Cuvant inainte

• « Inapoi
• Inainte »

Cuvant inainte

"Cel ce il iubeste pe Dumnezeu duce o viata ingereasca pe pamant. El posteste, vegheaza, se roaga si are tot gandul bun pentru semenul sau." (Sf. Maxim Marturisitorul)

Atunci cand omul nu-L intelege pe Dumnezeu, ii este mai usor sa-L considere absent de la intalnire si sa-si construiasca alt model, compatibil cu nevoile sale. Din acest moment incepe o fuga de Dumnezeu ce inlocuieste fuga catre Dumnezeu. Cineva ar putea spune ca personajele ecuatiei sunt aceleasi in ambele manifestari, insa, atentie, interactiunea este diferita. Avem doua modele ale omului modern, si care la momente diferite din viata, asemenea unor garnituri de tren, merg pe o linie sau pe alta, dupa cum este asezat macazul. Atata vreme cat omul este antropocentric, inlocuindu-L pe Dumnezeu cu un om, nu face altceva decat sa fuga de El, sa se piarda in noianul vietii si astfel sa nu reuseasca sa atinga ca maxim decat limita celui ce este ridicat ca lider.

Omul modern este mai degraba interesat de ceea ce propune societatea la nivel de gandire si civilizatie; el devine deseori un adept al consumismului, un rob al tehnologiei si progresului, incapabil sa-si inalte fiinta dincolo de ceea ce insemna materia. Daca un crestin se manifesta altfel, printr-o relatie directa, curata si fara intrerupere cu Izvorul Vietii, care este Dumnezeu, atunci este considerat cel putin ciudat. Insa prin acest hristocentrism, adica prin faptul ca Il urmeaza pe Hristos si tot ceea ce face se raporteaza la El, crestinul primeste un dar extraordinar: posibilitatea de a evolua fara limite, pentru ca fundamentul sau nu mai este faptura creata ci insusi Creatorul.

Cartea Lectii de iubire este o incercare reusita de a remodela imaginea lumii cu privire la anumite aspecte ale vietii, aparent cunoscute. Ea pune in evidenta toata lupta interioara a omului, toata alergarea sa in lume si dincolo de lume, lupta care nu va avea o finalitate fericita decat in unirea cu Dumnezeu, posibila doar prin iubire.

Unirea cu Hristos presupune insa moartea eului, a persoanei ce traieste pentru sine, si nasterea unui om nou, modelul nou-testamentar prezentat de Sfantul Apostol Pavel galatenilor: "M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine". (Gal. 2, 20)

Gandind asa, iubirea iese din matca sa, si se ridica spre transcendent la unirea cu Dumnezeu, dar ramane in acelasi timp si in imanentul relatiilor interumane, redefinita ca liant al unirii si al fratietatii. Iubirea, frumusetea interioara, sfintenia, gandul curat, rugaciunea, milostenia, pacea, sunt deziderate pentru fiecare, in stradania de a fi buni crestini.

Daca omul ar avea capacitatea sa imbrace toata Creatia in haina credintei atunci cu siguranta lumea ar fi mult mai buna. Iar daca omul ar constientiza faptul ca Hristos este prezent in inimile noastre, in masura in care noi permitem acest lucru prin curatenia pe care o facem fiintei noastre, atunci am deveni mai puternici, mai buni, mai intelepti si am intelege ca "in iubire se afla cea mai buna aparare a noastra."(Sfantul Ambrozie de Milan).

Preot Catalin Niculescu

• « Inapoi
• Inainte »