Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Situatia din Balcani si de la Dunarea de Jos
Situatia din Balcani si de la Dunarea de Jos
Revenind la conflictele succesorilor lui Justinian nu putem trece cu vederea situatia de la Dunarea de Jos sau cea din Balcani. Mai intai, Iustin al II-lea, prin refuzul platii subsidiilor anuale kutrigurilor si avarilor, este nevoit sa faca fata invaziilor acestora dincolo de Dunare in 566. Un an mai tarziu avarii au acceptat sa dea ajutor lombarzilor in lupta acestora contra gepizilor, dupa a caror infrangere vor ramane stapani in intreaga Campie Panonica. Din acest moment drumurile avarilor vor fi deschise in toate directiile, devenind o putere de temut pentru Imperiul bizantin. Tiberiu, in calitatea sa de coregent, a incheiat pacea cu ei in schimbul unei sume anuale de 80.000 de solidi (364 kg. aur). Pentru aceasta suma conducatorul avar Baian se obliga sa intreprinda o campanie impotriva slavilor din Campia Munteana. Inaintand de-a lungul Dunarii, pe vechiul drum roman Singidunum-Novae-Durostorum, avarii au ajuns pana in Dobrogea, de unde au trecut in stanga Dunarii. Sclavinii, atacati pe neasteptate, nu au opus nici o rezistenta, recunoscand suzeranitatea lui Baian, caruia i-au si predat miile de prizonieri, adusi din provinciile din dreapta Dunarii (578). In acest fel, conducatorul avar isi consolida inca odata pozitia in zona, facand din sclavini supusii sai.
In anul 582 avarii au cucerit orasul Sirmium, unde Baian isi va instala noua sa resedinta. Din acest loc, alaturi de supusii lor vor intreprinde mai multe incursiuni asupra cetatilor de la Dunarea de Jos si vor pustii teritoriile de Nord ale Imperiului, impreuna cu Peninsula Balcanica, devenind stapani in zona. Astfel, pe la anul 580 slavii s-au asezat pe teritoriul Imperiului, foarte probabil si in Dobrogea, in numar mare. In general, asezarea lor nu a avut un caracter permanent si nici intentii pasnice, ci pentru jaf si prada. Se poate semnala insa tot acum un inceput al constituirii de asezari statornice ale slavilor in Peninsula Balcanica.
Situatia s-a complicat pe vremea lui Mauriciu, cand puternicul regat al avarilor, impreuna cu slavii, nu se vor mai multumi cu simple expeditii de prada, dupa care sa se intoarca in locurile de unde pornisera, ci se instaleaza permanent pe teritoriul bizantin, asa cum o facusera din 580. Spre deosebire de germani care au plecat in alte parti, slavii au reusit sa creeze adevarate unitati politico-administrative in sanul Imperiului bizantin. Pana in anul 602 armata bizantina condusa de generalul Priscus si apoi de fratele imparatului, Petru, a reusit satina la respect pe slavi si sa nu le permita instalarea in masa la Sud de Dunare. Luptele s-au purtat in Dobrogea, in Bulgaria de astazi, in zona Banatului si chiar in Muntenia si Oltenia. Un contemporan al acestor evenimente, Teofilact Simocata si apoi Teofan Confesorul la inceputul secolului al IX-lea ne ofera unele marturii interesante despre evenimentele din aceasta perioada. Astfel, primul vorbind despre expeditiile armatei bizantine in Nordul Dunarii (Muntenia), mentioneazasi pe autohtonii de aici, care se pun in slujba armatei bizantine, in lupta impotriva triburilor slave, precum si unele rauri precum Ilivakia, identificat cu Ialomita.
De acum inainte zonele ocupate compact de slavi vor purta numele de sclavinii, iar cele de populatia romanica, romanii. Spre deosebire de avari, stapanitorii lor, care invadau Imperiul pentru prada, dupa care se intorceau, slavii nu vor mai pleca de aici niciodata. Lipsiti insa de o organizare politicasi militara, ca si de unitatea de care dadeau dovada avarii, ei au reusit totusi sa se impuna prin numarul lor mare. In 597 ei vor aveau chiar o tentativa de cucerire a Constantinopolului, dar fara succes. Impotriva lor imparatul Focas nu a luat nici o masura, fie din cauza slabiciunilor armatei, fie ca nu-i considera un pericol pentru Imperiu. Fata de avari acelasi Focas le-a marit subsidiile, crezand ca prin acest gest putea sa-i potoleasca.
