NUNTA

• « Inapoi
• Inainte »

Este indicat crestinului sa mearga la nunta? Care este comportamentul pe care trebuie sa-­l adoptam in astfel de situatii?

Draga, de la caz la caz! Eu, de exemplu, am fost la nunta saptamina trecuta! N­-am stat mult, da' tot am fost! M­-au chemat niste tineri la o Cununie, si au zis: "Parinte, va rugam frumos sa veniti si la masa!". Si am zis: hai sa nu le stric veselia, mai bine­-mi stric veselia mea daca nu m­oi veseli. Da' eu m-­am veselit, ca stiam o cintare din tineretile mele:

"Cine nu-­i de veselie,
La ospat sa nu mai vie,
Ca ospatu­i veselos,
Nu-­i de omul minios".

M­-am dus acolo si am stat la aperitive si nu am patit nimic si nici altii nu au patit nimic! Sunt unii cu constiinta scrupuloasa carora tot timpul le e frica sa nu faca ceva gresit, ca sa nu-­i bata Dumnezeu... Daca nu vor, sa nu se duca! Nunta nu­-i pomana. Nunta e nunta, e cu veselie, e cu muzica, cine vrea - se duce, cine nu vrea - nu! Daca nu stii ce ai de facut - nu te duce! Daca stii ce ai de facut - poti sa te duci!

OAIA CEA PIERDUTA

Pilda cu oaia cea pierduta. Ce se spune in aceasta pilda? Ca daca cineva, cioban fiind, pastor de oi fiind, pierde o oaie din o suta de oi, le lasa pe cele nouazeci si noua si se duce si o cauta pe cea pierduta, si cind o gaseste - fiti atenti - "se bucura de ea si o pune pe umerii lui si o duce la turma". Sfantul Ioan Gura de Aur observa ca nu o ia cu sila, nu o ia cu toiagul, ci o pune pe umerii lui si o duce la turma. Si zice catre prieteni si catre vecini: "Bucurati-va impreuna cu mine, ca am aflat oaia mea cea pierduta". Si apoi adauga o concluzie, care singura numai daca ar exista din Evanghelie, tot ai sti Evanghelia, si anume zice asa, ca: "Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste - fiti atenti - mai mult decat pentru nouazeci si noua de drepti care nu au trebuinta de pocainta" (Luca 15, 7). Parca te iau fiorii cind te gandesti la astfel de lucruri. Asa a privit Domnul Hristos, cu bunatate, pe pacatosi. Nu pentru ca sunt pacatosi, ci pentru ca ar putea sa nu mai fie pacatosi si ar putea sa se intoarca la Dumnezeu.

OAMENII ODIHNITORI

Sa ne intarim in bine, ca sa putem fi lucratori de bucurie pentru altii, sa putem fi odihnitori.

Imi place foarte mult cum Sfantul Apostol Pavel a scris in Epistola catre Filimon: "Sufletele sfantilor se odihnesc intru tine frate"; si mai departe: "Odihneste intru Domnul inima mea". Sa fim oameni odihnitori, oameni care aduc in jurul lor bucurie, care aduc multumire in jurul lor, care aduc liniste, care aduc implinire.

OMUL DE EXCEPTIE

Parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie?

Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce­i calugaria, stie ce­a lasat si ce­a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s­-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din rindul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire.

PACEA

In cuprinsul Sfantei Liturghii credinciosii aud cuvantul "pace" de 15 ori. Este important lucrul acesta. Important pentru ca daca ne gandim ca de 15 ori se zice cuvantul "pace", inseamna ca pacea are mare insemnatate. Si pacea cea din afara - pacea cu oamenii si pacea cu Dumnezeu si pacea interioara - si pacea sufletului. Si cind pomenim pacea, la toate aceste trei feluri de pace ne gandim: pacea cu Dumnezeu, cu oamenii si pacea cu noi insine.

PASTEUR

Despre Pasteur - a fost un om foarte invatat - se spune ca se mirau toti de el cat e de credincios, de practicant. El a fost catolic si cineva mirindu-se i-a spus: "Cum, tu care esti atat de invatat, esti credincios ca un taran breton?", pentru ca in Bretania erau cei mai credinciosi pe atunci. El a zis: "Da, sunt invatat si sunt credincios ca un taran breton, dar daca as fi mai invatat as fi credincios ca o taranca bretona".

PATERICUL EGIPTEAN

Eu socotesc Patericul mai cu efect, il socotesc mai practic, mai datator de perspectiva duhovniceasca decat Filocalia. Din Filocalie trebuie sa citesti douasprezece volume ca sa ajungi s­o cuprinzi toata. Si­-apoi, daca le citesti, de multe ori iti ramane putin. La mine au venit oameni care mi-­au spus: "Parinte, am citit volumul intai din Filocalie" si cind i­-am intrebat care­-s autorii cuprinsi in Filocalie, n­-au stiut sa­-mi spuna nici un autor. Daca n-­au stiut autorii, apoi nici scrierile nu le­-au stiut. Daca n-­au stiut scrierile, n­-au stiut nici continutul scrierilor. Deci noi nu trebuie sa citim asa, numai ca sa ne pomenim ca am citit cutare carte, ci trebuie sa citim ca sa ne invatam sa castigam ceva, sa avem povatuitori pe parintii din Filocalie, pe parintii din Pateric. Si daca-­i avem ca povatuitori, atunci stim ce avem de facut, stim cum sa ocolim patimile, stim cum sa inmultim rugaciunea, stim cum sa fim binevoitori fata de aproapele nostru, stim cum sa-­I slujim lui Dumnezeu in raport cu aproapele nostru, stim cum sa ne luminam mintea, stim cu ce sa ne imbogatim sufleteste si-­atunci nu mai avem vreme de ganduri desarte, de ganduri necurate, de ganduri intinate, ci ne vedem de o viata superioara; viata superioara este datatoare de liniste, datatoare de fericire si acesta-­i rostul Patericului: sa ne apropie de Dumnezeu, sa ne dea o perspectiva duhovniceasca, sa ne intareasca in bine, sa ne inmulteasca linistea din sufletul nostru, pentru ca pina la urma Patericul se intemeiaza tot pe invatatura Evangheliei, dar este invatatura traita!

Majoritatea dintre parintii care sunt cuprinsi in Pateric au avut lumini si pentru viata sociala. Deci fara sa fim calugari, putem sa ne folosim de invataturile calugarilor.

La noi la manastire, inainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar un preot. Si a stat la mine in chilie o vreme, cat i­a tinut canonul, pentru ca era iarna si aveam inca un pat in chilie si putea sa stea foarte bine cu mine. Ma mai ajuta el cu multe, si cind ii spuneam cate ceva din Pateric: "Parinte, uite, in Pateric spune asa si asa", el imi raspundea: "Lasa­-ma cu alea din Pateric, ca alea sunt pentru dumneatale, ca dumneatale esti calugar". Sa stiti ca nu e chiar asa, multe sunt care se potrivesc pentru calugari si au un specific pentru cei care au stilul acesta de vietuire, dar, in realitate, sunt multe lucruri care pot fi aplicate la toate nivelurile de traire religioasa.

Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vietii. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru ca prea ne complicam viata, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu tin de o viata duhovniceasca. Toate­s bune si la locul lor, dar daca pierzi vremea care i s-­ar cuveni lui Dumnezeu, in loc sa-­ti faci datoriile, atunci nu-­i bine!

• « Inapoi
• Inainte »