Patriarhi ai Ierusalimului in Moldova

• « Inapoi
• Inainte »

Patriarhi ai Ierusalimului in Moldova

Biserica Moldovei, inca din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, a fost cercetata de personalitati bisericesti ortodoxe. Darzenia localnicilor cu privire la recunoasterea scaunului mitropolitan de la Suceava si a ierarhului pamantean Iosif ca mitropolit, este cunoscuta ca "un act de cumintenie si de demnitate nationala".

Grigore Tamblac, reprezentantul Patriarhiei ecumenice, vazand la fata locului realitatile bisericesti din Moldova, bunavointa domnitorului si a credinciosilor, a reusit, la inceputul secolului al XV-lea, sa stinga conflictul dintre domnitorul Moldovei si Patriarhia ecumenica. In felul acesta, relatiile Bisericii din Moldova cu Patriarhia ecumenica se inscriu pe un fagas canonic si promitator de infaptuiri. Caderea Constantinopolului a insemnat ocuparea tinuturilor de sub jurisdictia patriarhului ecumenic de catre stapanirea otomana, si, odata cu aceasta, nasterea unor lipsuri, greutati si actiuni prozelitiste. Se repeta, in 1453, la Bizant, ceea ce se savarsise cu secole inainte de catre aceiasi cuceritori, in teritoriile patriarhatelor ortodoxe de Alexandria, Antiohia si Ierusalim.

Biruintele lui Stefan cel Mare impotriva otomanilor au dus la recunoasterea in lume a puterii statului roman Moldova. Datorita acestui fapt, cu sfarsitul secolului al XV-lea, legaturile cu patriarhatele ortodoxe apostolice au inceput sa devina frecvente. Secolele urmatoare (al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea) au fost favorabile vizitelor patriarhilor si a delegatilor patriarhali ai celor patru patriarhii ortodoxe (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) in Tarile Romane in general, si in Moldova in special.

Vizitele patriarhilor si ale delegatilor patriarhali in Tarile Romane aveau mai multe teluri: 1. diplomatice; 2. de sprijinire si intarire a Ortodoxiei amenintate de prozelitismul romano-catolic sau protestant; 3. de strangere a unor ajutoare destinate centrelor ortodoxe rasaritene; 4. de obtinere a unor venituri sigure si de durata prin inchinari de manastiri, testate asupra unor bunuri mobile si imobile, crearea de relatii cu persoane de diferite ranguri si pozitii sociale in structura societatii feudale a timpului; 5. de creare a unor baze de cultura teologica - prin scoli si tipografii (grecesti si arabe),- cu care sa se poata intretine Ortodoxia in locurile principale ale Orientului de sub stapanirea otomana etc.

Voievozii din Moldova, printre care Petru Schiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591 - din dec. 1589 l-a avut ca asociat pe fiul sau Stefan), Ieremia Movila (15956-1600, 1600-1606) si Vasile Lupu (1634-1653, 1653 aprilie-iulie) erau informati asupra "situatiilor dramatice din viata Patriarhiilor rasaritene".

Istoria ne prezinta cazuri de patriarhi si de delegati patriarhali din Orient care au stat in Moldova nu cateva zile sau cateva luni, ci un an intreg sau chiar mai multi ani, dupa cum unii si-au gasit adapost fara termen in timpul mazilirilor. La curtea lui Radu Mihnea (Muntenia, 1601-1602, 1611-1616, 1620-1623, Moldova; 1616-1619, 1624-1626) s-au aflat ca invitati "mai multi patriarhi greci maziliti". Multi dintre acesti patriarhi in functiune sau "mazali" au luat parte la viata Bisericii din Moldova. Au fost cazuri cand in Moldova au avut loc hirotonii de patriarhi.

O prezentare amanuntita a tuturor patriarhilor ortodocsi care in decursul timpului au poposit in Moldova, este cu anevoie de facut din lipsa de documente. Cateva insemnari de calatorie, ca acelea ale lui Paul de Alep (fiul sau nepotul insotitor al patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei), ale lui Ierotei, mitropolitul Monembasiei (insotitor al patriarhului Ieremia II al Constantinopolului), ale lui Matei, mitropolitul Mirelor, sau ale lui Ioná Ghedevanisvili, care a dus arhiepiscopului Ambrozie, exarhul Moldovlahiei, o scrisoare de la Daniil, patriarhul Antiohiei, cuprind informatii care prezinta interes deosebit pentru istoria Bisericii romanesti. Sunt si cateva istorii ale unor patriarhii, dar nu sunt usor accesibile.

