Patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara si cultura romana


Patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara si cultura romana

Patriarhul Hrisant Notara a intretinut cu Tarile Romane, inainte si dupa urcarea sa in scaunul Patriarhiei de Ierusalim (1707), legaturi multiple si profunde. Repertoriul corespondentei sale inregistreaza sute de scrisori primite de la domnitorii Tarilor Romane si de la cei mai de seama domnitori ai epocii. Multe dintre aceste scrisori au vazut lumina tiparului in Colectia de documente privitoare la istoria romanilor, initiata de Eudoxiu Hurmuzaki la finele veacului trecut.

Relatii speciale, in plan politic si cultural, a avut insa Hrisant Notara cu stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai de seama carturar si om politic roman contemporan. Cercetari recente ne-au revelat doua scrisori necunoscute ale carturarului roman, adresate lui Hrisant, care aduc elemente noi in configuratia spirituala a epocii. Avem in vedere in mod special scrisoarea din 3 septembrie 1708, in care se fac referiri atat la biblioteca Sfantului Mormant, cat si la colectia stolnicului de la manastirea Margineni. Din raspunsul stolnicului aflam ca Hrisant Notara intentiona sa reorganizeze biblioteca Patriarhiei, intocmind un catalog al cartilor si instituind un regim strict de imprumut, insotit de plata unei anumite taxe.

Faptul ca stolnicul era exceptat de la aceasta obligatie probeaza caracterul, special al relatiilor sale cu Hrisant Notara.

La randul sau, carturarul roman prezinta pentru prima data propria-i colectie, vestita in epoca, subliniind functionalitatea ei in contextul civilizatiei contemporane, cand la Bucuresti si, in general, in Tarile Romane nu existau prea multe biblioteci publice. Constantin Cantacuzino preciza ca "multe din cartile micii si neinsemnatei mele biblioteci au fost instrainate, ramanand multe rafturi goale".

Din aceasta corespondenta s-a nascut de altfel gandul lui Hrisant Notara de a fonda, in cadrul Academiei domnesti de la manastirea Sfantul Sava din Bucuresti, reorganizata sub acelasi inalt patronaj in august 1707, o biblioteca si o tipografie. in acest sens se adresa la 23 noiembrie si la 24 decembrie 1708, patriarul Hrisant domnitorului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu. Domnitorul incuviinteaza propunerea patriarhului, iar in scrisoarea din 4 februarie 1709 defineste si modalitatile practice de realizare: "Stirea ce ne-o dai ca ai vorbit acolo cu Prea Sfintitul nostru, ca sa se faca dupa gandul tau o casa de piatra pentru tipografie si o biblioteca in cuprinsul Sfantului Sava, am aflat-o si mi-a parut bine pentru aceasta fapta, si neaparat pentru un lucru ca acesta vom lucra si noi sa-si ia savarsirea".

Din cauza molimei (o epidemie de ciuma) nu s-au putut insa incheia lucrarile la cladirea Academiei domnesti, asa ca biblioteca si tipografia urmau sa fie inaltate mai tarziu. Peste un an, la 13 septembrie 1710, boierul Radu Dudescu ii scria insa patriarhului ca a inceput constituirea fondului bibliotecii, localul urmand sa fie gata in primavara viitoare.

Prima danie a patriarhului Hrisant Notara pentru aceasta ctitorie dateaza din anul 1712, fiind cea mai veche ofranda a sa cunoscuta pana azi pentru o institutie de cultura din tarile noastre. Insemnarea de danie, un splendid autograf in limba greaca, se pastreaza pe pagina de titlu a lucrarii umanistului Theodorus Zvingerus, Theatri humanae vitae (Basileae, 1588): Hrisant, patriarhul Ierusalimului, daruieste (aceasta carte) noii scoli din Bucuresti de la Sfantul Sava, 1712, Luna Martie.

Transferul si oranduirea publicatiilor in noul local au inceput insa doi ani mai tarziu (dupa 28 februarie 1714), dupa cum rezulta dintr-o scrisoare a profesorului Marcu Prophyropulos din Cipru, adresata patriarhului Hrisant Notara, intreaga actiune fiind incheiata la 24 aprilie acelasi an, cand patriarhul Ierusalimului a venit din nou in Tarile Romane.

In mod evident, intre ctitorii acestui asezamant, alaturi de Hrisant Notara, s-a numarat la loc de frunte stolnicul Constantin Cantacuzino. Au daruit insa carti noului locas de cultura si alti carturari contemporani, stimulati de generozitatea patriarhului, intre care putem aminti de insusi directorul Academiei domnesti, profesorul Marcu Prophyropulos din Cipru, a carui mentiune autografa am identificat-o pe o carte aflata azi in colectiile bibliotecii liceului "Nicolae Balcescu" din Craiova: Aceasta (carte) printre (cele) ale preainvatalului Marcu Prophyropulos din Cipru si ostiar al Marii Biserici a lui Hristos.

