MINTUIREA

• « Inapoi
• Inainte »

Cum poate un om din societatea de astazi sa urce pe scara spre mintuire?

Cum au urcat toti oamenii care s-au mintuit! Nu exista o "societate de astazi", fiecare a trait societatea contemporana cu el ca "societatea de astazi". Mintuirea ne-o da Domnul Hristos si se realizeaza in legatura cu Domnul Hristos. Mintuirea este un lucru care se poate realiza in toate generatiile de oameni, neexistind o exceptie pentru o anumita generatie. Generatia noastra se mintuieste cum s-au mintuit toate generatiile dinaintea noastra si cum se vor mintui generatiile de dupa noi: prin Hristos, prin asemanarea cu Hristos, prin innoirea mintii, prin neasemanarea cu chipul acestui veac.

Sa stiti ca noi gresim de multe ori crezind ca mintuirea e la moarte. Nu-i devarat. Mintuirea e in viata. Omul stie. Asa cum stii daca esti sanatos sau daca esti bolnav, tot asa stii daca esti mintuit sau nu esti mintuit.

Nu se mintuiesc calugarii facind cele ale mirenilor si nici mirenii facind cele ale calugarilor. Adica nu se mintuiesc calugarii avind familie, avere personala, independenta. Nu se mintuiesc nici mirenii asa cum se mintuiesc calugarii, adica renuntind la cele ce sunt datori sa le implineasca prin specificul lor si prin binecuvantarea Sfantei Biserici, care le impartaseste Sfanta Taina a Cununiei.

Personal cred ca Dumnezeu va mintui mult mai multi oameni decat credem noi ca se mintuiesc.

MULTUMIRE

Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile.
Sa multumim lui Dumnezeu pentru Sfanta Evanghelie,
Pentru sfantele slujbe,
Pentru Sfanta Biserica,
Pentru Sfanta Preotie,
Pentru Sfanta Liturghie,
Pentru bucuria de a fi in legatura cu Maica Domnului.
Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Bisericii,
Sa multumim lui Dumnezeu ca ne putem intilni in fata Lui in Sfanta Biserica,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru Sfanta Evanghelie care-i izvor de bucurie si de nadejde,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru slujbele noastre,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru suvoiul acesta de bucurie, de nadejde, de dar de la Dumnezeu, pe care Il revarsa Dumnezeu in sfantele slujbe.

MUNCA

Am gasit undeva o expresie care mi-­a placut foarte mult, intr­-o carte de predici a Parintelui Episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu sa-­l odihneasca. El zicea ca: "Munca e rugaciunea miinilor". E foarte, foarte frumos: "munca este rugaciunea miinilor".

Sfantul Antonie cel Mare a primit indrumarea aceasta: sa impleteasca rugaciunea cu munca. Nu i s­-a spus cata rugaciune sa faca, nu i s-­a spus cata munca sa presteze, dar i s­-a spus sa nu se bazeze numai pe rugaciune si sa nu se bazeze numai pe munca, ci sa impleteasca munca cu rugaciunea. Aceasta este, de fapt, directiva esentiala din Pateric. Sa nu te tii numai de munca, ci, cel mai bine, este sa faci si din munca o rugaciune. Am zis ca munca este rugaciunea miinilor. Sa ii dai valoare de mintuire, valoare aducatoare de mintuire muncii pe care o prestezi, pe care si prin care te disciplinezi launtric.

La mine vin oameni la spovedit si ii intreb daca se roaga dimineata si seara, si-mi zic: "Parinte, dimineata-­s grabit si seara-­s ostenit". Si asa este, e o realitate. De ce? Pentru ca omul nu gaseste timp, nu isi proportioneaza lucrurile in asa fel incat sa aiba timp si pentru Dumnezeu. E adevarat ca sunt oameni care nu pot sa-­si gaseasca timp, de exemplu oamenii de la tara, care lucreaza toata ziua, de dimineata pina seara, cum se zice, zi­lumina. Sigur ca nu se mai pot angaja la rugaciune cu un program mai intins si cu citiri din cartile de rugaciuni si nu putem avea pretentia sa­-si faca un program asemanator cu al calugarilor. Insa altceva putem sa facem, si anume, sa-­i indemnam ca lucrul pe care-­l fac, munca pe care o presteaza, sa o faca cu gandul la Dumnezeu si sa le fie ca un fel de rugaciune.

