NEVOINTA FRATELUI VASILE


NEVOINTA FRATELUI VASILE

Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile, fratele mai mare al Parintelui Cleopa, a avut ascultare la stana. El era asa de bland si plin de dragoste, incat il iubeau toti, pana si oile si cainii si pasarile cerului.

Nevointa lui era aceasta: in fiecare zi manca o singura data, dupa-amiaza, la ora trei. Stia Psaltirea, cele sapte Laude si mai multe acatiste pe de rost si le zicea zilnic, mergand dupa oi cu capul descoperit. Noaptea facea cinci sute de metanii si citea Vietile Sfintilor, cugetand mereu la judecatile Domnului.

O alta nevointa a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grija pentru pustnicii din padure. Pe atunci se nevoiau in jurul Sihastriei si al Schitului Sihla peste 40 de pustnici, calugari si maici. Fratele Vasile era prietenul pustnicilor. Cand intalnea vreunul prin munti si paduri, chiar de nu-l cunostea, ii facea metanie si ii zicea: ''Binecuvinteaza-ma, parinte, si te roaga lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul! Aveti nevoie sa va dam ceva de mancare de la stana?''

Daca pustnicul incuviinta, fratele Vasile ii aducea a doua zi branza, cartofi, legume, sare si faina. Si avea numerosi sihastri pe care ii cunostea si ii cerceta la bordeiele lor.

Odata a intrebat pe un sihastru:

- Parinte, ce sa fac sa ma mantuiesc?

- Frate Vasile, a zis batranul, roaga-te mereu, fa ascultare cu dragoste si sa ai smerenie. De vei pazi acestea trei, cu siguranta te mantuiesti!

Carti Ortodoxe

Cuprins