Nota asupra editiei a II-a a volumului - Pentru neam si pentru lege de Episcopul Iustinian Teculescu

• « Inapoi
• Inainte »

Nota asupra editiei a II-a a volumului - Pentru neam si pentru lege de Episcopul Iustinian Teculescu sau... Studiu lingvistic de caz

Volumul de cuvantari si predici Pentru neam si pentru lege este reeditarea primei editii, tiparita la Sighisoara, la tipografia Miron Neagu, "in anul Domnului 1931". Autorul, Episcopul Iustinian Teculescu, a adunat "din indemnul altora", "de prin reviste si ziare, unele  din cuvantarile si predicile rostite in cursul activitatii pastorale" de patruzeci de ani, ca preot in Rasnov, ca protoiereu de Alba-Iulia, ca prim-episcop al armatei si ca episcop al eparhiei Cetatea-Alba - Ismail. Volumul este gandit ca un dar facut preotilor din eparhie: "de a pune in mana preotimii din eparhia mea, ca indemn si orientare, aceste cuvantari si predici, care tot atat de folositoare si necesare sunt si astazi, pentru sufletul poporului nostru", deoarece "arma cea mai puternica a preotului va trebui sa fie pentru totdeauna cuvantul cald si plin de avant... pentru neam si pentru lege."

Cele 25 de cuvantari si cele 15 predici alcatuiesc "un buchet ales din gandirea oratoriei noastre bisericesti", scrise "cu elan preotesc" si reprezentand "o reala contributie la plamadirea sufletului romanesc".

P. C. Arhimandrit Scriban, in recenzia facuta cartii Pentru neam si pentru lege,4 il prezinta pe episcopul Iustinian Teculescu ca pe "un barbat cu mult bun simt, care a stiut sa bata cu cuvantul sau unde trebuie", realizand o carte "secerata din viata larga", in "placuta vorba romaneasca ". Apreciaza, in mod deosebit, faptul ca dintre cartile "ivite in sanul Bisericii, niciuna nu pune asa de verde si asa de viu nevoia limbii bise-ricesti"; "ca poet ce este, simte mai viu in chestiunea aceasta si nu se putea sa nu vorbeasca preotilor sai" si despre "buna folosinta a limbii romanesti."

Reeditarea volumului Episcopului Iustinian Teculescu, Pentru neam si pentru lege, a ridicat unele probleme de limba, doar in masura in care timpul isi pune pecetea si in domeniul lingvistic. In rastimpul a trei sferturi de veac (1931-2006), au fost cateva reforme ortografice, coordonate si aprobate de forurilor competente (in principal, Academia Romana). Doua sunt importante: cea din 1932 (un an dupa aparitia cartii Episcopului Teculescu), care adopta regulile ortografice propuse de cunoscutul lingvist Sextil Puscariu, si cea din 1953. La acestea se adauga hotararea Academiei Romane din 1991, privitoare la scrierea cu a si la formele sunt, suntem, sunteti ale verbului a fi.

Pentru publicarea editiei a II-a a volumului Pentru neam si pentru lege, am cercetat reeditari ale unor texte asemanatoare. Astfel am studiat si am avut ca punct de reper reeditarea predicilor Mitropolitului Andrei Saguna: Cuvantari bisericesti pentru sarbatorile domnesti, editie ingrijita de preot lect. dr. Dorel Man, Editura Presa Universitara, Cluj-Napoca, 2003.

