Toponimia si graiul comunei Zabala, judetul Covasna

• « Inapoi
• Inainte »

Toponimia si graiul comunei Zabala, judetul Covasna

Cercetarile asupra ramificatiilor teritoriale ale limbii romane au o traditie indelungata, caracterizandu-se prin inregistrarea si explicarea unui material bogat de pe intreg teritoriul tarii.

Din pacate zona Covasnei, desi furnizeaza un material bogat de studiu pentru dialectologie si toponimie, a fost neglijata din acest punct de vedere.

Localitatea Zabala este situata in marea tara intracarpatica a Barsei, mai exact in compartimentul nord-estic al Depresiunii Barsei, numit Depresiunea Targului Secuiesc sau Depresiunea Bretcului.

Depresiunea Bretcului este traversata de Raul Negru si afluentii sai, fiind inconjurata din trei parti de munti. Este o depresiune inalta, avand la nord chiar 600 metri, iar inspre sud aproximativ 550 metri, intinzandu-se de la nord spre sud pe o lungime de pana la 35 kilometri, iar de la est spre vest intre 15-20 kilometri. In partea sa nordica este mai stramta, larginduse pe masura ce coboara spre sud-vest.

Satul Zabala se afla de-a lungul vailor paraielor Zabala, Orbai si Pava, afluente ale Raului Negru. De-a lungul luncii acestui rau se afla terenurile arabile ale comunei, constituita din cinci sate: Zabala, Pava, Peteni, Tamasfalau si Surcea.

Mai ales in zona fostului judet Trei Scaune reteaua hidrografica a avut un rol insemnat la repartitia populatiei in asezari aglomerate cu o puternica tendinta de concentrare. Aglomerarile de-a lungul paraielor care siroiesc din toate partile si se scurg in Valea Neagra fac impresia unei crengi pe ramurile careia s-au ingramadit satele, asemenea unui roi numeros de albine: Covasna, Ghelinta, Zagon, Papauti, Zabala.

Zabala este una dintre cele treizeci si trei de comune ce apartin judetului Covasna, aflandu-se pe soseaua ce uneste orasele Covasna si Targu Secuiesc, la o distanta de 6 kilometri de orasul Covasna si 15 kilometri de municipiul Targu Secuiesc.

Localitatea Zabala de azi se compune din satul cu acelasi nume si satul Pava, aflandu-se la o altitudine de 555-585 metri. Prima atestare a localitatii dateaza din anul 1466, gasindu-se sub denumirea de Zabola. In acea perioada secuii liberi se rasculasera impotriva abuzurilor comise de patura conducatoare (primores), care, in dauna libertatilor colective, a incercat sa impuna articularea si extinderea feudalismului.

Pentru a aplana conflictul, regele Matei Corvin a convocat o consfatuire la Zabala, in anul 1466, condusa de groful Szentgyörgyi Bazini János, la care au participat trimisi ai tuturor scaunelor secuiesti. In urma adunarii, au fost reintarite drepturile si libertatile secuilor liberi, raporturile dintre acestia si conducatori au fost reglementate, dar, in ciuda acestui decret, iobagirea secuilor liberi s-a accentuat.

De-a lungul anilor, numele localitatii Zabala si al satului Pava (ce apartine de Zabala din anul 1970), au aparut in documente sub forme diferite, in functie de limba folosita si de apartenenta administrativa, care s-au schimbat de mai multe ori.

Toponimia din interiorul curburii Carpatilor sta marturie a prezentei romano-slave in aceste vetre de locuire. Numeroase nume de localitati nu au origine maghiara, semn ca erau locuite in continuare de romani si dupa venirea secuilor. In multitudinea acestor denumiri regasim si cele ale localitatilor: Covasna, Ghelinta, Zabala, Pava, Ojdula, Baraolt, Cernat.

Locuitorii satului au incercat sa-si explice, din cele mai vechi timpuri, originea acestor denumiri ale localitatilor, vehiculandu-se prin sat felurite legende.

O prima legenda, transmisa din generatie in generatie pe cale orala, aminteste de inrobirea romanilor de catre maghiari. Pentru a fi stapaniti si obligati sa munceasca, spune legenda, romanilor li se punea zabala in gura.