Folosindu-ne de documentele cunoscute, insiram in cele ce urmeaza pe acei patriarhi ai Ierusalimului care au fost in Moldova.

Biserica Ierusalimului a avut ca prim episcop al ei pe Sfantul Iacov, fratele Domnului. Din secolul al VII-lea, teritoriile acestei Biserici au cazut sub stapanirea araba, iar din secolul al XVI-lea sub cea turca.

Titulatura patriarhului Ierusalimului este: "Prea Fericitul, Prea Dumnezeiescul si Prea Sfintitul Parinte Patriarh al Cetatii Sfinte a Ierusalimului, intregii Palestine, Siriei si partii de dincolo de Iordan din Arabia, al Canei Galileii si al Sfantului Sion, Domn si Episcop".

Patriarhatul Ierusalimului s-a intretinut mai mult timp din daniile pelerinilor, ale metocurilor si ale diferitelor proprietati. Multi reprezentanti ai acestui patriarhat, precum si multi patriarhi au calatorit in tari ortodoxe dupa ajutoare si au ajuns si in Tarile Romane. Din Moldova, Biserica Ierusalimului a primit ajutoare substantiale. Biserica Sfantului Sava era "exarhia" Sfantului Mormant in Moldova si in secolul al XIX-lea administra 101 mosii, care produceau la licitatiile tinute in anul 1851, la 1 august, suma anuala de 173.326 galbeni. Numai manastirea Sfantul Sava avea 7 mosii in administrare proprie, pe care le arenda si care, in acelasi an, 1851, aduceau un venit de 4424 galbeni.

Patriarhi ai Ierusalimului care au vizitat Moldova nu sunt prea multi. Sirul patriarhilor ierusallmiteni care au vizitat Tarile Romane, si deci si Moldova, incepe cu Teofan, in secolul al XVII-lea. Cativa cercetatori pun in discutie si posibilitatea unor vizite in secolul al XVI-lea, ca aceea a lui Ghermano. Narcis Cretulescu considera ca patriarhul Ghermano va fi fost in Moldova prin 1534, "umbland prin eparhii pentru mila" si este trecut in pomelnicul bisericii Uspenia-Sfantul Sava din Iasi, in anul 1534. Concluzia iui Narcis Cretulescu este ca, daca Ghermano n-ar fi venit in Moldova, la Iasi, la biserica Uspenia, "n-ar fi trecut intre ctitori la aceasta biserica".

Un alt patriarh ierusalimitean din secolul al XVI-lea, in Moldova, este Sofronie, care ar fi fost la curtea lui Petru Schiopul in cea de-a treia domnie a acestuia, in vremea mitropolitului Gheorghe Movila si, in sfarsit, un al treilea patriarh ierusalimitean, care in 1591 se afla in Moldova, dar fara a mai fi in functiune, si, prin urmare, ca proin-patriarh, este Teolipt.

Teofan s-a facut vestit pentru ravna sa ortodoxa. Inca nu era patriarh cand, in anii 1603-1605, ca trimis al Bisericii din Ierusalim, a mers in Rusia dupa ajutorul obisnuit. Dupa ridicarea sa in scaun, in drum spre Rusia, Teofan a trecut si prin Moldova de mai multe ori. Se semnaleaza cinci opriri in Moldova: 1617-1618, 1621, 1628, 1631-1632, 1643. S-a invrednicit in mod deosebit de atentia domnitorilor: Radu Mihnea (1617-1619, 1623-1626), Miron Barnovschi-Movila (1626-1629, 1633 aprilie-iunie), Vasile Lupu (1634-1653).