In Filocalie, in volumul I, este o scriere a Sfantului Ioan Casian intitulata: "Despre cele opt ganduri ale rautatii" si acolo, in al saselea cuvant, "Despre trindavie", se spune ca cineva care munceste, de obicei e luptat de un singur drac, pe cind cei care nu muncesc, sunt luptati de o multime nenumarata de draci si ca e mai usor sa te lupti cu unul decat cu multi.

Mi­e cam rusine cind dau mina cu un om cu miinile batatorite, ca n-­am si eu miinile batatorite, ca tare mi­-as dori asa ceva. Adica mi­-as dori sa fiu, sa ma pot incadra intr­-o munca din aceasta, care face bataturi. Mai glumesc eu cateodata si zic ca bataturile mele sunt la minte.

MUZICA

Ce parere aveti de muzica, de teatru?

In ceea ce priveste muzica, noi traim intr-o societate in care muzica are ponderea ei. Pacat ca oamenii in general nu sunt foarte doritori de a cinta ei insisi, cel mult asculta muzica la casetofon, la radio, la televizor, muzica cintata de altii. Mai demult era o angajare a oamenilor, in general, pentru muzica. Nu ma gandesc numai la cei care erau angajati intr-un cor, ci la cei care erau gata tot timpul sa fredoneze ceva, sa cinte ceva, eventual sa cinte la un instrument muzical, sa interpreteze o cintare, o melodie, cintind el insusi vocal si parca in tineretea mea era mai multa preocupare de a face muzica, nu numai de a asculta muzica. Si atunci, traind intr-o societate in care oamenilor li se ofera dupa preocuparile care sunt, imi pare rau ca se neglijeaza anumite lucruri pentru ca nu mai sunt la moda. Ei, as vrea sa se cinte muzica din toate domeniile, sunt foarte frumoase cantonetele italiene, sunt foarte frumoase melodiile spaniole, sunt foarte frumoase melodiile cintate de francezi. Dar as vrea sa fie un amestec asa si o preocupare de muzica buna de tot felul, de la toate popoarele care ne cunoastem si care au valori muzicale. Cind eram eu foarte tinar se cata foarte mult Tino Rosi. Si acum asa mult imi place Tino Rosi! Mi-aduc aminte de tineretea mea si imi placea si atunci foarte mult. Sau acum, de exemplu, muzica de opera care-i frumoasa si e bine sa se cinte. Pavaroti, de pilda, Domingo, muzica frumoasa. Am impresia ca nu-i destula preocupare de muzica din asta constructiva, adica elevata.

Cateodata deschid aparatul de radio si nimeresc la cate o muzica si ma gandesc... asta-i muzica? Oare asta poate fi socotita muzica? Nu cred ca-i o muzica, e ceva ce eu n-as mai asculta si a doua oara. Dar sunt lucruri pe care le-as asculta de mai multe ori, si a treia oara si a zecea oara; si muzica populara, si muzica culta si muzica usoara, muzica simfonica; mie-mi place muzica, n-am vreme de muzica, dar imi place foarte mult.

Citeam despre Johann Sebastian Bach, intr-o lucrare numita Martori crestini, ca este considerat al cincilea evanghelist pentru multimea gandurilor sfante din Evanghelie pe care le prezinta in muzica sa (Oratoriile de Craciun si de Pasti, Cantatele si Coralele sunt cu iz duhovnicesc si cu afirmatii din Evanghelie). Tot ce putem acumula noi frumos din muzica, literatura, nu numai din Evanghelie, ne zideste. Este atata literatura buna, frumoasa, care ne zideste, care ne impodobeste mintea, fie ca e vorba de poezii, fie ca e vorba de schite, de nuvele, de romane, lucruri care sunt bune, pe care le citesti si care contribuie la formarea noastra duhovniceasca!

• « Inapoi
• Inainte »