O alta ipoteza presupune provenienta maghiara a denumirii localitatii, zab insemnand ovaz, iar ola, in limbajul familiar al ungurilor, valah, roman, de unde presupunerea ca romanii plateau tribut in ovaz maghiarilor. De asemenea se presupune ca localitatea si-a primit denumirea dupa raul cu acelasi nume pe a carui vale se intinde. Numele raului si, implicit, al localitatii pot avea rezonante ucraini ene: zabalákati insemnand a flecari, a palavragi, iar bala vorbarie, flecareala6. De asemenea, se spune ca satului Pava ii provine denumirea de la numeroasele exemplare de paun (in maghiara páva) salbatic, ce traiau candva in aceasta zona. In actele oficiale, cele doua localitati apar sub urmatoarele denumiri: Zabola (1466), Ze bola / Zabola (1750), Zobola /Zabola (1787) si Zabola (1854) . Satul Pava a aparut de-a lungul timpului sub numele de: Pawa (1567), Pava (1750) si Pava (1854). Este cunoscut faptul ca in judetele Covasna si Harghita populatia maghiara este majoritara. Ca si pe intreg teritoriul judetului Covasna, unde populatia maghiara are o pondere de 75,2%, insumand 175.502 locuitori, si in localitatea Zabala populatia maghiara domina, 68,27% din totalul locuitorilor localitatii declarandu-se maghiari in urma recensamantului din 1992 .

In urma ultimului recensamant realizat pe intreg teritoriul tarii in anul 2002, in localitatea Zabala s-au declarat 874 de romani ortodocsi si 2498 de maghiari, divizati in doua confesiuni: 1130 romano-catolici si 1368 reformati.

De-a lungul vremii, convietuirea romano-maghiara a lasat, si continua sa lase si in timpurile noastre, vizibile amprente asupra vietii celor doua etnii la diferite niveluri: social, politic, cultural, economic, dar mai ales la nivelul limbii, aflata in stransa legatura cu evolutia societatii si a gandirii umane. Daca simbioza dureaza vreme indelungata, se poate ajunge la bilingvism: locuitorii regiunii respective vorbind adesea, afara de graiul lor matern, si acela sau acelea ale popoarelor cu care traiesc la un loc. Acesta a fost cazul romanilor si slavilor pe cea mai mare parte a teritoriului lingvistic actual, apoi al romanilor si maghiarilor in multe din tinuturile de peste Carpati .

In cazul comunei Zabala, convietuirea romano-maghiara a lasat, si continua sa lase si in timpurile noastre, vizibile amprente asupra vietii celor doua etnii in toate aspectele sale. Aceasta continua interferenta a avut ca rezultat influentarea, chiar preluarea si uneori substituirea, valorilor autohtone romanesti, in favoarea celor maghiare. Graiul moldovean a contribuit in egala masura la evolutia celui zabalean, comuna Zabala situandu-se la hotarul cu tinutul Vrancea si astfel fiind posibila influenta reciproca a celor doua variante regionale ale limbii.

Efectele acestor influente sunt vizibile atat la nivelul graiului zabalean, in general, precum si la nivelul toponimiei. Astfel, graiul localitatii Zabala poarta deopotriva amprenta graiurilor si limbilor cu care s-a aflat intr-un permanent contact, evolutia sa fiind conditionata si de mediul social si cultural inconjurator, dar si de gradul de cultura al vorbitorilor. Ca si celelalte elemente ale limbii, sunetele se afla intr-un permanent proces de schimbare, modificandu-si partial caracterul sau transformandu-se in alte sunete. La nivel fonetic sunt vizibile o serie de modificari, printre care se numara si palatalizarea, fenomenul cand o consoana dura primeste, sub influenta unei vocale palatale sau a unui "i", un timbru palatal, moale. In limba romana este binecunoscut fenomenul de palatalizare a labialelor, consoanele palatale pierzandu-si calitatea lor originala si transformandu-se in alte sunete.

Astfel, si la nivelul graiului comunei Zabala intalnim acest fenomen, bilabialele: p, b, m, precum si labiodentalele v si f palatalizandu-se:

piele <pcele, pita <pcerd, bine <g’ine, a birui <g’irui, miezuina <n’iezuina, miel <n’iel, vierme <yerme, fir <h’ir

Un alt tip de modificare fonetica este anaptixa, ce consta in aparitia unei vocale eufonice in interiorul unui cuvant, pentru a-i usura pronuntarea: hirean, perina.

Epiteza, care consta in aparitia unui sunet, unei vocale la sfarsitul cuvantului, este de asemenea prezenta in cadrul vorbirii locuitorilor zabaleni: acuma, aicia.

Si disparitiile de sunete din componenta unor cuvinte sunt caracteristice graiului zabalean, printre ele numarandu-se haplologia sau disimilarea silabica, fenomen ce se manifesta prin disparitia unei silabe identice sau asemanatoare cu silaba invecinata dintr-un cuvant: jumatate <jumate, mama-ta <ma-ta.

