BUCURIA

Am si eu un cuvant care zic ca e bine sa-l tina minte si altii: intai e datoria si apoi vine bucuria. Deci intai ne facem datoria si dupa datorie vine bucuria!

Nu putem noi cuprinde in sufletele noastre cata bucurie vrea Dumnezeu sa ne dea.

La Cununie se spune pentru cei ce se casatoresc, cind ii binecuvanteaza preotul: "Da-le lor, Doamne, bucuria pe care a avut-o Sfanta Elena cind a gasit Cinstita Cruce". Nu cunoastem aceasta bucurie, dar Biserica o ia ca termen de comparatie pentru o bucurie adevarata, pentru o bucurie prin cruce, pentru o bucurie de familie care se realizeaza tot prin cruce, tot cu osteneala, tot cu durere, tot cu disciplinare.

Bucuria crestina este mai presus de bucuria fireasca.

Asa zice Sfantul Apostol Pavel: "Noi suntem lucratori de bucurie" (II Corinteni 1, 24). Ca sa fim lucratori de bucurie trebuie sa facem ceva pentru binele altora; si cind facem ceva pentru binele altora facem si pentru binele nostru, pentru ca nu se poate sa faci ceva bun pentru altul si sa nu-ti ramana si tie. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca: "Cel care unge pe altul cu aromate, el mai intai miroase frumos", adica el este cel dintai beneficiar al miresmelor pe care le indreapta catre altul. Asa este si cu bucuria crestina, daca ne putem face lucratori de bucurie, vom putea avea si noi bucurie din bucuria altora.

Nu se poate sa fii un crestin bun si sa nu ai parte de bucurie.

Rugaciunea nu trebuie facuta neaparat pentru bucurie, bucuria vine de la sine.

Sunt unii care cred ca acesta-i rostul crestinului: sa plinga. Dumnezeu sa le ajute la cei care vor sa plinga, sa plinga, dar sa stiti ca nu asta e atitudinea cea adevarata. Atitudinea cea adevarata este atitudinea bucuriei: "Ca bucuria Mea s-o aiba deplina intru ei", "Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie deplina intru voi". Spune Domnul Hristos - tot in Sfanta Evanghelie de la Ioan gasim cuvantul acesta, in capitolul al 16-lea: "Voi sunteti tristi iar lumea se bucura. Femeia, cind e sa nasca, se intristeaza ca a venit ceasul ei - deci a venit ceas de durere - dar dupa ce a nascut copilul se bucura ca s-a nascut om pe lume. Si voi acum sunteti tristi - erau tristi ucenicii pentru suferintele Domnului Hristos - dar iarasi Ma veti vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 20-22). Iata atatea si atatea ganduri care dau bucurie, care sunt temeiuri pentru bucurie, care trebuie sa ne faca sa ne reprosam intristarile si imputinarile si intunecarile cate le putem avea.

Orice bucurie care porneste din Dumnezeu e o bucurie pe care ti-o da Dumnezeu.

Mi-aduc aminte ca in casa noastra, cindva, a fost vorba de o cintare in care erau cuprinse cuvantele: "Bucurie, bucurie, vorba frumoasa in pustie". Parca ar fi vrut cineva sa spuna, prin aceste versuri, ca bucuria e ceva absent din viata omului, ca e o vorba frumoasa, dar o vorba frumoasa degeaba, pentru ca nu se realizeaza sau nu se prea realizeaza. Cine a alcatuit textul cintarii respective si a spus cuvantul acesta, se vede ca a privit in jur si a vazut multe necazuri in lumea aceasta si s-a gandit ca oare in acest context existential, in lumea aceasta, ar putea cineva sa se bucure cu adevarat? Adevarul este ca noi, cei care avem credinta crestina si care avem o experienta duhovniceasca, stim ca bucuria e o realitate pentru cel ce crede.

Bucuria succesului poate sa fie o implinire, dar o implinire adevarata trebuie sa vina din ceva mai presus de noi.