Pentru reactualizarea ortografiei, am consultat Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM), editat de Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Romane.Ca urmare, am recurs la urmatoarele indreptari:

1. Utilizand normele ortografice in vigoare,

1.1. am actualizat formele verbale iesite din uz, ca de exemplu: lipsiau, iesiau, priviau, gasiau au devenit: lipseau, ieseau, priveau, gaseau; constitue, trebue, falae, bantue au devenit: constituie, trebuie, falfaie, bantuie; traeste, prazmueste, planueste, glasuesc, voesc au devenit: traieste, praznuieste, planuieste, glasuiesc, voiesc; sa dee, a esit, ma apropiu au devenit sa dea, a iesit, ma apropii;

1.2. consoana s a devenit z, in cuvinte precum: bezna, dezvolte, dezlipita, cizelata, praznic, zbatandu-se, razbunare, pizmuire, zgomot, dezbracare, dezvete, deznadajduire, dezbate, dezgust, razlete, groaznica, izbanda, izvorul;

1.3. vocala e se diftongheaza la inceput de silaba; astfel cuvinte precum mangaere, burueni, dumnezeescul, impetrire, nazueste, fluer, voe, au fost transcrise: mangaiere, buruieni, dumnezeiescul, impietrire, nazuieste, fluier, voie;

1.4. diftongul ia a devenit ea, in cuvinte precum: hirotoniseasca, supraveghea, dormea, dugheana;

1.5. formele de genitiv-dativ ale substantivelor feminine terminate in -ei primesc, terminatia in -ii, astfel inimei, preotimei, bisericei, luminei, vietei, Scripturei, legei, durerei, au devenit in prezenta editie: inimii, preotimii, bisericii, luminii, vietii, Scripturii, legii, durerii;

1.6. am renuntat la u final, de exemplu substantivele soiu, razboiu, au fost transcrise soi, razboi;

1.7. am transcris zilele saptamanii, numele lunilor anului si numele popoarelor cu litera mica, nu cu majuscula, cum se scria in perioada interbelica;

1.8. am inlocuit apostroful prin cratima, de exemplu nu i l-am transcris nu-i, sau am renuntat la apostrof, ca in exemplul: par`ca l-am transcris parca;

1.9. cuvintele complet, fice, tutulor, le-am transcris prin formele actuale: complet, fiice, tuturor;

1.10. am unit sau am despartit, dupa caz, prepozitii, conjunctii si adverbe (sau locutiuni ale acestora); forme precum din potriva, asa dar, deapururi, dearandul, depe, dela, pentruca, catra le-am transcris: dimpotriva, asadar, de-a pururi, de-a randul, de pe, de la, pentru ca, catre;

1.11. cuvintele statorita, corectitate, autoritativ au fost transcrise ca: statornicita, corectitudine, autoritar;

1.12. pronumele relativ care apare la Iustinian Teculescu si sub forma arhaica de plural cari; desi dovedeste o anumita inconsecventa, am pastrat ambele forme deoarece prezenta acestora este o realitate lingvistica a perioadei si transmite textului religios o atmosfera specifica.

Am corectat tacit greseli de tipar, precum: virgule puse gresit, cuvinte repetate, dezacorduri (de exemplu: parti a locuitorilor in loc de parti ale locuitorilor; aceiasi in loc de aceeasi).

Formele lexicale agitatiune, demonstratiune, investigatiuni, populatiuni, satisfactiune au fost pastrate, ca forme specifice comunicarii din perioada interbelica.

4. Am pastrat arhaismele care se inteleg din context si care dau culoare textului, adaugand

o anumita incarcatura duhovniceasca profunda, caracteristica scrierilor vechi (de exemplu: naia, anghira, tract, eclatanta, trezvie, sufragan). Astfel, substantivul naia are sensul invechit si regional, cum apare in dictionar, de "corabie". Acest sens se intelege din context, mai ales ca se pune in legatura cu verbul "a pluti" si cu substantivul "valuri", ca in urmatorul exemplu: "ce s-ar fi ales din naia ei, menita a pluti tot prin valuri grele si dusmanoase, daca la conducerea ei nu s-ar fi angajat pe langa cler si bratele vanjoase ale mirenilor?" Sintagma "bratele vanjoase" trimite la imaginea corabiilor vechi puse in miscare de bratele puternice ale sclavilor. Adaugam faptul, in general cunoscut, ca biserica are arhitectura asemenea unei corabii. Ea a infruntat timpurile, "valurile grele si dusmanoase", pentru ca a avut la conducere oameni capabili (clerul), dar, mai ales, pentru ca acestia au fost ajutati de "bratele vanjoase ale mirenilor". Numai asa a putut rezista la noi biserica stramoseasca.

