Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
SFARSITUL STARETULUI IOANICHIE MOROI
Dupa 33 de ani de aspra nevointa duhovniceasca, Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a imbolnavit greu si nu mai putea conduce Schitul Sihastria. Dar era fericit ca ucenicul sau, monahul Cleopa, a fost randuit sa-i continue activitatea duhovniceasca.
Ultimii doi ani de viata, marele staret i-a petrecut mai mult in chilie, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, spovedind si dand sfaturi ucenicilor sai. Dar era fericit ca schitul se innoia atat duhovniceste, cat si material.
In anul 1943, boala staretului Ioanichie se agravase. Zi si noapte avea doi ucenici care il ingrijeau. Iar in august 1944, fiul sau dupa trup, monahul Nicanor, a fost impuscat de ostasii rusi in apropierea frontului.
La 3 septembrie 1944, simtindu-si aproape sfarsitul, batranul i-a chemat pe toti langa patul sau si le-a dat ultimul sfat. Adica sa se roage neincetat, sa faca ascultare cu dragoste, sa iubeasca sfanta biserica si sa duca viata curata in Hristos. Apoi, cerandu-si iertare, i-a sarutat pe toti si le-a zis de trei ori: ''Marti ma duc la Tata!?'', proorocind prin aceasta sfarsitul vietii lui.
Dupa o viata cu grele incercari si mari suferinte, la 5 septembrie, orele 10, marele staret Ioanichie Moroi si-a dat sufletul in mainile Tatalui Ceresc, lasand in urma lui un vrednic continuator in lucrarea de innoire a acestui schit, pe Parintele Cleopa. Fiind plans de tot soborul, a fost inmormantat in cimitirul nou din livada manastirii.
Trecand cativa ani, si Schimonahia Augustina din Manastirea Agapia, fosta lui sotie, si-a dat sufletul cu pace, fiind inmormantata in cimitirul manastirii.