Dependenta

• « Inapoi
• Inainte »

Dependenta

In zilele noastre exista multe feluri de dependenta. Daca ne analizam cu atentie, constatam ca fiecare suntem dependenti de ceva sau chiar de cineva. Intrebarea este daca e semnul vremurilor de azi sau omenirea a fost dintotdeauna astfel?

Probabil ca si una si cealalta: omul este prin natura sa dependent, de fapt incapabil sa renunte la ceva care ii procura o senzatie de placere. Uneori chiar stiind ca ceea ce face ii este nociv. Obisnuinta este, intr-adevar, o a doua natura - un obicei inradacinat este foarte greu de eliminat.

De ce oare suntem mai dependenti astazi decat pe vremuri? Daca inainte obiectele erau vazute ca simple mijloace, menite sa-l ajute pe om, sa-i usureze viata (ma gandesc la o unealta oarecare), astazi obiectele sunt destinate nu numai sa-i faciliteze viata omului, dar si sa-i produca placere. Televizoarele, calculatoarele - masinariile moderne - tind sa-l duca pe acesta intr-o lume a virtualului, o lume in care totul este posibil. Toata tehnologia moderna este destinata scopului supreme, acela de a-l face pe om mai fericit, de a-i conferi mai multa putere, siguranta, de a face din el un mic Dumnezeu, stapan pe o lume a obiectelor. Priviti-l pe cel care si-a cumparat o masina noua, eleganta, ultimul tip. Nu se simte el deodata mai "tare", mai puternic, plin de o mandrie nedisimulata? Se simte el insa mai bun, mai iubitor? Din pacate, cu cat inaintam pe calea tehnologiei, a progresului, cu atat mai mult ne indepartam de natura si de Dumnezeu.

Omul de azi nu se mai roaga, nu mai cere nimic de la Dumnezeu. Pentru ca poate avea tot ce-si doreste din punct de vedere material. A devenit stapanul unei lumi obiectuale, lume ce se insinueaza subtil in minte si in suflet. Un simplu "click" si totul, lumea intreaga este la picioarele lui.

Informatia este totul. Poti afla orice despre oricine sau orice. Reversul este ca oricine poate avea acces la datele personale ale altcuiva. Fiecare din noi devenim, fara sa vrem, persoane publice, ne aflam toti sub ochiul hipertrofiat al lumii. E aproape o contradictie: nu mai suntem singuri, fiindca nu mai avem certitudinea ca datele noastre sunt numai ale noastre si in acelasi tip suntem din ce in ce mai singuri, devenim un fel de "soareci de calculator", fiinte incapabile de comunicare.

Ramanem de fapt tot mai singuri. Oare "obiectele" acestea - calculatorul, televizorul - pot inlocui un zambet, o mana intinsa - pe scurt, o prezenta umana? Pot ele sa-l inlocuiasca chiar si pe El, pe Creator?

Uneori asa ni se pare. Ne imbatam cu iluzia aceasta a puterii absolute.Ne scaldam in ea crezandu-ne deodata atotputernici, capabili de orice. Si ele, obiectele, ne pot oferi aceasta imagine. Pana intr-o zi cand, manati de o boala, de o problema, vom constata ca ele nu mai sunt de nici un folos. Ca nu ne pot darui sanatate, iubire. Ca am ramas de fapt singuri, fara nici un sprijin.

Trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu, la semeni. Sa folosim aceste obiecte numai ca pe niste unelte al caror scop este acela de a ne usura viata. Sa nu le folosim ca pe niste mici idoli, stapani pe existenta noastra. Sa invatam sa dominam si sa nu ne lasam dominati.

• « Inapoi
• Inainte »