Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Decadenta persana
Decadenta persana
Cele doua mari puteri mondiale de pana la sfarsitul secolului al VI-lea si inceputul secolului al VII-lea erau Imperiul Roman si cel persan: primul va reusi sa obtina in detrimentul celui de-al doilea o victorie decisiva, dupa care va fi si el invins de arabi. In primii ani ai domniei lui Heraclius, persii erau mai amenintatori ca niciodata, cuceririle lor efemere anuntand parca pe cele de mai tarziu ale arabilor: in 612 ei se aflau la Antiohia; in 614 la Ierusalim, de unde au luat parti din Sfanta Cruce a Mantuitorului; in 618 sau 619 ei ajung la Alexandria. Heraclius a reluat ofensiva in 622 cu rezultate pozitive, in Armenia in 625, iar orasul Ninive l-a cucerit in 627. Heraclius impune conditiile noii paci, in urma careia persanii au fost constransi sa restituie toate posesiunile lor anterioare. Imparatul se intoarce din aceasta campanie victorios, este primit in triumf la Constantinopol in 629, aducand cu el si parti din Sfanta Cruce a Mantuitorului care au fost luate anterior si pe care le reaseaza la Ierusalim. Tot acum Heraclius isi ia si titlul oficial de basileus, care pana atunci in limba greaca desemna pe regele persilor. Noul titlu era de fapt: pistos ev Xristo Basilevs sau rege care are credinta in Hristos, ca un fel de complement adus vechiului titlu traditional roman, imperator sau avtocrator.
Schimbarea este semnificativa cu atat mai mult cu cat in terminologia politica curenta, putea fi interpretat ca o diminuare a demnitatii imperiale. Titlul de imparat apartinea unicului si universalului imparat in timp ce el avea mai multi regi (in latina : reges ; in greaca : basileis) ai natiunilor, care revendicau o jurisdictie regionala sau tribala. Schimbarea titlului imperial este interpretata ca un semn al noii constiinte "elenice" a bizantinilor sau ca o imitare a titlului persan de "rege al regilor".
In realitate, factorul decisiv era faptul ca "basileus" era un termen biblic si mesianic: in Noul Testament, Hristos este adevaratul si singurul basilevs sau rege, chiar daca suveranul Imperiului Roman, prin credinta sa in Hristos (pistos en Xristo) se asocia pe viitorul slujirii imparatesti a lui Hristos. Astfel, schimbarea reflecta mai intai integrarea unei ideologii crestine teocratice, filozofiei politice romane oficiale. Pe viitor, titlul de basileus devenea privilegiul exclusiv al singurului si universalului suveran al Noii Rome, fiind refuzat acest titlu pretendentilor franci sau slavi.
Astfel, Heraclius isi asuma in teorie si in practica viziunea universala mostenita de la Constantin, Teodosie I si Justinian, conferindu-i totodata o dimensiune explicit religioasa. Aceasta mostenire universala a fost pastratasi de succesorii sai precum Constantin al II-lea, care atunci cand arabii amenintau Constantinopolul se gandea chiar la transferul capitalei in Italia. In 610, situatia Imperiului era atat de tragica incat Heraclius se gandea la o eventuala retragere la Cartagina, care parea mai sigura decat Constantinopolul. Triburile de slavi si de avari detineau practic intreaga Peninsula Balcanica, iar ofensiva persana continua. Antiohia si Damascul au fost cucerite in 613, iar cucerirea Ierusalimului, simbol al dominatiei crestine in Orient s-a produs in 614. Toate evenimentele dramatice care au avut loc pe perioda domniei sale, culminand cu apararea capitalei in fata atacului persan din 626, salvata prin protectia icoanei Maicii Domnului, au constituit fondul politicii religioase a imparatului Heraclius. Armatele bizantine au combatut cu succes, pentru apararea si prezervarea Imperiului roman universal.
Atat imparatul cat si patriarhul nu puteau insa neglija pastrarea unitatii religioase, amenintata de schisma dintre calcedonieni si monofiziti. Problema devenise cruciala in zona situata intre Armenia, Siria si Egipt, unde aveau loc batalii decisive, nu numai pentru controlul teritorial si politic, dar si pentru viitorul populatiilor crestine orientale.
