SUTASUL DIN CAPERNAUM

• « Inapoi
• Inainte »

Asa mi-i de drag mie de sutasul din Capernaum! Stiti de ce? Pentru ca si el I-a fost drag Mintuitorului, in intelesul ca Domnul Hristos S-a minunat de el. Cind s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt si-a marturisit credinta. A spus ca are un servitor care este bolnav si l-a rugat pe Domnul Hristos sa-l vindece. Avea credinta ca Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credinta ca poate sa faca lucrul acesta de la departare, nu numai din apropiere. Si a zis: "Doamne, zi numai cu cuvantul si se va vindeca servitorul meu. Ca si eu sunt om sub stapinire si am sub mine oameni si zic unuia du-te si se duce, si altuia vino si vine, si slugii mele fa aceasta si face" (Matei 8, 9). Si Domnul Hristos S-a minunat de el si-a zis ca nici in Israel nu a gasit atata credinta. Credinta lui era insotita si de nadejde, in intelesul ca nu se poate sa ai credinta si sa nu ai nadejde in plinirea fagaduintei pe care o da Domnul Hristos. Si mai avea iubire, avea iubire fata de servitorul sau, intr-o vreme in care servitorii erau dispretuiti, si avea si smerenie, pentru ca a zis: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu".

TACEREA

In Pateric se spune asa: "Iubiti neagoniseala si tacerea, caci de acestea atarna toata viata calugarului!". Deci, se presupune ca un calugar trebuie sa-­si duca viata mai ales in tacere; bineinteles, nu in tacerea animalului sau in tacerea mutului! De ce? Pentru ca, daca ne-­a dat Dumnezeu grai, ni l­a dat ca sa vorbim, nu ca sa tacem! Aveam un profesor de latina la Timisoara (eu am facut liceul la Timisoara) si cind scotea pe cate unul la raspuns si nu stia, zicea: "Tacerea-­i de aur, vorba-­i de argint! Asta-­i plin de aur!". Nu in intelesul acesta sa taci, ca sa te numeri la cei care tac, ci sa taci ca sa stii cind sa vorbesti si cum sa vorbesti, corect si frumos! In Pateric se pune si problema aceasta si se zice: sunt trei feluri de oameni care tac. Unii care tac din fire, unii care tac pentru slava desarta, ca sa fie numarati la cei care tac, si unii care tac ca sa nu greseasca. Se zice ca numai tacerea celor din urma castiga darul. L­a intrebat cineva pe Avva Pimen: "Ce­i mai bine, sa vorbesc sau sa tac?". Si Avva Pimen i­a zis asa: "Daca vorbesti, pentru Dumnezeu sa vorbesti, iar daca taci pentru Dumnezeu, e bine sa taci!".

Si tot in Pateric se spune ca "sunt oameni care de dimineata pina seara vorbesc, dar fara de folos nimic nu vorbesc. Aceia toata vremea se socoteste ca duc tacere; si sunt oameni care nu scot nici un cuvant, dar in inima lor osindesc pe altii, aceia toata vremea se socoteste ca vorbesc".

TEATRELE SI SPECTACOLELE

Parinte, despre teatre sau spectacole, evident ca monahii n­-au ce cauta acolo, dar mirenii?

Depinde despre ce­i vorba. Sunt lucruri pe care poti sa le asculti sau sa le vezi fara a avea consecinte negative. La Timisoara, cind eram, eu mergeam la teatru, dar acuma, de cind sunt calugar, nu am mai fost, pentru ca nu mi se mai sede; dar nu sunt impotriva lucrurilor bune. Noi nu trebuie sa ocolim lucrurile in sine; de exemplu, nu ma duc la teatru pentru ca acolo e teatru, cum nu ma duc eu la bar.

Mi­a spus unul ca­l are pe dracu' in stomac, ca­l simte cum umbla, cum nu stiu ce... Eu i­am spus ca ala nu­i dracu'. Si-­a venit dupa aceea la spovedit la mine si mi­a spus ca s­a dus la un spectacol cu femei goale. Atunci i­am zis: "Mai, sa stii ca il ai pe dracu' in cap, nu in stomac!". Adica sunt lucruri care pot fi evitate din start, si sunt lucruri care pot fi folosite fara nici un fel de indoiala.

Nu­i un pacat in sine sa mergem la teatru?

Nu e. Poti sa te duci la toate piesele despre care stii ca sunt bune, poti sa te duci la Opera, la cinematograf, la filme cuviincioase, poti sa te uiti la televizor la tot ce­i ziditor, la tot ce­i frumos. Noi nu suntem exclusivisti. Te poti folosi de toate lucrurile bune si frumoase pe care le-­a dat Dumnezeu. Daca nu vrei tu sa te duci la teatru, poti sa nu te duci, nu te obliga nimeni, dar sa stii ca ocolesti o sursa de cultura si nu numai de cultura, chiar de innobilare.

