Duhul


Duhul

Fiecare loc are un "duh" al lui, o specificitate, ceva care il deosebeste de altele. Unele respira pace, simti ca patrunzi intr-o alta lume, ca te umpli de atmosfera respectiva. Poate ca nu locul in sine este cel care da dominanta, ci oamenii care traiesc acolo. Cand intri intr-o manastire simti ca patrunzi intr-o alta lume. Te simti deodata altfel si nu intelegi de ce. De fapt oamenii raspandesc in jur, ca o aura imateriala, ceea ce au in suflet. De aceea uneori ne simtim invadati de iubire, alteori de altceva, mult mai impur. Sufletul nostru, desi nu se vede, exista. Si interactioneaza cu celelalte intr-un mod subtil, dincolo de cuvinte, prin senzatii, sentimente.

Locurile au deci sufletul lor, care este o "suma" a celor ce traiesc sau au trait acolo. Sunt locuri cu o incarcatura pozitiva, altele dimpotriva. Tot ce exista are un suflet si se afla la un nivel al creatiei. Pe scara creatiei pamantesti, omul se afla cel mai sus, insa desupra lui sunt realitatile ceresti,nevazute.

Tot ce exista are o "incarcatura", o energie. Traim intr-o lume fizica, dar si intr-una spirituala, impalpabila, aflata dincolo de perceptiile noastre obisnuite. Suntem "indestinati" sa traim astfel, intre doua lumi, fiecare cu legile ei. Pendulam mereu intre suflet si trup, fiinte duale, cautand desavarsirea, trasi insa in jos de balastul greu al trupului, "pamantul" din noi.

Solutia ar fi, poate, echilibrul. Daca in sufletul nostru va domni pacea, armonia, si trupul se va "adapa" din apa aceasta vie. Vom reusi sa ducem cu noi in lumea aceasta pace, iubire, si vom impregna si locul in care traim cu acelasi "duh".