuitorul Hristos Si-a dovedit trimiterea Sa de la Dumnezeu, precum si faptul ca este Dumnezeu adevarat, printr-un mare numar de minuni, care au culminat cu minunea Invierii Sale din morti si a Inaltarii Sale la Ceruri.

Dar minunile nu s-au sfarsit odata cu Inaltarea la cer, ci, prin Sfintii Apostoli si prin alti placuti ai Sai, Dumnezeu Si-a manifestat atotputernicia Sa, savarsind minuni si trezind in acest fel constiintele adormite ale oamenilor, determinandu-i la convertire, la innoirea vietii lor moral-religioase, la regasirea sensului vietii pe care ni-l descopera Evanghelia Mantuitorului Hristos.

Chiar daca minunile nu au fost legate de un anumit loc sau timp, exista totusi un loc si un timp unde in fiecare an are loc o minune de a carei realitate se pot convinge toti cei care isi iau osteneala unui pelerinaj la Ierusalim. Aceasta este minunea coborarii din cer a Sfintei Lumini cu prilejul sarbatoririi Invierii Domnului. Aceasta minune se petrece in fiecare an, in cadrul unei ceremonii care are o traditie ce dateaza de aproape 2o de secole. Locul unde are loc aceasta minune este Sfantul Mormant al Domnului de la Ierusalim. Ceremonia incepe cu 24 de ore inainte de venirea Sfintei Lumini, adica atunci cand se sigileaza cu ceara usa de la intrarea Sfantului Mormant. Mai inainte de aceasta pecetluire se face un control riguros de catre autoritatile laice din Ierusalim, reprezentate de politisti necrestini, adica un arab, un turc si un delegat din partea autoritatilor israelite din Ierusalim, pentru a nu se afla acolo, adica in Sfantul Mormant vreo sursa de foc. Acestia asista pe arhiereul crestin ortodox cand pune vata pe Sfantul Mormant al Domnului. Apoi se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu patru peceti, adica cu doua panglici de panza alba cu ceara si peceti la capete, asezate astfel ca sa formeze litera X. Dupa aceasta se incredinteaza catorva gardieni paza Sfantului Mormant. Acestia stau de veghe la usa pana in momentul in care se aprinde Sfanta Lumina.

A doua zi dimineata are loc o procesiune care porneste de la Patriarhia Ortodoxa, formata dintr-un numar de mitropoliti, episcopi, preoti, diaconi, insotiti de mii de credinciosi ortodocsi veniti in pelerinaj din toata lumea. In fruntea procesiunii merg patru barbati ortodocsi imbracati intr-o tinuta aparte, avand in maini toiege metalice cu care lovesc ritmic in pamant pentru a marca trecerea procesiunii. Dupa acestia, urmeaza doi diaconi care duc pe maini o cruce, ce are in sine o parte din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos.

Ajunsa la Sfantul Mormant, procesiunea se opreste si lasa loc crestinilor care apartin altor confesiuni crestine, pentru ca acestia sa-si poata savarsi nestingheriti rugaciunile pentru invocarea Sfintei Lumini. Acesti crestini apar in jurul orei 10 si isi incep rugaciunile intr-un mod cu totul deosebit, primii sunt crestinii sirieni, care se manifesta intr-un mod zgomotos, adica cuprinsi de euforie, striga, aplauda, bat din tobe, se urca unii pe umerii altora si se roaga "Doamne, trimite-ne lumina din cer!" La sfarsitul acestor rugaciuni urmeaza armenii intr-o tinuta sobra, tacuti. Dupa ora doisprezece incep rugaciunile crestinii ortodocsi.

Pentru a intelege mai bine ceremonia ortodocsilor din Sambata Pastilor este necesar sa precizam ca Sfantul Mormant al Domnului se afla la o distanta de aproximativ 10 metri de biserica Invierii. De la Altarul bisericii si pana la Sfantul Mormant se formeaza un cordon din doua randuri de preoti prin mijlocul carora trece patriarhul, imbracat in stihar alb cu epitrahil, manecute si brau.

Patriarhul porneste din Sfantul Altar al bisericii, condus de doi diaconi si eclesiarhul bisericii si se indreapta spre Sfantul Mormant, unde se va pogori Sfanta Lumina. Ajuns in fata Sfantului Mormant, cortegiul preotilor In frunte cu patriarhul, inconjoara de trei ori Sfantul Mormant cantand Invierea Ta, Hristoase, Mantuitorule, ingerii o lauda in ceruri si pe noi, pe pamant, ne invredniceste cu inima curata sa Te marimi" La ocolirea a treia se canta "Lumina lina".

Inainte de a intra in Sfantul Mormant, patriarhul este controlat corporal de politistii necrestini, ca la pecetluirea Sfantului Mormant pentru a nu avea vreo sursa de foc. Aceasta se face fiind de fata si reprezentanti ai cultelor, armean catolic si copt. Dupa aceasta, patriarhul dezlipeste pecetile de la usa Sfantului Mormant si intra in incaperea numita "Capela ingerului" care este anticamera Sfantului Mormant, insotit pana in acest loc de un arab musulman.