In anul 1617, mergand spre Moscova, Patriarhul Teofan a ramas in Moldova, la Iasi, mai bine de un an de zile. Acum Radu Mihnea s-a gandit sa-i dea una dintre manastirile tarii. Cum nu avea o ctitorie a sa, a ales dintre ctitoriile inaintasilor sai Galata lui Petru Schiopul, cea mai bogat inzestrata si, invocand ca pretext "reaua gospodarire" din partea egumenilor de pana atunci, precum si "slabiciunea si saracia" acestui locas domnesc cu atatea danii si mosii, risipa trapezariei si a chiliilor, imprastierea odoarelor, a odajdiilor, instrainarea pamanturilor, a harazit-o in 1617 Patriarhiei Ierusalimului, care avea sa primeasca, in fiecare an, prin mitropolitul Moldovei, prisosul veniturilor asupra cheltuielilor.

Tot acum, in 1617-1618, patriarhul Teofan "s-a amestecat in treburile" Bisericii din Moldova si, prin interventiile sale, a fost scos din scaun mitropolitul Anastasie Crimca, dupa mai 1617, care a stat in scaun pana dupa 23 mai 1619. N. Iorga considera ca Teofan ar fi fost "un strain, si nu un calugar din manastirile moldovenesti, deoarece, odata cu iesirea din domnie a ocrotitorului sau, Radu Mihnea, (1616-1619), si-a cautat adapost la Bistrita olteana, unde se afla in 1622-1623 ca fost "mitropolit al Sucevei", timp care coincide cu domnia lui Radu Mihnea in Tara Romaneasca (1620-1623).

Venind a doua oara domn in Moldova Radu Mihnea (1623-1626), reapare ca mitropolit al Moldovei Teofan III.

Motivul scoaterii din scaun a lui Anastasie Crimca nu este bine cunoscut. Unii vad la Teofan o incercare de "grecizare a Bisericii din Moldova", la care s-ar fi opus Anastasie Crimca; altii considera ca, la dorinta de "reorganizare si intarire a Ortodoxiei" pe care o manifesta Teofan, Anastasie Crimca ar fi manifestat "oarecare moliciune" in legaturile lui cu romano-catolicii.

In martie 1621, sub Alexandru Ilias, (1620-1621), la reintoarcerea din Rusia, patriarhul Teofan, la 21 ale lunii, a scris din Iasi patriarhului Filaret al Moscovei, vestindu-l ca a scapat de dusmanii care voiau sa-l prinda si se afla acum dincolo de hotarul prigonitorilor.

In primavara anului 1628, Patriarhul Teofan se afla la curtea lui Miron Barnovschi-Movila. Domnitorul inchina pentru Sfantul Mormant ctitoria sa, biserica Barnovschi din Iasi, cu satele Toporauti si Sipot.

In anii 1630 dupa unii, 1631-1632 dupa altii, a aparut din nou patriarhul Teofan, contribuind, intr-un anumit fel, la cimentarea reformelor in viata manastireasca preconizate de Miron Barnovschi-Movila.

In Moldova a venit din nou in timpul domniei lui Vasile Lupu. Ajungand la curte in 1643, i-ar fi intins domnitorului o funie zicand: "Fiule, sugruma-ma, ca sa nu ma sugrume creditorii otomani!". Vasile Lupu, generos, cum de altfel a fost si cu celelalte patriarhii apostolice si cu Patriarhia ecumenica, a dat o data 6.000 de galbeni, mai apoi 40.000 de galbeni si, poate, cu alt prilej 56.000 fiorini (daca nu cumva aceasta a fost intreaga suma).

Aflandu-se la curtea lui Vasile Lupu, patriarhul Teofan s-a intretinut cu mitropolitul Kievului, Petru Movila, cu privire la propaganda romano-catolica facuta de iezuiti.

Semnalam si faptul ca, mai inainte cu zece ani (1631-1632), pe cand se afla in Moldova, patriarhul Teofan a fost rugat de ortodocsi sa se intereseze daca Chiril Lucaris este autorul cartii cu invataturi calvine, aparuta sub numele lui. Raspunsul pe care l-a dat Teofan, prin 14 propozitii, a demonstrat nevinovatia lui Chiril Lucaris si l-a dezvinovatit de acuzatia de a fi atins de doctrina protestanta-calvina.

In cea din urma calatorie intreprinsa de Teofan in Moldova, in noiembrie 1643, a sfintit la Iasi Sfantul si Marele Mir, cu toata cheltuiala lui Vasile Lupu.