Ulterior, in 1728, patriarhul Hrisant Notara intareste dania profesorului cu propria semnatura, insotita de o formula de danie si de blestem fata de cei care ar indrazni, in timp, sa incerce instrainarea lucrarii: Si aceasta printre celelalte carti daruite scolii grecesti din Bucuresti, aflata la cinstita manastire Sfantul Sava, inchinata Sfantului Mormant; cine va indrazni vreodata sa o instraineze sa fie blestemat de Dumnezeu Atotputernicul si sa fie sub vesnica anatema. 1728, luna mai. Patriarhul Hrisant al Ierusalimului.

Am identificat si alte carti donate de Hrisant Notara bibliotecii Academiei domnesti din Bucuresti, intre care un incunabul: Etymologicum magnum graecum (Venetia, 1499), S. Ioannis Chrysostomi Opera Graece, Octo voluminbius (Etonae, 1612) si Aristotelis omnem Logicam Rhetoricam, et Poeticam disciplinamcontinens. Tomus I (Venetia, 1551).

Interesante pentru circulatia cartilor in sfera civilizatiei sud-est europene sunt insemnarile anterioare de proprietate pastrate pe exemplarul mentionat mai sus din Opera Sfantului Ioan Hrisostomul. Initial, intregul corpus, alcatuit din opt volume, a fost cumparat de la Venetia de Ioachim, arhimandritul din Cipru, in anul 1644: "Aceste sfinte (carti) ale sfantului nostru intre parinti Ioan Hrisostom, arhiepiscopul Constantinopolului, Vechiul si Noul Testament, talmacite, care toate se gasesc, adica cele opt tomuri ale acestuia, cu mare ravna duhovniceasca si dragoste nesfarsita le-am cumparat eu, nevrednicul si umilul, Ioachim, arhimandritul din Cipru, in anul Domnului nostru Iisus Hristos, 1644; transportate fiind cu ajutorul preacunoscutilor boieri, chir Dimitrie si Manoil, de la Venetia in vestita Dristra (Silistra), in luna octombrie 14, ziua vineri". Ulterior, in martie 1666, arhimandritul cipriot afierosea lucrarea Sfantului Mormant: "Arhimandritul Ioachim al Sfantului Mormant inchina aceste opt tomuri ale parintelui intre sfinti Ioan Gura de Aur, Sfantului Mormant; iar in caz ca nu se va gasi un om de incredere sa le duca acolo, aceste carti sa fie depuse in patria mea, Cipru, la manastirea Kikkos, unde se afla icoana Maicii Domnului".

Dupa obisnuitul blestem adresat celor ce ar cuteza sa instraineze cartile de danie, arhimandritul din Cipru face precizarea ca a retinut pentru sine, din cele 8 tomuri, volumul I si VIII, care, dupa moartea sa, urmau sa ramana "in stapanirea credinciosului crestin sau arhiereului care le va lua pentru iertarea si mantuirea sufletului arhimandritului". Pe aceasta cale a ajuns volumul amintit in stapanirea patriarhului Hrisant Notara.

Tot patriarhul Hrisant Notara, in conlucrare cu domnitorul Nicolae Mavrocordat, a fost fondatorul bibliotecii Academiei domnesti din Iasi, care functiona in incinta manastirii Sfantul Sava din localitate. Patriarhul Hrisant a inaugurat acest nou si important asezamant in timpul vizitei sale ecumenice din luna aprilie 1714, cand a daruit si numeroase carti, intre care si doua incunabule: Scriptum sanctissimi doctoris Thomas Aquinqtis (Venetiis, 1490) si Ricardus de Mediavilla: Commentario in sententiarumlibri quarta (Venetiis, 1489).

Cele mai multe danii sunt reintarite in septembrie 1728, in timpul unei noi vizite in Moldova, prin insemnari de afurisenie semnate de patriarhul Hrisant Notara.

Interesanta este si provenienta cartilor daruite in rastimpuri de Hrisant Notara. Astfel, cateva volume poarta insemnari ce atesta apartenenta lor primara la biblioteca Colegiului iezuit din Camenita si la Conventus Camenecensis Carmelitarum Discaliciatorum. Atat colegiul iezuit, cat si manstirea Carmelitilor au fost devastate in 1672, cu ocazia cuceririi de catre turci a cetatii Camenita, multe carti fiind aduse in tarile noastre de

ostile moldovenesti si valahe care au participat la aceste operatiuni militare. De aceea, noi am semnalat multe titluri cu aceasta provenienta si in colectia stolnicului Constantin Cantacuzino, legaturile sale cu patriarhul Hrisant Notara fiind dovedite si pe aceasta cale.

Relatii bibliofile a avut patriarhul Hrisant si cu Nicolae Costin, fiul cronicarului moldovean Miron Costin. In acest sens mentionam ca incunabulele daruite in 1728 Scolii domnesti de la Iasi (aduse initial tot de la asediul Camenitei) au apartinut, mai intai, istoricului moldovean, al carui insemn de proprietate se pastreaza si azi in forma sa latina: Ex libris Nicolai Costin.

Un alt aspect mai putin cunoscut al raporturilor culturale ale patriarhului Hrisant Notara cu Tara Romaneasca, il reprezinta calatoria de studii la Padova si la Paris, intreprinsa intre anii 1697-1701, impreuna cu Radu Cantacuzino, al doilea fiu al stolnicului Constantin Cantacuzino.

