MONAHUL GALACTION ILIE, CEL DINTAI PARINTE DUHOVNICESC AL FRATELUI CONSTANTIN

• « Inapoi
• Inainte »

MONAHUL GALACTION ILIE, CEL DINTAI PARINTE DUHOVNICESC AL FRATELUI CONSTANTIN

Acest calugar imbunatatit, originar prin stramosii sai din Salistea Sibiului, s-a nascut in comuna Pipirig-Neamt, din parinti saraci. In tinerete a fost cioban la oile satului.

Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, in anul 1918 a intrat in nevointa calugareasca la Schitul Sihastria, primind tunderea in monahism in anul 1925. Aici a avut aceeasi ascultare binecuvantata, pastorind oile schitului timp de 25 de ani. Acest cuvios parinte era un mare nevoitor. El a contribuit mult la formarea duhovniceasca a fratelui Constantin Ilie - viitorul Parinte Cleopa -, care i-a fost ucenic la stana intre anii 1930-1942.

Iata cateva din ostenelile acestui batran binecuvantat de Dumnezeu:

Spunea ucenicul sau, fratele Constantin, ca parintele Galaction nu manca niciodata, pana nu-si facea obisnuitul canon calugaresc. Cand il chemau fratii la masa, batranul raspundea: ''Iertati-ma, fratilor, eu nu mi-am facut pe astazi datoria catre Dumnezeu. Deci cum sa mananc daca nu mi-am facut datoria?''

Apoi parintele se retragea in padure, isi termina rugaciunile si metaniile si pe urma statea la masa.

Spunea iarasi ucenicul sau ca batranul nu manca miercurea si vinerea pana seara, dupa ce rasareau stelele. Atunci parintele isi facea semnul Crucii, cerea iertare de la toti, lua anafora si apoi manca linistit. Odata l-a intrebat ucenicul:

- Parinte Galaction, ziua este mare si sfintia ta esti slab si batran. Nu ar fi bine sa dezlegi cu masa mai devreme?

- Frate Constantin, asculta ce mi-a spus parintele Atanasie din Manastirea Neamt. Odata, un sfant a vazut cum era dus un mort la groapa, iar inaintea si in urma sicriului mergeau doi ingeri frumosi. Atunci sfantul i-a intrebat: ''Cine sunteti voi?'' Iar ingerii au raspuns: ''Eu ma numesc ''Miercurea'' si eu ''Vinerea''! Am venit aici cu porunca Domnului sa ajutam acest suflet, care in toata viata a postit miercurea si vinerea in cinstea patimilor lui Hristos''. De cand mi-a spus parintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mancat nimic in aceste zile, ca sa-mi ajute si mie Sfanta Miercuri si Sfanta Vineri in ceasul mortii.

Acest smerit parinte, daca vedea pe cineva trecand pe langa stana, indata zicea ucenicului sau:

- Du-te, frate Constantin, si cheama pe omul acela sa stea la masa cu noi, ca aici la oi este izvor si, daca nu dai deloc din el, izvorul seaca. Iar daca dai cate ceva, Dumnezeu tine oile sanatoase si nu se cunoaste de unde dai, ca este binecuvantarea Domnului peste noi.

Mai spuneau ucenicii lui ca n-au vazut niciodata pe parintele Galaction sa manance singur sau pe ascuns. Daca primea ceva de mancare din manastire, nu gusta nimic pana nu venea la stana. Aici ii chema pe toti si impartea egal la fiecare.

- De ce nu mananci niciodata singur, parinte Galaction? il intrebau fratii. Iar el le raspundea:

- Mare primejdie este pentru calugar sa manance pe ascuns! Apoi, cu inima plina de pace, adauga:

- Ei, fratilor, dragostea si cu fratia mult intrece bogatia!

Parintele Galaction era cel mai sarac calugar din manastire. Avea un singur rand de haine, un cojoc si cateva schimburi. Odata l-a intrebat ucenicul:

- De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti parinti? Iar batranul i-a zis:

- Frate Constantin, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am intalnit umbland cu oile pe munte. Acela mi-a spus: ''Parinte Galaction, sa ai atata avere cat sa o poti duce odata in spate, cand te muti dintr-un loc in altul''. Apoi mi-a adaugat: ''Sa nu-ti ramana niciodata canonul de metanii, sa zici neincetat rugaciunea lui Iisus si sa te impaci cu toti mai inainte de asfintitul soarelui! De vei pazi toate acestea, Dumnezeu iti va face parte de mantuire!''

Alta data a intalnit batranul in padure un pustnic sfant si l-a intrebat:

- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?

Iar cuviosul sihastru, suspinand, i-a raspuns:

- Stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand va lipsi dragostea dintre oameni!

Seara, obisnuia Parintele Galaction sa puna pe frati la citit, din Pateric si din Sfanta Scriptura, ca foarte mult dorea sa asculte cuvantul Domnului.

Odata a zis ucenicului sau:

- Frate Constantin, te rog mai citeste din Sfanta Scriptura despre rabdarea lui Iov!

Cat timp fratele Constantin citea, Parintele Galac-tion lacrima. Apoi a adaugat:

- Iata, acesta a fost un om mare pe lume, ca n-a cartit inaintea lui Dumnezeu cand i-a luat atatea oi, atatea vite si copii. Dar eu, pacatosul, cat sunt de slab in credinta! Ca daca se imbolnaveste sau piere vreo oaie, nici nu pot manca in ziua aceea!

- De ce nu poti manca atunci, Parinte Galaction? il intreba ucenicul.

- Apoi mai am curaj sa mananc, cand vad ca Dumnezeu pedepseste turma pentru pacatele mele?

Dupa 12 ani de ascultare la oile manastirii si la alte ascultari, in vara anului 1942 monahul Cleopa Ilie a fost ales loctiitor de egumen la Sihastria, iar batranul Galaction a ramas cu alti ucenici la oi.

In toamna anului 1946, dupa aproape 30 de ani de ascultare, Parintele Galaction si-a rupt un picior. Pe cand zacea in pat si isi astepta sfarsitul, a auzit ca a murit un calugar, anume Nazarie. Deci a spus fostului sau ucenic, Parintele Cleopa, care acum devenise staret:

- Va rog, parinte staret, sa nu-l ingropati pe Parintele Nazarie fara mine! Nu faceti cheltuiala de doua ori! Maine seara, la ora sase, ma voi duce si eu din viata aceasta!

A doua zi, la ora prevestita, Parintele Galaction, bunul ostas al lui Hristos si-a dat duhul in mainile Domnului. In ziua aceea implinea 64 de ani! Asa s-a savarsit acest fiu al ascultarii, parintele sufletesc de la oi al Arhimandritului Cleopa Ilie!

• « Inapoi
• Inainte »