Dupa o activitate intensa si o viata extrem de agitata, patriarhul Teofan a murit la 15 decembrie 1644 (dupa altii 1645), fiind ingropat in insula Halki.

Paisie, ruda cu fostul patriarh Teofan si ucenic al inaintasului lui Teofan, patriarhul Sofronie, a detinut, pana la alegerea ca patriarh, functia de purtator de grija al averilor Sfantului Mormant din Moldova si de egumen al manastirii Galata. La moartea patriarhului Teofan, patriarhul Partenie I al Constantinopolului dorea ca la Ierusalim sa fie ales Ioanichie, care in 1645 a fost ales patriarh al Alexandriei. Meletie, Mitropolitul Archidonului sau al Ohridei, dorea sa ajunga el patriarh al Ierusalimului. Rastumand planurile ecumenicului pe de o parte si dorinta lui Meletie pe de alta parte, Vasile Lupu a reusit sa-l impuna pe Paisie. Sinodul de alegere a lui Paisie s-a tinut la Ierusalim, dar sfintirea ca arhiereu si investirea de patriarh s-au facut la Iasi, de un sobor de arhierei alcatuit din: mitropolitul Varlaam si episcopii Anastasie de Roman, Grigorie de Larisa si Lavrentie de Casandra. Hirotonia lui Paisie a avut loc la 23 martie 1645.

Situatia Bisericii din Ierusalim era tot atat de grea ca si in vremea lui Teofan, de aceea si Paisie a fost nevoit sa porneasca dupa ajutoare, ajungand iarasi in Moldova in 1649, unde a fost bine primit de Vasile Lupu. Calatorind si la Moscova, a fost intermediar pentru negocieri diplomatice intre Vasile Lupu si tarul Alexei Mihailovici. Intors la Ierusalim, dupa alti ani de lipsuri a pornit din nou spre tarile ortodoxe, insotit de tanarul diacon Dositei Notara, viitorul patriarh. Pe cand se intorcea incarcat de daruri, moare la Kastelorizon, aproape de coasta Liciei, la 2 decembrie 1660. In Moldova ultima oara a fost in 1657.

Nectarie ajunge patriarh al Ierusalimului in anul, 1661 si detine acest scaun pana la inceputul anului 1669, cand se retrage. In Moldova a fost in anul 1663-1664, fiind bine primit de Istratie (Eustratie) Dabija (1661-1665). In timpul sederii la Iasi, a fost gazduit in chiliile de la Sfantul Sava, care era metoc al Sfantului Mormant.

In aprilie 1664 pleaca in Tara Romaneasca, dar in acelasi an se intoarce la Iasi, de unde urma sa plece la Moscova. Cum insa autoritatile turcesti nu i-au dat autorizatia de trecere a granitei, a fost nevoit sa ramana inca un timp in Moldova. incarcat de daruri de la Dabija Voda, in 1665 se afla la Ierusalim, incercand sa faca imbunatatiri la unele biserici din Tara Sfanta.

Nectarie a fost un "cleric invatat", dar nu era un "harnic calator". O lucrare a patriarhului Nectarie s-a tiparit la Iasi, prin grija urmasului sau la patriarhat, in anii 1682-1683. Prin aceasta lucrare se raspundea Primatului papal.

Dositei Notara, originar din Moreea, a urmat in scaunul ierusalimitean dupa paratesis-ul patriarhului Nectarie. Dositei a fost in multe randuri in Tarile Romane. El a fost prezent in Moldova de cel putin noua ori, de doua ori inainte de a fi patriarh si de sapte ori ca patriarh. Inainte de a fi patriarh, in 1657 a insotit ca diacon pe patriarhul Paisie, iar in 1663-1664 a insotit pe patriarhul Nectarie. Ca patriarh, Dositei a fost in Moldova in 1670, pe vremea lui Gheorghe Duca (1668-1672), in 1673, pe vremea lui Stefan Petriceicu (1672-1673, 1673 (noiembrie)-1674), in 1676-1678, pe vremea lui Antonie Ruset (Rosetti) (1675-1678), in 1680, in a doua domnie a lui Gheorghe Duca (1678-1683), in 1686-1687, pe vremea lui Constantin Cantemir (1685-1693), in 1692-1693, pe vremea aceluiasi Constantin Cantemir, participand la ceremonia inmormantarii si la pomazduirea lui Dimitrie Cantemir, in 1704-1705, pe vremea domnitorului Mihai Racovita (1703-1705, 1707-1709, 1715-1726). Atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca a fost si sfatuitor de taina al domnitorilor, si povatuitor direct in apararea Ortodoxiei in Transilvania.