Apoi patriarhul intra in incaperea Sfantului Mormant, nefiind insotit de nimeni, ingenuncheaza si se roaga. Se sting peste tot candelele, lumanarile sau alte surse de lumina. O atmosfera tainica de reculegere, de rugaciune si asteptare se asterne peste tot.

Patriarhul se roaga la Sfantul Mormant vreme de aproximativ o jumatate de ora. Dupa trecerea acestui timp, care uneori se prelungeste mai mult, apare in biserica o lumina alb-albastruie, in trei faze, una dupa alta, asemanatoare cu fulgerul.

Aceasta coboara din cupola in zig-zag si apoi, in mod vizibil, tot in zig-zag, in trei faze, cuprinzand intreg peretele care se afla in spatele Sfantului Mormant, in care intra o fasie de foc si aprinde vata pusa mai inainte peste lespedea Sfantului Mormant. Acesta este momentul cel mai de seama: coborarea Sfintei Lumini din cer si savarsirea minunii care se repeta an de an.

In momentul urmator, patriarhul ia in maini vata aprinsa, care vreme de cateva minute nu arde, cum se intampla cu focul obisnuit, o pune in doua vase de aur perforate si iese in "Capela ingerului".

Aici aprinde de la Sfanta Lumina doua buchete de cate 33 de lumanari fiecare, dupa numarul anilor Mantuitorului Hristos, ia cele doua cupe si le da diaconilor.

Acestia duc, la timpul potrivit, un vas la Catedrala Patriarhala, si altul la Sfantul Mormant, respectiv la "Capela ingerului," avand in maini cele doua faclii aprinse si fac chemarea in mod solemn: "Veniti sa luati lumina!" Credinciosii prezenti in biserica isi aprind lumanarile de la lumanarile patriarhului ortodox.

Daca coborarea din cer a Sfintei Lumini este o minune, aceasta nu este izolata. Ea se poate vedea si in aprinderea de la Sfanta Luminata celor 6 candele din apropiere, a candelelor din Sfantul Altar al bisericii Invierii, precum si unele din lumanarile din sfesnice. De la patriarhul ortodox isi aprind lumanarile catolicii, armenii si coptii, confesiuni crestine desprinse de Biserica ortodoxa, care si de data aceasta dovedeste ca este detinatoarea adevarului nealterat al invataturii Mantuitorului Hristos, caci numai la rugaciunile slujitorilor ei coboara Sfanta Lumina din cer.

Despre acest adevar avem si marturii istorice: in anul 1326, turcii, care stapaneau Ierusalimul de multa vreme, au impus credinciosilor ortodocsi un impozit mare, de 9000 de bani de aur si numai in urma achitarii acestei taxe aveau dreptul sa slujeasca la Sfantul Mormant.

Patriarhul Ierusalimului, Ioachim, n-a avut posibilitatea achitarii unei asemenea sume, care depasea cu mult resursele sale financiare. Armenii insa, fiind mai instariti, s-au oferit sa plateasca taxa si, deci, li s-a permis sa slujeasca la Sfantul Mormant pentru a primi ei Sfanta Lumina.

Armenii au facut slujba ziua si noaptea, fara a veni Sfanta Lumina, in timp ce patriarhul ortodox a ramas afara plangand.

A doua zi, patriarhul ortodox, clericii si credinciosii au facut slujba la biserica Sfantul Iacov, care se afla in apropierea Sfantului Mormant. In momentul in care patriarhul ortodox a rostit "Hristos a inviat!", Sfanta Lumina a coborat din cer, a lovit un stalp de marmura care s-a fisurat si a aprins lumanarea din mana patriarhului. Stalpul acesta, cu fisura respectiva, se poate vedea si azi la intrarea care se afla in fata pietrei ungerii, in partea stanga, in exterior. Un general turc, martor al acestei minuni, a strigat: "Cred in Hristos! " Un alt general de langa el i-a taiat capul cu sabia si astfel, generalul turc, convertit la crestinism, a pecetluit cu sangele sau credinta sa in Hristos. Moastele lui se pastreaza si azi in Ierusalim.

Lumina de la Sfantul Mormant este o realitate de existenta careia nu se poate indoi nimeni. Crestini sau necrestini, credinciosi sau necredinciosi se pleaca in fata acestei realitati coplesitoare, care nu este altceva decat manifestarea Dumnezeirii, stiut fiind ca Dumnezeu este Lumina (Ioan 8, 12). Pentru cei care se ostenesc pentru mantuirea sufletelor lor, aceasta Lumina este o dovada peremptorie a realitatilor crestinesti supranaturale, este o certitudine a existentei vietii care depaseste hotarele mormantului. In aceste momente, cand sarbatorim doua milenii de crestinism, ne patrundem mai mult de adevarul ca suntem fiii Luminii si ca este necesar sa umblam ca fii ai Luminii.

Si astfel, patrunsi de lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor, vom gasi sensul superior al vietii si vom privi viata in perspectiva vesniciei, a vietii in comuniunea iubirii si a luminii lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Arhimandrit Vasile Prescura

("Vestitorul Ortodoxiei", Anul IX, nr. 177-178, aprilie 1997)

• « Inapoi
• Inainte »