Atitudinea lui Teodosie I cel Mare fata de paganism

• « Inapoi
• Inainte »

Atitudinea lui Teodosie I cel Mare fata de paganism

Politica religioasa a lui Gratian si Teodosie, apoi a lui Teodosie singur, contine un alt aspect, acela indreptat impotriva paganilor. Spuneam mai inainte ca inca de la urcarea sa pe tron Teodosie a renuntat la titlul de pontifex maximus, gest pe care-l va face la scurt timp si Gratian. Primele edicte au fost indreptate impotriva apostatilor (crestini redeveniti pagani), care vor pierde in 381 dreptul de a-si alcatui testamente. Aceasta lege este reinnoita in 383, dar imbunatatita: ea se aplica in mod strict crestinilor botezati care au abandonat credinta "considerandu-se straini dreptului roman", dar ea lasa celor care fusesera numai catehumeni dreptul de a mai incerca o data prin familiile lor.

Gratian reia si completeaza aceasta legislatie in acelasi an. Ea este inasprita de Teodosie in 391 pe motiv ca cel care abandonase comuniunea crestina se indeparteaza de specia umana. In 381 si 382, sacrificiile sangeroase sunt interzise sub pedeapsa deportarii. Aceste cateva masuri nu mergeau prea departe fata de cele luate in vremea lui Constantin, dar cei doi imparati Gratian si Teodosie I vor ataca in urmatorii ani institutiile cultului pagan: in toamna lui 382 Gratian va scoate din Senatul de la Roma statuia zeitei Victoria, va suprima imunitatile Vestalelor si ale sacerdotiului pagan, va confisca averile si alocatiile; la Constantinopol si in alte orase din Orient, Teodosie ordona inchiderea templelor: ramaneau deschise in scop cultural, cele care contineau opere de arta. In 384 trimite pe prefectul pretoriului Synegios in Egipt pentru a inchide principalele temple.

Dupa 391 aceasta politica oarecum radicala, este temperata din cauza conflictului cu Maximus, Teodosie cautand ca si Iustina sprijinul aristocratiei pagane, unele personalitati pagane primind chiar inalte functii. In acest context, senatorii de la Roma vor incerca in 384 sa anuleze masura luata anterior in 382 de excludere a altarului Victoriei din Senat. Senatorul Symachus face acum o nota prin care chema la toleranta, la intelegere, la posibilitatea existentei mai multor cai de a ajunge la adevarul de credinta, dar Ambrozie al Mediolanului reuseste prin invocarea libertatii de constiinta a senatorilor crestini, sa-l impiedice pe Valentinian II sa fie de acord cu interventia senatorului pagan. Aceasta interventie din partea lui Ambrozie, nu va fi si ultima, el va intreprinde o alta pe langa Teodosie, care va avea drept consecinta o perioada destul de incordata intre cei doi. De fapt Sfantul Ambrozie l-a impiedicat pe imparat dupa 388 sa faca dreptate evreilor din Callinicuma caror sinagoga le fusese incendiata de crestini: Teodosie il condamnase pe episcopul din acel loc, cu reconstruirea cladirii, dar Ambrozie obiectase, spunand ca un episcop nu putea sa recladeasca un "templu al greselii", cerand si obtinand anularea deciziei. De aici si iritarea imparatului explicata si de incercarea sa de apropiere fata de aristocratia pagana din Roma. In ciuda acestor neantelegeri cu Sf. Ambrozie, Teodosie a fost pana la sfarsitul vietii un luptator pentru interesele Bisericii si ale Imperiului.

O serie de legi date intre 391 si 394, reactiveaza lupta impotriva paganismului, ajungandu-se la interzicerea oricarui cult pagan: legea din 24 ianuarie 391 era valabila pentru Roma, cea din 16 iunie pentru Egipt, iar cea din 8 noiembrie 392 pentru intregul Imperiu. Pe viitor toate sacrificiile, fie publice, fie particulare, inclusiv cele domestice erau interzise indiferent de rangul social, cei care incalcau legea fiind supusi unor amenzi consistente. In acest context inceteaza in 394, celebrarea Jocurilor olimpice, iar in 396 sunt interzise misterele lui Eleusis. Astfel religia traditionala pierde orice drept legal de exprimare, Imperiul devenind in mod oficial crestin. Exista insa o singura exceptie: cea a evreilor, care conservau libertatea de cult.

Severitatea acestor masuri politice, va declansa o reactie din partea paganilor. Uzurpatorul Eugen, ajuns la putere in Galia prin intermediul lui Arbogastes in 392, in momentul in care preia controlul asupra Italiei in primavara lui 393, va cauta, chiar daca era crestin, sa se reconcilieze cu paganii prin restituirea bunurilor acestora si prin restabilirea cultelor interzise; la Roma altarul Victoriei va fi reinstalat in Senat. Dupa victoria lui Teodosie impotriva lui Eugen in septembrie 394, toate aceste masuri au fost reportate, iar interdictiile din 392 puse in aplicare si in Italia.

Teodosie I cel Mare a murit la 17 ianuarie 395 la Milano, cuvantul funebru fiind rostit chiar de episcopul locului Ambrozie. Mostenirea politicasi religioasa pe care a lasat-o era deosebita. Hotarele Imperiului erau sigure, cuprinse intre Atlantic si Eufrat, din Africa si pana la Marea Neagrasi Dunare. Partea Orientala a acestui vast teritoriu cuprindea doua mari prefecturi ale pretoriului, a Illyricului si a Orientului. In prefectura Illyricum erau diocezele Dacia si Macedonia insumand 12 provincii, iar prefectura Orientului avea 5 dioceze: Tracia, Asia, Pontul, Orientul si Egiptul, cu un total de 48 de provincii. In Occident erau marile prefecturi ale Galiei si Italiei cu diocezele si provinciile, asa cum fusesera pe vremea lui Diocletian si Constantin.

• « Inapoi
• Inainte »