Unele cuvinte arhaice sau / si regionale au fost explicate in paranteze cu mentiunea: "n. n" - "nota noastra". Ne-am straduit sa nu intervenim in text, prin schimbarea sau inlocuirea unor cuvinte, astfel incat continutul duhovnicesc nu a fost afectat.

5. Textele biblice au fost transcrise conform variantelor din Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005. Avem in vedere o mai buna intelegere a textului biblic. Astfel, capitolul din Sfanta Evanghelie de la Matei 6, 22-23: "De va fi ochiul tau curat si luminos, tot trupul tau va fi luminos, si de va fi ochiul tau intunecat, tot trupul tau va fi intunecat" l-am transcris in prezentul volum, dupa editia Bibliei mentionata mai sus: "De va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat."

Un alt exemplu din cartea ierarhului Iustinian Teculescu: textul "Fratilor, voi sunteti biserica Dumnezeului celui viu, precum a zis Dumnezeu, ca voi locui intre ei, si voi umbla, si voi fi lor Dumnezeu si aceia vor fi mie popor" (II Cor. 6. 16)11 a fost transcris dupa Biblia mentionata astfel: "Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: <Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu>" (II Cor. 6, 16).

Consideram ca folosirea variantelor dintr-o editie actuala a Bibliei contribuie la o mai buna percepere a textului biblic de catre cititorul contemporan, care stapaneste foarte bine limba romana vorbita astazi. In aceasta privinta, luam in considerare faptul ca, in decursul veacurilor, Biblia a cunoscut mai multe transpuneri in limba romana, incepand cu Evangheliarul slavo-roman (Sibiu, 15511553), cu textele sfinte tiparite de diaconul Coresi, la Brasov, intre 1557-1582, cu Palia de la Orastie (Vechiul Testament), tiparita de fiul diaconului Coresi, in 1582, continuand cu Psaltirea pre versuri tocmita (1673) a Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, culminand cu Biblia de la Bucuresti (traducerea integrala) din 1688, cu Biblia de la Blaj (1795), cu Biblia Mitropolitului Andrei Saguna, pana la editiile din secolul XX. Toate constituie trepte si marturii ale afirmarii, dezvoltarii si desavarsirii limbii romane.

Carturarii romani si preotii nostri au stiut ca aprofundarea si comprehensiunea textelor sfinte se pot realiza doar intr-o limba romana inteleasa, imbogatita si desavarsita, fara incetare, de toti cei ce sunt de un neam si de o lege. La fel a gandit, desigur, si Episcopul Iustinian Teculescu, de aceea "am adus la zi" textele biblice din volumul sau Pentru neam si pentru lege, conform variantelor din ultima editie a Bibliei in limba romana (mentionata mai sus).

Nu putem incheia aceasta Nota fara a mentiona forma poetica a scrierii Episcopului Iustinian Teculescu. Exemplificam printr-un deosebit tablou de comparatie intre primele adunari ale crestinilor si cele contemporane autorului. Cei de odinioara erau asupriti si nu li se permiteau intrunirile, pe cand "cei de azi, in plina libertate si fara nicio frica, ne adunam in sala frumoasa si luminoasa, cu doua-trei haine imbracati, cu punga si cu traista plina". Cuvantarea din care am mentionat fragmentul este "un minunat tablou, facut prin comparatii, lasandu-te ca singur sa meditezi asupra concluziilor ce trebuiesc scoase".

Incheiem cu reproducerea caldurosului apel catre preotime adresat de Episcopul Iustinian Teculescu de a citi cat mai mult: "intelegeti, deci, fratilor, duhul vremurilor si cititi! Tineti in trezvie spiritul vostru menit a fi indreptator a toate in mijlocul poporului".

Parafrazand textul citat mai sus, indemnam si noi la lectura, cu recomandarea de a fi atenti si la ideile textului si la limba folosita.

Luminita Cornea

• « Inapoi
• Inainte »