TELEVIZORUL

M-au intrebat unii: Cum ii televizorul, bun sau rau? Si le-am spus: Daca nu ii stricat, ii bun.

Draga, acum sa ne intelegem. Orice lucru in miinile omului poate sa fie si bun si rau. Dupa cum il folosesti. Daca te robeste televizorul, atunci ii rau. Daca nu te robeste si poti sa urmaresti la televizor numai lucruri pozitive, atunci ii bun.

Chiar a zis o femeie: Parinte, sa stiti ca asa m-am bucurat ca ati ajuns si in casa noastra ca am pupat televizorul (ca ma vazuse la televizor). De ce o pupat televizorul? Pai l-o pupat pentru ca o zis ca is eu acolo si s-o gandit ca o sa ma pupe pe mine. Numai ca eu am fost departe tare, ca nu era o emisiune in direct, ci a fost o caseta inregistrata. Prin urmare, uite ca oamenii se pot bucura de un lucru pe care ni-l da civilizatia noastra, de un lucru care ne poate fi de folos.

Eu sunt foarte impotriva faptului de a se uita cineva la filme necuviincioase, la televizor, la spurcaciuni pe care si le baga in suflet si care, dupa aceea, nu le mai poate scoate si care lucreaza, care-­l excita si care ii dau stari pe care nu le poate contracara.

Ori te uiti la slujba de la televizor, ori te uiti la meci, tot atata-i! Si de fapt multi dintre credinciosi nu se uita cu atata interes la Slujba Bisericii de la televizor cum se uita necredinciosii la meci.

TENTATIILE

Parinte Teofil, de ce credeti ca este asa de greu exercitiul ascezei, al infrinarii, pentru omul, chiar crestin, al acestui sfrsit de veac?

Cred ca este greu pentru ca si tentatiile sunt multe si mult mai multe decat odinioara. Astazi exista, pe linga comoditatea care nu se potriveste cu crucea pe care cere Domnul Hristos sa ne-o purtam si multe tentatii care rascolesc, care excita si este greu sa ocolesti pricinile, pe care odinioara nu le aveau oamenii in fata. Sunt atatia oameni care marturisesc ca le vin in fata, mai ales vara, cind oamenii sunt mai putin imbracati, lucruri care ii scormonesc din obisnuitul lor in care ar fi daca n-ar aparea astfel de lucruri si atunci, sigur ca e mai greu sa te infrinezi, sa ocolesti situatiile acestea de rascolire.

TIMPUL LIBER

Cum credeti c­ar trebui sa­si petreaca timpul liber un student? Prin timpul liber se intelege si timpul afectat rugaciunii.

Un student sa­-si foloseasca timpul liber tot ca student! Mai intai de toate sa se odihneasca pentru a fi disponibil pentru o munca de student. Sa stiti ca scoala nu se face numai cu munca, se face si cu odihna! Daca nu esti odihnit, nu ai randament, nu intelegi si e foarte important cind pornesti la o munca intelectuala sa fii totdeauna odihnit. Timpul liber se poate folosi si pentru studiu, eventual pentru alt fel de studiu decat cel de la scoala, sau care ti se cere pentru scoala, poti sa te si plimbi, poti sa faci si sport daca vrei, daca simti nevoia de sport, de a­ti folosi energiile; ma rog, la tinerete omul e pornit asa, sa faca ceva, si la oras n­-ai ce face, nu e ca la tara, unde­-i pui coasa­n mina si zici: Esti student, no, ia sa vedem, stii cosi? Si-­i trage-­o coasa... La oras nu se pot realiza niste lucruri care se pot realiza la sat. La sat ii pui sapa­-n mina copilului de cind o poate tine­-n mina. La oras trebuie sa faci ceva si-­atunci mai faci un sport, mai iesi la o plimbare, in orice caz, sa nu­-ti pierzi timpul in priviri fara rost la televizor (eu nu zic sa nu va uitati la televizor, ca si eu am intr­-un fel televizor, am sonorul de la televizor, numai ca n-­am vreme de el). Important este sa-­ti gasesti totdeauna ceva de facut, totdeauna ceva frumos, ceva care te imbogateste sufleteste si­-atunci e foarte bine. Si daca nu-­ti gasesti ceva de facut, atunci te stapineste vrajmasul si­-apoi iti da el de lucru!

• « Inapoi
• Inainte »