In prima sedere in Moldova, in 1676, a primit de la prietenul sau Gheorghe Duca numeroase daruri si inchinarea manastirilor Cetatuia si Hlincea. Acum se cimenteaza prietenia sa cu mitropolitul Dosoftei, inceputa inca din 1664.

Consemnam ca marele logofat Solomon Barladeanu, ctitorul manastirii Bogdana, din judetul Bacau, in testamentul sau, aratand si cate a facut pentru ctitoria sa, adauga: "tamplandu-se aice Fericitul si preosvantitul Parintele Dositei, patriarhul de Sfantul Ierusalim, il am marturie iscalit".

La sfarsitul anului 1676, patriarhul Dositei se afla din nou in Moldova, unde a ramas pana in 1678. In timpul acestei sederi au loc cateva inchinari de manastiri catre Sfantul Mormant. Antonie Ruset inchina manastirea Casin, ctitoria lui Gheorghe Stefan, care fusese vizitata de patriarhul Macarie III al Antiohiei, inchinarea manastirii Casin se facea si cu amanuntul, ca "tot venitul si folosul sa se duca la Sfantul Mormant".

Mitropolitul Dosoftei inchina gropnita domneasca a lui Petru Rares, manastirea Pobrata, la 1677. Actul de inchinare al mitropolitului Dosoftei este de "o mare importanta istorica", pentru detaliile ce cuprinde in legatura cu aceasta manastire si cu Tara Moldovei, precum si pentru "frumusetea literara".

O noua calatorie prin toata lumea ortodoxa intreprinde neobositul patriarh Dositei in 1680, cand se opreste si la Iasi. Acum, castigand bunavointa domnitorului Gheorghe Duca, a obtinut fonduri cu care a putut cumpara de la Venetia material tipografic necesar infiintarii unei tipografii grecesti in Moldova. Tipografia s-a fixat la manastirea Cetatuia, la care va lucra ca tipograf Mitrofan, viitorul episcop al Husilor. Tipografia de la Cetatuia, intemeiata de patriarhul Dositei, a fost prima tipografie greceasca in Moldova. De aici, va fi mutata de Hrisant la manastirea Sfantul Sava din Iasi. Tipografia greceasca de la Cetatuia a implinit o mare dorinta, izvorata din ambitia patriarhului Dositei, care insusi declara: "iar in anul 1680, fiind in Iasi si vazand pe moldoveni ca au tipografie, iar grecii nu, muream de necaz." Acestei tipografii, Dositei, in 1683, ii trimitea hartie de la Adrianopol si i-a adus un corector grec din Heracleea. Din aceasta tipografie, Dositei a scos lucrarea Patriarhului Nectarie, impotriva Primatului papal .

Dositei a fost un patriarh care a scris si a tiparit mult. A alcatuit o istorie a patriarhilor ierusalimiteni, care va vedea lumina tiparului prin grija nepotului si urmasului sau in scaunul patriarhal, Hrisan. O impresie deosebita a produs trilogia sa, expusa in volumele: Tomul impacarii, Iasi 1694, Tomul Dragostei, Iasi, 1698 (1700), Tomul Bucuriei, Ramnic, 1705. In aceste lucrari foloseste o bogata informatie istorica si teologica, desprinsa din autorii bizantini si arabi. La aceasta trilogie, Dositei dorea sa mai ataseze si volumul al patrulea, intitulat Tomul Pacii, care insa nu a mai aparut.

Tipografia greceasca de la Cetatuia, infiintata de patriarhul Dositei, cu ajutorul lui Gheorghe Duca, avea menirea de a scoate cartile necesare credinciosilor ortodocsi de limba greaca din Imperiul Otoman. Era, de altfel, prima tipografie cu o astfel de misiune in aceasta regiune a Europei si a functionat in timp ce la Iasi exista tipografia mitropolitana.