Printre particularitatile fonetice se mai numara si:

- transformarea diftongului ea < a, dupa s, z si t: seara <sara, zeama <zama, teava <tava;

- pastrarea lui i etimologic in: cane, pane, mane;

- transformarea lui a protonic in a, in cadrul unor cuvinte: pahar <pahar, cazan <cazan;

- pastrarea lui a neasimilat in cuvinte precum: parete, blastama;

- transformarea gruparii au <a: cauta <cata;

Printre particularitatile graiului zabalean se numara si utilizarea frecventa a vocalelor lungi:

alior, bunda, claca. Dintre particularitatile morfologice amintim:

- numele proprii au vocativul in o: Ano, Mario;

- formarea cazului genitiv cu ajutorul prepozitiei de la (da la): O tigla de la casa este sparta.

- formarea indicativului prezent in cazul verbelor de conjugarea I-a si a IV-a fara sufixe: eu lucru (lucrez), tu lucri (lucrezi), el/ ea lucra (lucreaza); verbele a manca si a usca au forme specific transilvanene: manc, manci, manca; usc, usti, usca;

- iotacizarea unor verbe la indicativ prezent, persoana I, numarul singular: vaz (vad), spui (spun), vanz (vand), dar si la conjunctiv prezent, persoana a III-a, singular: sa spuie (sa spuna), sa deie (sa dea), sa steie (sa stea), sa beie (sa bea);

- auxiliarul a avea este postpus in cazul perfectului compus: fost-am (am fost), umblatam (am umblat);

- mai mult ca perfectul nu cunoaste forma sintetica, utilizandu-se forme perifrastice pre-cum: am fost plecat (plecasem), am fost vazut-o (o vazusem);

- folosirea participiilor: vast (vazut), gast (gasit), vint (venit).

Pe baza cuvintelor inregistrate in cadrul Glosarului putem observa frecventa elementelelor de origine maghiara (circa 40 de cuvinte identificate, in afara de derivatele lor, din totalul celor 360). Aceste cuvinte precum si celelalte de origini diferite sunt caracteristice zonei si indeseobi ocupatiei locuitorilor. Dintre acestea amintim:

- elemente de origine slava veche: blana (scandura), mastera (mama vitrega);

- elemente de origine latina pe care alte graiuri le-au pierdut: bute <lat. buttis;

- elemente de origine neogreaca: tucal <ngr. tsukáli, agheasma <ngr. agiasma, arvuna <ngr. arravanos, argasi <ngr. argazo;

- elemente specifice graiului moldovean: hulub (fiecare din cele doua rude de la caruta sau trasura intre care se inhama caii). Majoritatea cuvintelor din Glosar denumesc termeni specifici fiecarui domeniu de activitate in parte:

- oierit: aplecá, báci, bulz, carlán, cioaie, comórnic, cosár, cotrúna, crinta, iernát, pacaneata, primavarát, taujár, vará, zavodár;

- agricultura: bóconta, borceag, copilí, ghepléie/ ghipléie, goaza, hambár, opritoare, perghetéu, rud, saiván, sapalíga, sleaf, tarc;

- padurit: cioacla, cioflínga, ciotlau, telíga, tapína;

Dana Botoroaga-Bercu

Predomina si cuvintele ce denumesc diverse piese de imbracaminte, precum si obiecte din cadrul gospodariei:

- imbracaminte: andróc, béte, boarfe, boerés, bracinár, búnda, chimír, cioareci, ciubóta, flanéa, gimbír, láibar, leibaríca, nadragi, suba, zabún;

- gospodarie: alás, blid, bóta, brisca, carpatór, caús, chetret, chicatór, chita, cotlón, darg, fióc, garligi, hadarau, láita, lójnita, lugzau, raschitór, vailing.

Cercetarea de fata a inregistrat un numar de 105 toponime de pe teritoriul localitatii Zabala, incluzand denumiri de munti, varfuri, dealuri, culmi, poieni, vai, lunci, ape, terenuri extravilane precum si alte toposuri cu semnificatii profunde in toate aspectele legate de viata zabalenilor.

Convietuirea romanilor zabaleni cu alte neamuri a avut ca urmare din punct de vedere toponimic, amestecul numelor de origine diferita, cu predominarea unora sau a altora, in functie de raportul de forta numerica sau politica dintre populatiile convietuitoare.

Elementele topice studiate au origini diferite, dominand vizibil cele de origine latina (aproximativ 44%). De asemenea, exista un procent important de elemente topice de origine maghiara (22%), dintre care unele au fost adaptate la sistemul fonologic al limbii romane.

Elementele de origine slava reprezinta aproximativ 12% din multitudinea elementelor topice studiate, influentele bulgare 4% din totalul acestora, iar cuvintele autohtone create pe acelasi fond trac comun cu limba albaneza 5%.

De asemenea am inregistrat un procent scazut de elemente ca avand origine franceza (2%) sau neogreaca (2%).

Procentul numelor topice necunoscute conform D.E.X. este relativ scazut (4%). Jumatate dintre acestea au fost insa identificate (Butuc, Pisc) apeland la lucrari de referinta in domeniu.

