Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat

• « Inapoi
• Inainte »

Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat

In urma dezastrului lui Valens de la Adrianopol, imparatul Gratian (367-383), nepot al lui Valens, proclama la 19 ianuarie 379, la Sirmium, ca Augustus pe Teodosie, caruia ii incredinteaza spre administrare provinciile orientale ale Imperiului, precum si diocezele Dacia si Macedonia.

Teodosie era un general de origine spaniola, el domnind alaturi de Gratian pana in anul 383, data la care Maxim, conducator al trupelor din Bretania, il omoara pe cel din urma. Recunoscut o vreme de Teodosie, Maxim isi exercita puterea in Occident (Galia, Spania, Bretania) in perioada in care fiul lui Gratian, tanarul Valentinian al II-lea, sub regenta mamei sale Iustina, administra Illyricul, Italia si Africa. Valentinian al II-lea moare in 392, el fiind urmat de un alt uzurpator Eugen, care va domni in Occident pana in 394.

Revenind la Teodosie putem spune ca pe plan extern este confruntat cu problema gotica. In acest sens el incearca sa reorganizeze armata, lucru deosebit de dificil din cauza numarului mare de barbari instalati pe teritoriul Imperiului. Din Sirmium imparatul porneste spre Tesalonic, unde va ramane mai multa vreme. Pe drumul spre Tesalonic el a incercat sa castige bunavointa gotilor, atat a celor din interiorul Imperiului, cat si din afara lui. Unora le-a trimis cadouri iar altora bani in aur.

Asemenea "atentii" au fost descoperite si pe teritoriul tarii noastre, ele constand in monede de aur, dar mai ales in lingouri. Cele de la Crasna si Feldioara au legatura cu aceste evenimente de la inceputul domniei lui Teodosie. In afara acestui procedeu Teodosie a apelat si la lupta armata. Trupele sunt trimise in Moesia si Tracia, obtinand in iulie 379 o victorie importanta impotriva gotilor. Tot acum sunt alungati dincolo de Balcani alanii si hunii. Beneficiind de ajutorul lui Gratian, care-i trimite trupe conduse de generali vestiti precum Bauto si Arbogastes, Teodosie reuseste sa anihileze pericolul gotic, intrand triumfator in Constantinopol. La randul lor ostrogotii vor pleca in Occident, de unde se vor reintoarce, fiind si ei invinsi de comandantul Traciei.

Atanarich amenintat de huni va cere azil in Imperiu, fiind primit cu onoruri la Constantinopol in ianuarie 381. Prea obositi dupa atatea lupte, gotii cer pace, incheiata la 3 octombrie 382, in baza careia ei deveneau foederati (aliati) ai Imperiului si primeau pamanturi in zona dintre Dunare si Balcani. Spre deosebire de tratatele de pace anterioare, cel din 382 a fost discutat de goti de pe pozitia unora care se aflau deja in interiorul Imperiului, cerand sa fie colonizati, sa fie autonomi si sa fie scutiti de impozite. Ei acceptau sa fie angajati in armata, unii ajungand chiar sa ocupe functii importante, situatie ce va crea unele dificultati politice si militare.

Intre regiunile dintre Dunare si Muntii Haemus (Balcani) am vazut ca au fost colonizati goti in calitate de aliati ai Imperiului. In acest spatiu trebuie inclusasi Dobrogea, despre prezenta gotilor aici gasind cateva amanunte la istoricul pagan Zosimus. Chiar daca a trait pe vremea lui Teodosie al II-lea, acest istoric a putut culege unele informatii despre epoca nu prea indepartata a lui Teodosie al II-lea. Astfel el spune ca gotii aveau un tratament privilegiat, dar se manifestau abuziv cu populatia locala din Dobrogea. In plus, comportamentul lor nu era de adevarati aliati ai Imperiului, ci manifestau dispret fata de armata romanasi comandantii ei. Gotii se dedau adesea la jafuri, pradand localitatile pe care in mod normal trebuiau sa le apere. Zosimus mai aminteste si de revolta sefului garnizoanei romane de le Tomis, pe nume Gherontius, care va reusi "sa elibereze Scythia de pericolele ce o amenintau", invingand "cu vitejie si curaj" pe barbarii care se ridicasera impotriva ei. De teama gotilor, Teodosie I va fi pe punctul sa-l pedepseasca pe Gherontius, scapat in ultima clipa de eunuci, carora a trebuit sa le imparta averea personala. Episodul este relevator pentru starea de spirit in care traiau locuitorii provinciei Scythia sau ai altor provincii in care se gaseau goti, amintind totodatasi de existenta unei biserici la Tomis cu drept de azil, in care se refugiasera barbarii urmariti de Gherontius.

Pacea din 382 a fost de scurta durata deoarece barbarii nu erau oameni care sa stea prea mult intr-un loc, astfel incat conflictul cu gotii a continuat in iarna anilor 384 - 385 si 385 -386. In acesti ani Imperiul nu a reusit sa impiedice atacul unor barbari impotriva cetatii Halmyris, de pe malul lacului Razelm. Cu toate acestea in toamna anului 386 armatele romane obtin o victorie importanta impotriva unui grup insemnat de ostrogoti, refugiati din stepele de sud ale Rusiei sub conducerea lui Odoteus, ajunsi in aceasta zona din cauza presiunii hunice. Ostrogotii cer si ei azil in Imperiu, dar bizantinii ii refuza avand deja experienta trista cu ceilalti. Victoria din 386 a contribuit mult la ridicarea prestigiului romanilor in fata barbarilor, imparatul ridicand in amintirea acestui eveniment o columna in cartierul Taurus din Constantinopol (inalta de 42 m.).

In Occident, Gratian este ucis la Lugdunum, Teodosie fiind nevoit sa-l recunoasca pe Maximus drept conducator in regiunile de dincolo de Alpi; Italia si Africa raman mai departe lui Valentinian al II-lea (375-392), patronat de mama sa Iustina. Profitand de nemultumirea populatiei fata de masurile de incurajare a arianismului luate de Iustina, Maximus trece in Italia, Valentinian al II-lea si mama sa fiind obligati sa se refugieze la Tesalonic si sa ceara ajutorul lui Teodosie. Sora lui Valentinian al II-lea devine sotia lui Teodosie, caruia ii daruieste o fiica pe Galla Placidia. In urma contraofensivei declansate in 388 de Teodosie, Maximus este infrant si omorat, iar Valentinian repus in scaun. Pana la urma Valentinian este si el asasinat in 392 de catre Arbogastes, un franc numit de Teodosie magister millitum. Locul ramas liber in Occident, este luat de un functionar al Curtii, Eugenius, infrant la randul sau de Teodosie in batalia de la Aquileea, armata imperiala fiind formata in buna parte din goti, alani, huni si iberi din Caucaz, iar printre ofiteri ii aveau pe Gainas, Alaric, Stilichon, care vor juca un rol important in cursul anilor urmatori. Dupa aceasta victorie Teodosie ramane singur imparat peste tot Imperiul.

• « Inapoi
• Inainte »