Protopop Gheorghe Ratulea - Slujind Biserica si Neamul

• « Inapoi
• Inainte »

Protopop Gheorghe Ratulea - Slujind Biserica si Neamul

Dupa 13 ani de slujire, ca protopop, in fruntea Protopopiatului Ortodox din Sf. Gheorghe, in sedinta din 11 noiembreie 2002 Prea Sfintitul Ioan Selejan a luat de pe umerii pr. Gheorghe aceasta grea povara si a incredintat-o unui preot mai tanar, in persoana pr. Florin Tohanean. Incununarea celor aproape 50 de ani de preotie si 13 ani in fruntea Protopoiatului din Sf. Gheorghe s-a facut, duminica, 16 februarie 2003, intr-o atmosfera plina de bucurie duhovniceasca la parohia din Bacel, unde slujeste de foarte multi ani pr. Gheorghe. A fost un dublu eveniment, prilejuit si de lansarea cartii "Slujind Biserica si neamul. Cultura, religie, angajare crestina", a carui autor este pr. Gheorghe Ratulea. Este primul volum aparut in cadrul editurii Grai Romanesc, a Episcopiei Oortodoxe a Covasnei si Harghitei.

Parcurgand cartea parintelui Gheorghe, intri, fara sa vrei, in itinerariul spiritual al vietii sfintiei sale, al experientei duhovnicesti dobandite ca duhovnic al mai multor

generatii de enoriasi, pe care i-a slujit si ii slujeste cu responsabilitatea si incredintarea ca harul preotiei este o jertfa.

Cartea de fata exprima framantarile, gandurile si, nu in cele din urma, trairile si preocuparile reale ale autorului fata de omul si societatea moderna, care se prezinta cu evidente castiguri materiale, dar si cu pierderi in zona spiritualului si a raportarii fata de Dumnezeu si valorile crestine. Coordonatele gandirii crestine ale parintelui Gheorghe, indica grija, in primul rand, fata de omul modern cu toate problemele lui. Aceasta dimensiune a teologiei personaliste marcheaza azi, poate mai mult decat oricand, tezaurul pe care il poarta de doua mii de ani crestinismul.

Cu un continut ce merge inspre invatatura catehetica, cu o baza serioasa biblica si patristica, lucrarea nu tinde inspre o dezvoltare a invataturii crestin-ortodoxe, cat spre surprinderea unor aspecte din spatiul invataturii dogmatice, a moralei crestine etc., aspecte surprinse intr-o forma actuala si vie.

Dincolo de toate acestea, cartea parintelui Gheorghe este si o lucrare temeinica si convingatoare despre adevarul credintei noastre ortodoxe. Intr-un stil usor, flexibil, parintele aduce in fata cititorului elemente cunoscute ale invataturii ortodoxe, dar, trecute prin filtrul propriu al gandirii si trairii sfintiei sale.

Ca preot, ca duhovnic, nu uita sa se adreseze slujitorilor Bisericii, nu cu indemnuri sterile, teoretice, ci pline de experienta, pline de intelepciune, izvorate din ziua in care a primit darul hirotoniei si pana acum. Si azi, dar si in vremurile care vor veni, Sfanta Scriptura are intelesuri din cele mai largi, mai profunde, pe care parintele Gheorghe le-a surprins si le-a expus in aceasta carte. Problema urmarita in subsidiar isi are adanci resorturi in adaptarea normelor biblice la cerintele vremii, fara, insa, alterarea fondului credintei.

La o varsta venerabila, cu multi an de slujire in spate, parintele Gheorghe are vocatia preotului clasic, a preotului care traieste aceasta taina la masura timpului si la exigentele vocatiei sale. Mereu bland, mereu cu o vorba buna, mereu conciliant, parintele Gheorghe isi scrie gandurile ca apa lina a unui rau, la fel ca si viata sa.

Undeva, intr-o parohie simpla, cu oameni la fel de simpli si curati, parintele Gheorghe a descoperit sensurile unei vieti traite in Hristos, a unui mod de viata pe care il raporteaza mereu la iubire si mai multa iubire.

Cei care il cunosc pe parintele Gheorghe, si mai ales enoriasii sfintiei sale, stiu cat este de exigent in ce priveste canoanele Bisericii si respectarea lor. Dar, pe cat de auster si de sever pare la inceput, pe atat de ingaduitor si intelegator devine cu neputintele oamenilor.

Am bucuria de a spune ca m-am invecinat cu parintele Gheorghe, la propriu si la figurat. Satul in care m-am nascut, Lunca Calnicului, a fost de nenumarate ori (prin vredincul parinte Petru Plesa), gazda generoasa a parintelui "vecin", Gheorghe, venit cu ocazia hramului bisericii sa ne bucure de frumusetea sarbatorii. Apoi, invecinarea consta din desele intalniri si discutii, de pe urma carora, ca orice tanar, te alegi cu lucuri bune si ziditoare.

Slujind Biserica si neamul poate este un altfel de a spune a lui "ma misc intre Dumnezeu si neamul meu", ce apartine ganditorului crestin Petre Tutea, dar, cu ochiul si din perspectiva unui slujitor al Bisericii, pentru care harul preotiei a fost si este jertfa fata de neamul in care s-a nascut si Biserica.

Cele cateva putine si smerite randuri pe care le adresez despre cartea parintelui Gheorghe, nu vor sa fie o recomandare, deoarece lucrarea de fata se va impune singura in fata tuturor celor care se vor osteni sa o deschida, sa o citeasca si, mai ales, sa-si gaseasca un folos duhovnicesc.

• « Inapoi
• Inainte »