SCRIPTURA

• « Inapoi
• Inainte »

Sa stiti ca Evangheliile sunt carti ocazionale. Nu sunt carti scrise ca sa ramana posteritatii. Sunt un fel de scrisori, un fel de revarsari de suflet pentru anumite trebuinte ale oamenilor care doreau sa stie ceva despre Domnul Hristos si atunci Sfantii Evanghelisti au scris cartile ca niste carti ocazionale. Singura carte a Noului Testament care e scrisa ca un fel de studiu e Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel.

Sectarii nu au dreptate sa spuna ca ajunge Scriptura, pentru ca Scriptura este numai o parte din ceea ce s-a propovaduit. Sfantul Apostol Pavel spune, scrie in Epistolele sale, ca: "Celelalte lucruri le voi rindui cind voi veni" (I Corinteni 11, 34), sau: "tineti la predaniile pe care le aveti" (II Tesaloniceni 2, 15). Deci nu numai ceea ce e scris.

Si apoi scrierile Noului Testament nu le-au avut toti, cum avem noi acum Noul Testament, stim si ce a scris Matei si ce a scris Ioan si ce a scris Luca si asa mai departe, ci cartile lor au fost carti din care unii au avut una dintre ele, ceilalti au avut alta si cu vremea, abia dupa tiparire, s-a ajuns sa poti avea Scriptura si sa spui: uite ce scrie aici si uite ce scrie dincolo. Biserica a existat, sa zicem asa, fara Scriptura scrisa. A existat prin Scriptura vorbita, prin Scriptura propovaduita.

Daca ar disparea Scriptura, Biserica totusi ar exista in continuare, pentru ca traieste prin ceea ce se crede, prin ceea ce se invata prin propovaduirea vie.

Traditia bisericeasca este de fapt intruparea Sfantei Scripturi. Sfanta Scriptura nu a fost inteleasa niciodata in Biserica numai ca o carte sau numai ca o colectie de carti, ci a fost inteleasa ca o invatatura care se intrupeaza in viata Bisericii si care formeaza o gandire bisericeasca. De fapt norma credintei noastre nu este Sfanta Scriptura, chiar daca si noi pretuim Sfanta Scriptura, ci norma credintei noastre este invatatura Bisericii. Toti crestinii folosesc Sfanta Scriptura dar diferentele dintre crestini toti si le intemeiaza pe Sfanta Scriptura, ceea ce inseamna ca Biblia sau Sfanta Scriptura nu este prilej de unire intre oameni, ci este prilej de despartire intre oameni prin faptul ca ea trebuie sa fie interpretata si interpretarea nefiind la fel se fac diferente intre oameni. Ori ceea ce asigura norma credintei noastre este invatatura Bisericii noastre, Sfanta noastra Biserica fiind pastratoarea, propovaduitoarea si tilcuitoarea Sfantei Scripturi. De altfel, ca sa intelegem bine Sfanta Scriptura trebuie sa avem si o pregatire speciala pentru aceasta. In Filocalie se spune asa: "Bate la portile Scripturii cu miinile virtutii" (Evagrie Ponticul), iar Sfanta Evanghelie ne este prezentata ca ceva mai presus de mintea noastra. La sfantele slujbe se spune: "Si pentru ca sa ne invrednicim noi a asculta Sfanta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru sa-L rugam". Traditia Bisericii noastre se manifesta mai ales in dumnezeiestile slujbe ale Bisericii noastre, dumnezeiestile slujbe ale Bisericii noastre fiind de fapt "Filocalia pentru toti" sau Filocalia tuturor, o alta Filocalie.

Ganditi-va la un lucru foarte important de avut in vedere, si anume ca diferentele care exista intre crestini (si acum sunt vreo 3000 de grupari crestine, crestini cu ganduri diferite) pornesc de la Biblie. Ori, nvatatura Bisericii este numai una si nu trebuie interpretata. Sa stiti ca invatatura Bisericii este neinterpretabila. Scriptura se interpreteaza si din pricina aceasta Biblia este pricina de neunire intre crestini.

Toti crestinii care gandesc altfel decat ortodox, toti aceia gandesc altfel pentru ca se intemeiaza pe interpretari eronate ale Sfantei Scripturi, ale Bibliei. Asa incat Sfanta Scriptura se poate face pricina de neunire, si de fapt se face pricina de neunire, nu prin ea insasi, ci prin interpretarea care i se da.