Cuprins
- Istoria Bizantului
- Introducere
- Periodizarea istoriei bizantine
- Constantin cel Mare: monarhia crestina si orientala
- Imperiul lui Constantin
- Noua capitala a Imperiului
- Crestinarea Imperiului
- Raporturile lui Constantin cel Mare cu Biserica
- Urmarile convertirii lui Constantin
- Politica interna a imparatului Constantin cel Mare
- Limesul dunarean in vremea lui Constantin cel Mare
- Imperiul bizantin sub urmasii lui Constantin cel Mare
- Iulian Apostatul
- Valens
- Politica religioasa in Imperiu de la Iulian Apostatul si pana in vremea lui Teodosie I cel Mare
- Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat
- Politica fata de crestinism a imparatului Teodosie I cel Mare
- Atitudinea lui Teodosie I cel Mare fata de paganism
- Dezvoltarea structurilor regionale ale Bisericii in secolul al IV-lea
- Ideea bizantina de Bisericasi Stat
- Succesorii lui Teodosie I cel Mare: Arcadius si Honorius. Divizarea Imperiului
- Teodosie al II-lea. Activitatea sa legislativa, reorganizarea invatamantului. Sinodul al III-lea Ecumenic
- Politica externa a lui Teodosie al II-lea
- Politica interna a lui Teodosie al II-lea
- Activitatea cultural-stiintifica in vremea lui Teodosie al II-lea
- Codex Theodosianus
- Probleme religioase
- Continuitatea romano-bizantina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
- Viata crestina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
- Imperiul Bizantin de la Marcian la Zenon. Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon. Urmarile sale pe plan religios
- Monofizismul
- Reactii impotriva Sinodului de la Calcedon
- Leon I cel Mare, Zenon. Patriarhul Acachie, Henotikonul si conflictul dintre Orient si Occident
- Anastasius I
- Politica religioasa a lui Anastasius
- Reformele administrative ale lui Anastasius
- Raporturile cu popoarele barbare din Occident
- Consideratii asupra perioadei de la Constantin cel Mare pana la Anastasius
- Probleme de ordin religios
- Marile migratii si arianismul popoarelor barbare
- Vizigotii
- Hunii
- Ostrogotii
- Arianismul popoarelor migratoare
- Secolul lui Justinian
- Expansiunea militara a lui Justinian
- Implicarea Imperiului la Dunarea de Jos
- Codul juridic de la Teodosie al II-lea la Justinian
- Arta in perioada lui Justinian
- Reformele administrative in vremea lui Justinian
- Justinian si Biserica
- Simfonia bizantina
- Politica de reconciliere cu Roma si ruptura cu Orientul
- Mostenirea lui Justinian
- Situatia Imperiului bizantin sub urmasii lui Justinian
- Situatia din Balcani si de la Dunarea de Jos
- Conflictul dintre papa Grigorie si Biserica de la Constantinopol
- Heraclius
- Decadenta persana
- Instalarea slavilor in Grecia
- Bulgarii
- Cuceririle arabe
- Themele
- Transformari sociale si demografice
- Dinastiile isauriana si amoriana
- Iconoclasmul
- Constantin al V-lea
- Sinodul al VII-lea Ecumenic
- Teocratia bizantina in perioada post-iconoclasta
- Dinastia macedoneana
- Expansiunea teritoriala a imparatilor macedoneni
- Societatea rurala in secolele IX-XI
- Dobrogea bizantina in vremea imparatului Ioan Tzimiskes
- Teologia oficiala
- Teologia monastica
- Muntele Athos
- Activitatea Sfintilor Chiril si Metodie
- Ruptura Bizantului de Occident
- Schisma de la 1054
- Turcii
- Normanzii
- Situatia in Balcani
- Papalitatea
- Noul statut al comerciantilor italieni
- Instabilitatea interna
- Dinastia Comnenilor
- Politica internasi externa a celorlati Comneni
- Puterea familiala: sistemul comnenilor
- Cruciadele
- Statele latine si formatiunile bizantine de la Niceea, Trebizonda si Epir
- Principii de guvernare bizantina in secolele VIII-XII
- Dobrogea in vremea Comnenilor
- Viata religioasa si culturala la Bizant in secolele IX-XII
- Valoarea simbolica a insemnelor puterii imperiale bizantine
- Paleologii si caderea Imperiului Bizantin
- Tentativele de unire de la Lyon
- Imperiul Bizantin sub urmasii lui Mihail al VIII-lea. Primele conflicte cu turcii otomani
- Ioan al V-lea Paleologul si Ioan al VI-lea Cantacuzino
- Situatia Imperiului Bizntin sub ultimii imparati paleologi
- Cucerirea Constantinopolului de catre turci