Un procent semnificativ de elemente topice, insumand 5% au origine obscura (Bocora, Lacauti, Mieito, Murdan, Silos). Aproape fiecarui nume topic i-a fost identificata atat etimologia cat si faptul real, legenda sau caracteristicile care ii stau la baza numelui.

Toponimele sunt prezentate atat cu varianta lor literara, cat si cu cea regionala, iar celor mai cunoscute le sunt atribuite si echivalentele lor maghiare extrase din lucrarea profesorului Miklós Fejér, Zabola Helynevei (Toponimia Zabalei).

Se poate observa marea frecventa a toponimelor create pe baza numelui topic de origine latina Culmea, intalnit de 27 de ori. Frecventa acestui nume topic se poate explica si prin faptul ca zabalenii numesc astfel atat dealurile cat si muntii (vezi Culmea Malnasului), atribuind denumirea de deal unor forme de relief ce depasesc altitudinea de 800 de metri (vezi Dealul Stejerisului cu o altitudine de 1169 metri) si care ar trebui sa poarte denumirea de munte (cf. D.E.X., p.661). Din acest motiv denumirile de Deal si Munte sunt putine la numar (1 munte si 4 dealuri).

Un alt element topic frecvent utilizat, avand origine autohtona este Paraul, intalnit de 12 ori. Alte nume topice mai putin utilizate sunt: Varful (de 4 ori), Poiana (de 5 ori) si Lunca (de 2 ori), toate avand origine slava.In ceea ce priveste elementele de origine maghiara, am putea adera la parerea lui Iorgu Iordan, care sustine ca fenomenul cel mai obisnuit la nivelul toponimelor (in cazul convietuirii

mai multor neamuri) este traducerea numirilor dintr-un idiom in altul, traducere adevarata ori simpla adaptare semantica, eventual numai fonetica, a numelui strain la sistemul limbii materne proprii13 .

Intr-adevar, in cazul de fata o parte dintre elementele topice de origine maghiara au fost adaptate la sistemul fonologic al limbii romane (vezi: Dirleu, Paraul Borvizului, Poiana Ghiarului, Paraul Ghepiu, Culmea Malnasului). De obicei, fiecare toponim in parte isi deapana propria poveste, prin denumirea sa evocand fie fapte reale (istorice, geografice, sociale) sau mitologice.

Numeroase toponime evoca natura terenului, a vegetatiei sau a faunei din acele locuri sau din apropiere: Culmea Bradului, Culmea Fagilor, Culmea Fragariei, Culmea Malnasului, Culmea Merelor, Culmea Nisipului, Culmea Stejerisului, Culmea Tipirigului, Culmea Urzicariei, Gradina cu Pruni, La Chiman, Paraul Borvizului, Paraul Ghepiu, Poiana Lupului, Salos, Zarna.

Alte toponime arata insusirea locului: Biserica Noua, Biserica Veche, Culmea Tare, Culmea Noua, Cotitura Mare. O alta serie de toponime ne indica pozitia locului respectiv fata de punctele cardinale, altitudinea solului sau fata de localitatile invecinate: Crucea Pavei, Culmea Harale, Dealul Pavei, Felseg, Olseg. Am inregistrat si denumiri derivate de la nume de persoane: Culmea Furtunestilor, Culmea lui Ilie, Culmea lui Mihai, Culmea lui Munteanu, Culmea lui Stefan, Iacobeni, Paraul lui Constantin, Tomasfuze.

Pe teritoriul comunei Zabala exista si nume de locuri, ce amintesc de existenta unor institutii (Casa Orfanilor, Preventoriu), evenimente istorice sau alte evenimente din viata satului (Movila Tatarului, Culmea Orbai, Crucea Primaritei), sau de raporturile cu autoritatile vremii (Tized).

Particularitatile graiului zabalean sunt vizibile si la nivelul toponimiei. Cea mai frecventa modificare fonetica intalnita la nivelul toponimelor este palatalizarea labialelor: Fierar <H’ierar, Mihai <N’ihai, Piscul <K’iscu’ , Plopi <Plopk’i.

Specifica zonei este si apocopa vocalei i: Culmea lui Ilie <Culmea lu’ Ilie, Culmea lui Munteanu <Culmea lu’ Munteanu, Culmea lui Stefan <Culmea lu’ Stefan, precum si caderea consoanei finale l: Dealul Coama <Dealu’ Coama, Capul Satului <Capu’ Satului, Paraul <Parau’.

Astfel, Toponimia si graiul comunei Zabala, judetul Covasna surprinde, pe parcursul intregii lucrari, specificul acestei comune covasnene, debutand cu trasarea coordonatelor geografice, istorice, culturale, proces urmat de inventarierea toponimelor din localitate si a cuvintelor specifice.

Dana Botoroaga-Bercu

• « Inapoi
• Inainte »