Cuprins
- Istoria Bizantului
- Introducere
- Periodizarea istoriei bizantine
- Constantin cel Mare: monarhia crestina si orientala
- Imperiul lui Constantin
- Noua capitala a Imperiului
- Crestinarea Imperiului
- Raporturile lui Constantin cel Mare cu Biserica
- Urmarile convertirii lui Constantin
- Politica interna a imparatului Constantin cel Mare
- Limesul dunarean in vremea lui Constantin cel Mare
- Imperiul bizantin sub urmasii lui Constantin cel Mare
- Iulian Apostatul
- Valens
- Politica religioasa in Imperiu de la Iulian Apostatul si pana in vremea lui Teodosie I cel Mare
- Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat
- Politica fata de crestinism a imparatului Teodosie I cel Mare
- Atitudinea lui Teodosie I cel Mare fata de paganism
- Dezvoltarea structurilor regionale ale Bisericii in secolul al IV-lea
- Ideea bizantina de Bisericasi Stat
- Succesorii lui Teodosie I cel Mare: Arcadius si Honorius. Divizarea Imperiului
- Teodosie al II-lea. Activitatea sa legislativa, reorganizarea invatamantului. Sinodul al III-lea Ecumenic
- Politica externa a lui Teodosie al II-lea
- Politica interna a lui Teodosie al II-lea
- Activitatea cultural-stiintifica in vremea lui Teodosie al II-lea
- Codex Theodosianus
- Probleme religioase
- Continuitatea romano-bizantina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
- Viata crestina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
- Imperiul Bizantin de la Marcian la Zenon. Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon. Urmarile sale pe plan religios
- Monofizismul
- Reactii impotriva Sinodului de la Calcedon
- Leon I cel Mare, Zenon. Patriarhul Acachie, Henotikonul si conflictul dintre Orient si Occident
- Anastasius I
- Politica religioasa a lui Anastasius
- Reformele administrative ale lui Anastasius
- Raporturile cu popoarele barbare din Occident
- Consideratii asupra perioadei de la Constantin cel Mare pana la Anastasius
- Probleme de ordin religios
- Marile migratii si arianismul popoarelor barbare
- Vizigotii
- Hunii
- Ostrogotii
- Arianismul popoarelor migratoare
- Secolul lui Justinian
- Expansiunea militara a lui Justinian
- Implicarea Imperiului la Dunarea de Jos
- Codul juridic de la Teodosie al II-lea la Justinian
- Arta in perioada lui Justinian
- Reformele administrative in vremea lui Justinian
- Justinian si Biserica
- Simfonia bizantina
- Politica de reconciliere cu Roma si ruptura cu Orientul
- Mostenirea lui Justinian
- Situatia Imperiului bizantin sub urmasii lui Justinian
- Situatia din Balcani si de la Dunarea de Jos
- Conflictul dintre papa Grigorie si Biserica de la Constantinopol
- Heraclius
- Decadenta persana
- Instalarea slavilor in Grecia
- Bulgarii
- Cuceririle arabe
- Themele
- Transformari sociale si demografice
- Dinastiile isauriana si amoriana
- Iconoclasmul
- Constantin al V-lea
- Sinodul al VII-lea Ecumenic
- Teocratia bizantina in perioada post-iconoclasta
- Dinastia macedoneana
- Expansiunea teritoriala a imparatilor macedoneni
- Societatea rurala in secolele IX-XI
- Dobrogea bizantina in vremea imparatului Ioan Tzimiskes
- Teologia oficiala
- Teologia monastica
- Muntele Athos
- Activitatea Sfintilor Chiril si Metodie
- Ruptura Bizantului de Occident
- Schisma de la 1054
- Turcii
- Normanzii
- Situatia in Balcani
- Papalitatea
- Noul statut al comerciantilor italieni
- Instabilitatea interna
- Dinastia Comnenilor
- Politica internasi externa a celorlati Comneni
- Puterea familiala: sistemul comnenilor
- Cruciadele
- Statele latine si formatiunile bizantine de la Niceea, Trebizonda si Epir
- Principii de guvernare bizantina in secolele VIII-XII
- Dobrogea in vremea Comnenilor
- Viata religioasa si culturala la Bizant in secolele IX-XII
- Valoarea simbolica a insemnelor puterii imperiale bizantine
- Paleologii si caderea Imperiului Bizantin
- Tentativele de unire de la Lyon
- Imperiul Bizantin sub urmasii lui Mihail al VIII-lea. Primele conflicte cu turcii otomani
- Ioan al V-lea Paleologul si Ioan al VI-lea Cantacuzino
- Situatia Imperiului Bizntin sub ultimii imparati paleologi
- Cucerirea Constantinopolului de catre turci