Dupa o scurta sedere la Ierusalim, Patriarhul Dositei revine in Moldova in anii 1686-1687, la curtea batranului Constantin Cantemir. In acest timp se pare ca Doamna Safta, vaduva lui Gheorghe Stefan, a inchinat Sfantului Mormant manastirea Bistrita, ctitoria lui Alexandru cei Bun, motivand ca "a ramas la mare pustietate si grea stricare, ca s-au schimonosit si au lipsit din toate podoabele ei si ce s-au chemat: vesminte scumpe, odoare multe si mosii bune si multi serbi tigani si acum lipsind acestea toate si pustiindu-se de lacuitorii cei rai, carii au lacuit intr-insa... vazand si alti ctitori alesi inchinand si alte sfinte manastiri la Sfantul si de viata datatorul Mormant al lui Hristos", a facut si ea asemenea, prin patriarhul Dositei.

In anii 1692-1693, Dositei se afla din nou la Iasi. Participa, in martie 1693, la inmormantarea lui Constantin Cantemir. Din Iasi a trimis cerere de milostenie grecilor din Sibiu. In iulie 1693 primeste de la Constantin Duca (1693-1695) un nou hrisov de intarire a manastirilor inchinate Sfantului Mormant: Galata, Barnovschi, Birnova, Sfantul Sava, Hlincea, Dealu Mare, Dumbravita, Tazlau si Casin. Pentru intarirea hrisovului, Constantin Duca a convocat la Iasi Divanul tarii, in prezenta patriarhului Dositei si a ierarhilor Moldovei: mitropolitul Sava si episcopii sufragani Misail al Romanului, Lavrentie al Radautilor si Varlaam I al Husilor, cu care prilej s-a analizat tanguirea egumenilor de la manastirile inchinate in problema scutirilor manastiresti. Pentru ultima oara, prezenta patriarhului Dositei in Moldova este consemnata in anii 1704-1705. La 12 septembrie 1704, Mihai Racovita (1703-1705) a chemat Divanul, in prezenta patriarhului Dositei si a vladicilor tarii, pentru fixarea darii anuale pe care trebuiau sa o plateasca statului manastirile inchinate Sfantului Mormant.

Hrisant Notara, nepot al patriarhului Dositei, a implinit mult timp rolul de exarh al manastirilor din tarile noastre, misiune care i-a inlesnit cunoasterea Tarii Romanesti si a Moldovei. La moartea lui Dositei, Hrisant este ales patriarh, in 1707, cu ajutorul lui Constantin Brancoveanu. Ca patriarh, Hrisant a exercitat un rol autoritar si, prin el, problema manastirilor inchinate capata un nou aspect. Nu mai e vorba numai de o instrainare a unei parti din venituri pentru a sustine Locurile Sfinte, ci "de o desfacere totala a bisericilor de sub obladuirea ierarhului local, de o adevarata anexare". Antim Ivireanul a protestat. Hrisant nu l-a iertat de aceasta vina si abia peste un an, in 1712, se vor relua relatiile formale.

In ceea ce priveste prezenta lui Hrisant in Moldova ca patriarh, sunt consemnate doua momente: 1714 si 1728. Se pare ca in campania militara din 1711 a jucat un rol politic destul de insemnat, ca mijlocitor de taina.

In anul 1714, Hrisant, cu ajutorul lui Nicolae Mavrocordat (1711-1715), a reparat casele de la manastirea Sfantul Sava din Iasi si a organizat o biblioteca, o scoala greceasca "care sa stea alaturi cu Academia din Bucuresti" si mai ales a reorganizat tipografia greceasca ce se infiintase la Cetatuia.

Barbat cult, cu studiile facute la Paris, patriarhul Hrisant a scris si publicat multe lucrari. Pentru Academia ieseana a devenit "ctitor", inzestrand-o cu manuscrise grecesti vechi, precum: Textul liturgic din 1415, Liturghierul din 1503 si alte manuscrise. Pe una dintre cartile daruite scolii grecesti din Iasi, patriarhul Hrisant a facut o dedicatie de importanta pentru istoria invatamantului de la Trei Ierarhi.

