Sa punem etichete pozitive


Sa punem "etichete" pozitive

Suntem tentati mereu sa-i judecam pe cei din jur, sa-i consideram fie buni, fie rai, folosind de cele mai multe ori criterii subiective, tinand de cele mai multe ori de experientele sau de personalitatea noastra. "Vina" lor cea mai mare este, de cele mai multe ori, ca nu sunt ca noi: gandesc altfel, actioneaza in conformitate cu propriul sistem de valori, pe scurt sunt diferiti. Noi, fiind de cele mai multe ori etalonul, este normal ca celalalt, "aproapele" nostru, sa nu fie asemenea noua. Ajungem astfel sa punem etichete, sa consideram pe cineva intr-un fel sau altul, fara sa constientizam ca noi nu suntem singura creatie a lui Dumnezeu si ca judecata noastra este cu siguranta subiectiva. Singurul judecator obiectiv ar putea fi El.

De multe ori, gandind negativ despre cineva, aplicandu-i o "eticheta" de cele mai multe ori denigratoare, ii putem influenta comportamentul in sens negativ. Dimpotriva, vazand in el partea frumoasa - calitatile, reusitele - , sunt foarte multe sanse sa-i "inducem" un comportament pozitiv, chiar daca acesta nici macar nu exista in el, sau exista numai ca potentialitate. Psihologic vorbind, "lauda" ca judecata pozitiva are mult mai multe sanse sa modeleze pozitiv o personalitate in formare ( si nu numai) decat descurajarea. Pedagogii au observat cat de importanta este incurajarea elevilor si cat de "neinspirata" este atitudinea contrara.

In viata de zi cu zi este foarte important sa depasim tendinta de a "judeca", de a "osandi", cu alte cuvinte de a eticheta negativ o serie de comportamente pe care nu le intelegem. Sa-i lasam fiecaruia libertatea de a actiona si de a gandi conform propriului sistem de valori. Sau sa punem, dimpotriva, etichete pozitive, vazand in el chipul lui Hristos si scuzandu-i greselile. Judecata vine, de fapt, dintr-o lipsa de iubire. Atunci cand iubim cu adevarat, suntem capabili sa vedem in celalalt numai binele, ii putem acoperi multime de greseli. Atitudinea aceasta de acceptare trebuie sa ne caracterizeze in relatiile cu toti oamenii, nu numai cu cei apropiati. Sa vedem in ei ceea ce este frumos, demn de lauda, stropul lui de dumnezeire.

Exista si momente in care simtim ca celalalt greseste. Ce sa facem in aceasta situatie? Singura posibilitate pe care o avem - in concordanta si cu invatatura Scripturii, este sa-i atragem atentia ( sa-l "indreptam" ) cu multa blandete, fara sa ne consideram cu nimic mai presus decat el.