Unui frate care a spus ca a invatat Noul si Vechiul Testament pe de rost, un parinte i-a spus: "Ai umplut vazduhul de cuvante". O fecioara care, l-a fel a invatat Noul si Vechiul Testament pe de rost, a fost intrebata de un parinte: "Ti s-a facut ocara ca cinstea? Dar lipsa ca indestularea? Dar paguba ca si castigul? Dar strainii ca rudele dupa trup?". Cind ea a marturisit ca n-a ajuns la o masura ca aceasta, parintele i-a zis: "Du-te si pune de acum inceput bun".

Biblia sau Sfanta Scriptura ramane pina acum cea mai raspindita carte. Din pacate, nu toti cei care o au o si citesc sau stiu cum sa o citeasca. Cum recomandati sfantia voastra citirea Sfantei Scripturi?

Eu recomand celor care se lasa indrumati de mine sa citeasca in fiecare zi doua capitole din Noul Testament, incepind cu Evanghelia de la Matei, continuind cu celelalte Evanghelii, si apoi sa le citeasca inca o data si inca o data, de trei ori Evangheliile una dupa alta, dupa aceea fiecare carte din Noul Testament, sa o citeasca de trei ori in parte, Faptele Apostolilor o data, de doua ori, de trei ori, Epistola catre Romani o data, de doua, de trei ori si asa mai departe pina la sfarsitul Noului Testament. Recomand sa se citeasca Evangheliile una dupa alta de trei ori pentru ca exista si multe texte paralele si atunci e bine sa ai o perspectiva generala. Celelalte carti al Noului Testament nu au o legatura unele cu altele, sunt fiecare de sine statatoare, asa ca e bine sa se citeasca fiecare in parte de trei ori. Dupa ce ai citit Noul Testament de trei ori in felul acesta, apoi se citesc cate doua capitole in fiecare zi fara sa se mai tina seama de numarul de citiri. Si asta pina la sfarsitul vietii in scopul de a ne impodobi mintea cu ganduri ceresti si de a le avea la indemina pentru inlaturarea ispitelor celui rau sau pentru intarirea in bine. Ma gandesc ca citirea Scripturii in general, si a Noului si a Vechiului Testament, trebuie facuta in perspectiva in care Biserica ne indeamna sa o facem. Cind se citeste din Noul Testament si din Epistolele Sfantilor Apostoli, credinciosii sunt anuntati ca se citesc lucruri izvorate din intelepciune, chiar se spune: "Intelepciune", se anunta de unde se citeste si slujitorul sfantit spune in continuare: "Sa luam aminte!". Deci citirea trebuie facuta cu luare-aminte, considerind ca se citesc lucruri exceptionale, lucruri care ies din comun.

Poate vi se pare curios ca spun eu lucrul acesta, calugar fiind, ca Scriptura nu s-a scris pentru noi. S-a scris si pentru noi, dar nu s-a scris mai intai pentru noi, ci s-a scris pentru cei care au primit mai intai nvatatura care e cuprinsa in Scriptura. Daca Scriptura era anume scrisa pentru noi, nu s-ar fi vorbit in Scriptura despre trei compartimente ale cosmosului. Sfantul Apostol Pavel spune ca Dumnezeu I-a dat Mintuitorului un nume care este mai presus de orice alt nume: "Ca-n numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamintesti si ale celor de dedesubt" (Filipeni 2, 10). Cele de desubtul pamintului sunt cele care tin de iad, pamintul este la mijloc si sus cerul. Asa gandeau oamenii din vremea Sfantului Apostol Pavel. Sfantul Apostol Pavel vorbind in limbajul acelor oameni a spus ca Dumnezeu I-a dat Mintuitorului un nume, care e mai presus de orice nume, ca intru numele lui Iisus sa se plece orice genunchi, anume al celor ceresti (al ingerilor care Il cunosc pe Mintuitorul), al celor pamintesti (al oamenilor) si al celor de dedesubt (adica al celor care nu sunt nici in cer, nici pe pamint, ci sunt undeva mai jos decat pamintul). Asa gandeau oamenii de atunci. Daca s-ar fi scris Scriptura in vremea noastra, nu s-ar fi intrebuintat acest limbaj pentru ca noi gandim altfel si Dumnezeu ar fi vorbit omului la masurile gandurilor pe care le are omul in vremea lui.

• « Inapoi
• Inainte »