CUM A FOST ALES LOCTIITOR DE EGUMEN MONAHUL CLEOPA

• « Inapoi
• Inainte »

CUM A FOST ALES LOCTIITOR DE EGUMEN MONAHUL CLEOPA

Dupa incendiul din vara anului 1941, Schitul Sihas-tria supravietuia din ce in ce mai greu. Batranul staret, in varsta de 82 de ani, era tot mai bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. Ba, a fost si batut de hotii Balta, care i-au scos un ochi.

In vara anului 1942, in Sihastria slujea numai Ieroschimonahul Ioil Gheorghiu, ucenicul batranului staret, ajutat de Ieromonahul Calistrat Bobu. Apoi, din cauza lipsei de chilii, dupa incendiul amintit, o buna parte din frati si calugari s-au dus la Manastirile Neamt si Secu. Mancarea se facea intr-o bucatarie de vara, iar masa se dadea la obste intr-un beci, care tinea loc de trapeza in timpul zilei, iar noaptea era dormitor pentru parinti.

Staretul Ioanichie Moroi avea insa si mangaieri. Odata, pe cand era bolnav si se ingrijora pentru soarta schitului, a intrat in chilia lui o femeie imbracata cu buna cuviinta si, apropiindu-se de el, i-a zis: ''Nu te intrista, Parinte Ioanichie. De acum ne vom ingriji noi de acest sfant lacas!'' Era Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, patroana schitului! Intr-adevar, din anul 1942 s-a simtit permanent acoperamantul si binecuvantarea Maicii Dom-nului peste Sihastria.

In aceeasi perioada, parintii duhovnici, impreuna cu tot soborul, la propunerea egumenului Ioanichie Moroi, au hotarat sa-l numeasca loctiitor de egumen pe monahul Cleopa Ilie, care era tanar, hotarat si foarte duhovnicesc. Atunci duhovnicii si batranii au facut rugaciune in biserica la icoana Maicii Domnului si apoi au urcat cu totii la stana schitului de pe muntele Taciunele, ca sa-l cheme pe Parintele Cleopa ca loctiitor de staret pana va randui Dumnezeu un egumen.

Era in Postul Sfintilor Apostoli. Cand au ajuns cu totii la stana, fratii, impreuna cu Parintele Cleopa, tundeau oile. Atunci Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, care era mai indraznet, i-a zis:

- Parinte Cleopa, a venit vremea, ca pe timpul lui David, sa lasi pe cele fatatoare si de acum sa pasti pe cele cuvantatoare! Iata, schitul este ars, staretul nostru este orb si bolnav si calugarii se risipesc! Vino si ajuta la refacerea schitului. Te vrem cu totii, te cheama si parintele staret Ioanichie, care ne-a crescut pe toti, ca el nu mai poate!

Auzind aceste cuvinte, Parintele Cleopa a zis:

- Eu sunt prea tanar si nu pot sa fiu staret la schit. Cautati pe altcineva, ca eu nu ma pricep sa povatuiesc sufletele si sunt om pacatos!

- Ba nu, Parinte Cleopa, acum te cheama Dumne-zeu si trebuie sa faci ascultare, cum ai facut totdeauna! Te vom ajuta si noi si, cu rugaciunile Maicii Domnului, avem nadejde ca vei putea salva obstea schitului nostru care se risipeste din zi in zi!

- Va rog, parintilor, a zis monahul Cleopa, mai lasati-ma sa ma rog lui Dumnezeu si sa ma gandesc o luna de zile, ca sunt tanar si nu stiu ce sa fac! Daca nu, ma duc la Manastirea Secu!

- Bine, Parinte Cleopa, te lasam o luna de zile sa te rogi!

Apoi, coborand de la stana, a zis duhovnicul Calistrat: ''Prea repede l-am luat pe Parintele Cleopa! Sa ne rugam la Maica Domnului si sa-l mai lasam sa se gandeasca!''

A doua zi, Parintele Cleopa a scris o carte postala Parintelui Paisie de la Schitul Cozancea si i-a cerut sfat ce sa faca in aceasta grea incercare. Iar el a postit trei zile si s-a rugat in taina lui Dumnezeu sa se faca voia Sa.

Dupa zece zile a primit de la pustnicul Paisie o carte postala cu urmatorul cuprins: ''Dragul tatei, de la mine pacatosul sa fii ca si cum n-ai da si ca si cum n-ai lua! Nu te bucura cand te-or pune staret si nu te supara cand te-or scoate din staretie! Fa ascultare de batranul staret si de soborul parintilor si lasa-te intru toate in voia lui Dumnezeu!''

Astfel, Schimonahul Paisie l-a binecuvantat sa ajute la innoirea Schitului Sihastria si trecand o luna de zile de rugaciune si asteptare, monahul Cleopa a luat conducerea administrativa a obstii. Parintii si fratii s-au bucurat de aceasta schimbare si toti ascultau de cuvantul sau. Ba si batranul staret era fericit ca ucenicul sau iubit a fost randuit de Dumnezeu sa povatuiasca acest schit.

• « Inapoi
• Inainte »