La 2 mai 1696, dupa cum rezulta din cateva insemnari marginale descoperite de noi, Radu Cantacuzino a incheiat studiile pregatitoare cu ieromonahul Damaschin, viitor episcop al Ramnicului, si a plecat la Padova, prin Constantinopol, impreuna cu Hrisant Notara.

La 15 mai 1697, cand profesorul de drept canonic al Universitatii din Padova, Nicolaus Papadopulos Comnen, ii scria patriarhului Ierusalimului, Dositei, Hrisant Notara isi incepuse studiile in vechea cetate universitara. In acelasi an, la 14 septembrie, Hrisant s-a inscris la Collegium artistarum, matricola sa descoperita de noi in arhivele padovane, trimitand la certa sa origine peloponeziana: "1697. 14. s[e]t[temb]re. II S[igno]r d.[omino]Chrisanto Notara di Corinto, p[rim]o anno, ad S. Zuanne [matricolato] no. 39".

In urmatorii ani, Hrisant apare insa inmatriculat la Collegium jurisconsultorum, sub forma: "Crisahtus Notara archimandrites Peloponesis" (in 1698) si "Crysanthus archymandfita Corinthus"(in 1699).

In 1699 este consemnat in matricole si Radu Cantacuzino, deoarece in anii anteriori si-a continuat, fara indoiala, pregatirea in particular, studiind tot sub indrumarea lui Nicolaus Papadopulos Comnen.

In acelasi timp, Hrisant Notara si Radu Cantacuzino au pregatit pentru tipar harta Tarii Romanesti, cartografiata de stolnicul Constantin Cantacuzino, care a si aparut in anul 1700. La ea se va referi Hrisant Notara in lucrarea sa, Inductio ad Geographiam et Spheram (Paris, 1716), cum de altfel va insera in aceeasi scriere o gravura reprezentand planiglobul, datata: "In Padova, 1700".

De la Padova, in aprilie 1700, arhimandritul Hrisant si Radu Cantacuzino au plecat la Celti (Paris), dupa cum preciza Nicolaus Papadopulos Comnen intr-o scrisoare catre patriarhul Dositei.

In Franta, cei doi tineri carturari au studiat matematica si astronomia cu celebrul Jean-Dominique Cassini, locuind chiar in incinta Observatorului Regal din Paris, bucurandu-se de ospitalitatea marelui astronom si facand observatii selenare asupra satelitilor lui Jupiter si in adancurile Galaxiei noastre, cu unul dintre cele mai mari telescoape ale epocii.

Despre calatoria lui Hrisant in Franta aminteste pe larg si orientalistul Michel Le Quien, in monumentala sa opera, Oriens Christianus, aparuta postum, la Paris, in 1740:"Hunc in minoribus agentem Lutetiae Parisiorum multi viderunt, virum apprime doctum et humanissimum, suavissimaque indole omnibus acceptissimum". De altfel marele orientalist francez il citeaza frecvent pe Hrisant Notara in capitolele privitoare la Biserica din Tarile Romanesti, ca un cunoscator direct si autorizat al acestor regiuni.

Stiri privitoare la studiile arhimandritului Hrisant Notara si ale lui Radu Cantacuzino razbat si dintr-o scrisoare a profesorului Nicolaus Papadopulos Comnen catre stolnicul Constantin Cantacuzino, descoperita recent si datata: 25 martie 1701. La acea data, profesorul padovan primise cateva scrisori de la Paris: "Am primit si scrisorile sfintitului Hrisant, la care ma grabesc sa raspund fara intarziere, spre a nu fi dojenit de lenevie". Tot atunci primise si o epistola, in italiana, de la Radu Cantacuzino, pe care cunoscatorii de aici ai acestei limbi au admirat-o ca pe o limba italienissima".

In toamna aceluiasi an (1701), arhimandritul Hrisant Notara, dupa un scurt popas la Constantinopol, a revenit in Tara Romaneasca, de unde va coresponda si in viitor cu fostul sau profesor de la Padova.

Din aceasta perioada dateaza si cel mai vechi ex libris al lui Hrisant Notara, in forma latina si greaca, aplicat pe una dintre paginile lucrarii lui Julius Caesar Scalliger, Poetics libri (1651): "ex lib:[ris]Christyanti Notarae A:[rchimandriti] Hi: [erosolymitani]". Ulterior, in anul 1728, Hrisant Notara a inchinat aceasta lucrare bibliotecii Academiei grecesti de la manastirea Sfantul Sava din Bucuresti, prin acea eleganta formula de danie si de blestem, cu data si semnatura in autograf.

Prin atasamentul sau fara repros fata de cultura si de viata spirituala a poporului nostru, patriarhul Hrisant Notara - acest mare umanist peloponezian - a fost un simbol si unul dintre infaptuitorii solidaritatii greco-romane in fata unui destin istoric comun.

de Cornelia Dima-Dragan

(Revista "Mitropolia Moldovei si Sucevei", Anul LI, nr. 9-12, sept.- dec. 1975).

Carti Ortodoxe

Cuprins