Cruce-coroana

• « Inapoi
• Inainte »

Cruce-coroana

Coroana de sfant, ca si crucea, trebuie asumate. Ce inseamna de fapt aura din jurul capului unui sfant? Ce inseamna coroana de spini pe care Iisus a purtat-o pe drumul Golgotei? Exista oare ceva comun intre ele?

De ce sfintenia este reprezentata astfel?

De-a lungul timpului s-au dat multe explicatii, mai mult sau mai putin stiintifice. Una din ele ar putea fi aceea legata de lumina dumnezeiasca care ajunge sa radieze din trupul sfantului. Capul este, si prin asezarea sa, cel mai inalt punct al trupului uman; apoi, prin functiunile sale, creierul este cel care coordoneaza totul - organismul se poate lipsi de orice parte a lui, in afara de aceasta. Mintea, inteligenta ca functiune esentiala, isi are sediul tot aici. Mai presus de toate acestea, capul este, insa, locul din fiinta noastra care ne poate pune in legatura cu divinitatea. Rugaciunea, cea prin care ne "conectam" la Dumnezeu, este o expresie a gandirii noastre. Fiind, deci, gand, ea se naste acolo, la nivelul mintii. Nu este insa intelect pur, ci are si o componenta legata de suflet, de sentimente. Este in acelasi timp o forma de iubire. De aceea isihastii vorbesc despre "coborarea mintii in inima". Rugaciunea adevarata uneste mintea si inima. Intelectul fara iubire poate ramane rece. Mintea fara suflet poate duce catre nebunie; la randul sau iubirea fara stavilele ratiunii poate ajunge la desfrau. Cele doua componente ale fiintei umane trebuie, deci, imbinate in viata in general, dar mai ales in ascensiunea pe scara care duce catre Cer.

O posibila explicatie pentru aura sfintilor (in afara de cele ezoterice, care vorbesc de corpuri energetice) ar fi deci legata de caldura. Galbuiul, auriul, sunt culorile verii, ale soarelui, ale luminii - nu e vorba de lumina alba, stralucitoare a dumnezeirii, nu lumina rece, ca absenta a culorii. Lumina calda ce inconjoara chipurile sfintilor este practic manifestarea in plan fizic a dragostei pe care ei au daruit-o lumii. Soarele, simbolul suprem al luminii si al caldurii purtatoare de viata, apare de altfel in toate religiile, in cele de dinainte de Hristos, dar si in crestinism. Iisus este "soarele dreptatii". Nu intamplator este ales acest simbol. In afara de semnificatiile legate de lumina, prin opozitia cu intunericul nestiintei si al necredintei, de cele ale vietii prin opozitia cu moartea, soarele mai poate semnifica, prin razele sale, legaturile, conexiunile. Asa cum este reprezentat, astrul zilei poate fi imaginea unei sfere raspandind raze (expresie a legaturilor dintre dumnezeire si umanitate) dar, prin forma oarecum "tepoasa", poate aminti si de coroana lui Iisus. Aceasta ar putea fi, deci, legatura intre soare si coroana de spini.

Coroana oricarui rege, imparat, este simbolul puterii, al stapanirii care se intinde peste toti si peste toate. Coroana este asadar un atribut al puterii absolute, dar si unul al sacralitatii, nu intamplator in multe religii sau doctrine ezoterice, varful capului este locul prin care energia divina poate penetra. Coroana de spini Iisus o primeste ca pe o batjocura a celei adevarate, ca pe o ridiculizare a titulaturii de "imparat al Iudeilor". Este insa tot o coroana. Ea rezuma, de data aceasta, tragismul existentei umane, penduland intre dumnezeire si materialitate, intre transcendent si imanent. Spinii, asemenea unor raze, sunt contorsionati, lipsiti de rectiliniul, ordinea, perfectiunea creatiei divine. Spinii pot reprezenta umanitatea in starea de pacat de dupa cadere,o umanitate incapabila sa se mai ridice la desavarsirea dintai. Iisus insusi este expresia acestei stari de fapt. El este mai intai soarele("soarele dreptatii") pentru ca reuseste sa transmita in jur lumina ,adica dragoste, viata (atribute ale divinului) dar mai apoi primeste coroana de spini. El se confunda intr-atat cu umanitatea in stare de cadere incat ajunge sa ia pe umerii Sai intreaga aceasta povara pentru a o purifica.

In acest punct coroana-soare ajunge sa devina coroana de spini. Sfintenia presupune deci jertfa, sacrificiu constient pe altarul iubirii pentru ceilalti. Aura ce incununeaza chipurile sfintilor ascunde, deci, o dubla semnificatie: este iubire in sens absolut (iubire pentru Dumnezeu si pentru semeni) dar este, in acelasi timp, sacrificiu pe altarul acesteia . Practic iubire fara sacrificiu nu exista si nici sacrificiu fara iubire.

• « Inapoi
• Inainte »