In aceasta prima vizita in Moldova ca patriarh, Hrisant a vizitat orasul Roman, sezand la episcopie, ca invitat al episcopului Pahomie. La 15 ianuarie 1715, la rugamintea "miseilor" din Roman, a confirmat statutele lor, pe care le aveau din 1704. Intre timp, la Roman se facuse schimbare, episcop fiind Sava III.

Dupa unele relatari, se pare ca patriarhul Hrisant, chiar imediat dupa alegerea sa ca patriarh, a poposit in Moldova, deoarece Ipolit Visinschi din Cernigov, care a vizitat Moldova in 1707-1708, mergand spre Ierusalim, a istorisit despre intalnirea sa cu patriarhul Hrisant la manastirea Sfantul Nicolae din Iasi, unde a slujit in sobor, fiind 24 de preoti, 4 diaconi si 5 arhidiaconi. De asemenea, ieromonahul Ipolit arata ca tot acum Hrisant a fost si la Roman si a fost primit "cu dragoste" de episcopul Lavrentie.

In anul 1728, pe vremea lui Grigore II Ghica (1726-1733), a venit din nou la Iasi. S-a ocupat acum de starea manastirilor pe care nu le mai cercetase de multa vreme. Daca in 1714 intervenise pentru usurarea dajdiiior preotilor si pentru ridicarea unor egumeni in rang de arhiereu si se ocupase de scoala si de tipografie, acum se multumeste cu o vizita protocolara. Aceasta era ultima sa calatorie in Tarile Romane. Moare la 7 februarie 1731.

Partenie a urmat dupa patriarhul Meletie (1731-1737) si va fi fost in Moldova prin 1743, cand au revenit Sfantului Mormant manastirile pe care le cedase Dositei. Divanul Moldovei, sub Constantin Mavrocordat, fiind de fata patriarhul Partenie si ierarhii tarii: mitropolitul Nichifor, episcopii Ghedeon al Romanului, Varlaam al Radautilor si Teofil al Husilor, a facut actul de reinnoire a inchinarii manastirilor care nu mai erau in grija Sfantului Mormant, pentru ca erau sarace, "iar acum se restabilisera cu egumeni romani din tara". Sedinta a avut loc la 20 aprilie 1743, Tot cu prilejul acestei vizite, patriarhul Partenie a primit inchinarea catre Sfantul Mormant a manastirii Soveja, care pe timpul razboiului fusese adapost al "buduslailor" de peste munte. Manastirea Soveja, ctitoria lui Matei Basarab, in tinutul Vrancea, din anii 1644-1645, ca semn al impacarii cu Vasile Lupu, a purtat numele de Dobromira sau Manastirea Bunei intelegeri, posedand intre documentele ei si pe cel de inchinare catre Sfantul Mormant.

Efrem este urmasul lui Partenie si, in august 1768, se afla ia Iasi, stand la metocul Sfantului Mormant de la Sfantul Sava.

Avramie este patriarhul care, avand nevoie de bani, a petrecut in Tarile Romane intre 1780-1784. La Iasi se afla in 1781, pe vremea lui Constantin Moruzzi (1777-1782), luand parte la chibzuirea masurilor spirituale cerute de domn conta "luxului" ce se introdusese mai ales "in clasa de sus a societatii". Avramie a subscris cartea pastorala care s-a intocmit cu acel prilej, alaturi de mitropolitul Moldovei, Gavriil, si de episcopul de Roman, Leon.

Antim, fiind in drum spre Rusia, la sfarsitul lunii decembrie 1790 se afla la Iasi. Este ultimul patriarh de Ierusalim din secolul al XVIII-lea care viziteaza Moldova.

Fie ca unii patriarhi au venit in Moldova pentru obtinerea de ajutoare, iar altii pentru sustinerea si intarirea Ortodoxiei, toate vizitele au contribuit la intarirea legaturilor fratesti. Prezenta activa a atator patriarhi ortodocsi in Moldova este un prinos adus ravnei ierarhilor, preotilor si dreptcredinciosilor din Moldova pentru pazirea Sfintei Ortodoxii.

Diacon Ioan Ivan

(Revista "Mitropolia Moldovei si Sucevei", Anul LI, nr. 9-12, sept-dec. 1975)

• « Inapoi
• Inainte »