Gandul curat

• « Inapoi
• Inainte »

Gandul curat

Desi avem impresia ca traim in plan fizic, material, adevarata viata se desfasoara in mintea noastra, in planul mental, si in cel al sentimentelor. Daca reflectam bine, majoritatea actiunilor, a ceea ce infaptuim, vine ca urmare a unui gand. Mecanismul este urmatorul: odata ideea aparuta in minte, eul nostru incearca sa o puna in practica, sa o concretizeze, sa o "materializeze" (la fel se intampla si cu sentimentele). De unde ne vin gandurile, cum se nasc ele? In mare masura din interactiunea cu ceilalti, din spirit de imitatie (cand dorim sa infaptuim ceva ce am vazut la un altul). Exista ganduri legate de semenii nostri, exista ganduri persistente, ganduri efemere, care se sting ca niste baloane de sapun si ganduri care vin probabil dintr-o alta sfera decat cea perceptibila cu simturile noastre. E greu de inventariat multitudinea gandurilor pe care le avem in fiecare clipa. Uneori mintea este un adevarat stup, un bazait continuu.

Pentru cineva care isi doreste sa practice trairea religioasa, mintea trebuie sa se elibereze de tot ceea ce este superfluu, de micile obsesii, de gandurile persistente. De aceea una din cai este rugaciunea lui Iisus. Desi repetitia in sine pare oarecum lipsita de sens, ea are rolul de a ne face sa ne dominam mintea, s-o stapanim, sa o canalizam catre Dumnezeu. Altfel, lasata libera, ea tinde sa ne acapareze existenta. Si cate din gandurile pe care le avem in timpul unei zile sunt ganduri curate, de pace, de iubire? De cele mai multe ori gandim "rau", ne inchipuim tot felul de lucruri despre semenii nostri. In limbaj duhovnicesc aceste ganduri sunt numite "de judecata" si "de osanda". Dam vina foarte usor pe cei din jurul nostru, considerand ca ceea ce ni se intampla este din vina lor. Si asa se ajunge foarte usor la inamicitii, conflicte.

Ce ar trebui sa facem pentru a optimiza sfera aceasta a vietii noastre? Ar trebui sa "acceptam" numai gandurile pozitive, de iubire. Sa nu permitem gandurilor rele sa ne invenineze existenta. Sfintii spun ca acestea sunt opera celui rau, psihologii vorbesc despre complexe, traume, pulsiuni. Oricare ar fi termenii pe care i-am folosi, nu exista decat o certitudine: daca vrem sa traim frumos, in armonie cu noi insine, cu semenii, cu divinitatea, trebuie sa cultivam gandurile bune. S-ar putea ca gandurile sa reflecte starea "duhovniceasca" sau treapta la care sufletul nostru a ajuns in urcusul catre asemanarea cu Dumnezeu: daca avem multe ganduri ostile e clar ca nu suntem prea sus; daca dimpotriva, reusim sa avem in majoritate ganduri frumoase, curate, de iubire, e semn ca suntem "pe cale".

Astfel, gandurile pot deveni un "barometru duhovnicesc", un instrument menit sa ne propulseze catre Dumnezeu sau, dimpotriva, sa ne faca sa cadem.

E mult mai greu sa te lupti cu gandurile decat cu trupul - mintea "curata", eliberata, apare pe una din ultimele trepte ale urcusului duhovnicesc. Fiecare suntem un fel de aparat de emisie si receptie a gandurilor. Multe din trairile pe care le consideram proprii sunt de fapt ale celor din jur. Prin rugaciune, legaturile dintre noi se activeaza si mai tare. Fiecare, luptand cu sinele sau egoist (egoul), ii poate ajuta pe cei din jur.

Gandurile negative atrag realitati negative - in popor se spune "a cobi", iar ceea ce facem se poate intoarce asupra noastra: daca osandim, vom fi osanditi, daca mintim, vom fi mintiti, daca uram, vom fi urati. Dar daca iubim, vom fi iubiti.

Realitatea fizica se supune spiritului. Atunci cand vezi raul din ceilalti, acesta exista cu siguranta si in tine sau intra in tine. Linistea vine din curatirea mintii (de ganduri) si din curatirea inimii (de afecte negative). Pentru ca harul lui Dumnezeu sa patrunda in noi trebuie ca in minte sa fie liniste.

Prin rugaciune, care este de fapt gandul pozitiv directionat catre cineva, putem schimba chiar "amprenta" negativa a unui suflet, inlocuind-o cu una pozitiva. Cu alte cuvinte, incercam sa vedem in el stropul lui de dumnezeire, frumosul, sa-l scuzam daca face rau, rugandu-l pe Dumnezeu sa-i arate greseala, daca ea exista cu adevarat, si sa-l indrepte spre bine.

Inlocuim deci "raul" din el (raul s-ar putea sa nici nu existe in el, sa fie de fapt modul nostru de a-l vedea, poate deformat) cu "binele". Odata alungat din minte, raul nu se mai manifesta nici in plan fizic. Poate ca, de fapt, aceasta face Iisus, care fiind foarte pur din punct de vedere spiritual , reuseste foarte usor cand vindeca atatia bolnavi: le alunga din minte ideea de boala, deci negativul, inlocuind-o cu pozitivul.

Orice actiune, orice persoana, are in sine si bine si rau . Cu cat sufletele noastre devin mai curate, cu atat vedem mai mult bine in jur. Nimic insa nu are existenta obiectiva. Totul exista in masura in care exista in constiinta noastra. Forta uriasa a cuvantului - un cuvant (o parere, o idee) te poate influenta, iti poate schimba existenta.De aici si forta blestemului.

• « Inapoi
• Inainte »