DATORIA

• « Inapoi
• Inainte »

Am si eu un cuvant care zic ca e bine sa-l tina minte si altii: Intai e datoria si apoi vine bucuria. Deci intai ne facem datoria si dupa datorie vine bucuria.

Sa nu asteptam sa faca Dumnezeu ceea ce trebuie sa facem noi. Sa ne facem si noi partea noastra in imbunatatirea vietii noastre.

Sa nu asteptam sa faca Dumnezeu decat ceea ce I se cuvine lui Dumnezeu, iar noi sa ne implinim partea noastra in mintuirea noastra.

DELICATETEA

Am un prieten, profesor, si e foarte delicat. Si imi spune el mie odata: "Parinte, ma gandesc cateodata cat de delicat e Dumnezeu". Si imi place. Pentru ca omul de obicei cind gandeste pe Dumnezeu pune ceva si din sufletul sau in cunostinta de Dumnezeu, si mai ales sesizeaza niste laturi ale persoanelor dumnezeiesti, cat putem noi sa le cunoastem, si dupa starea lui.

Trebuie sa va mai spun ceva fain! Si­ anume, mie mi­-au placut totdeauna lucrurile delicate! Si din Pateric mi-­au placut lucrurile de o delicatete superioara, de o delicatete impunatoare. Asa sunt doua istorisiri care­-mi plac mie foarte mult. Una in legatura cu cinstirea intre ei a oamenilor. In istorisirile despre Sfantul Ilarion cel Mare, se spune ca s­a dus odata la Sfantul Antonie cel Mare. Si cind l­a vazut Sfantul Antonie cel Mare pe Sfantul Ilarion, care era incepator in ale duhovniciei, dar care era socotit si stia Sfantul Antonie ca va fi mare, a zis catre el: "Bine ai venit, Luceafarule care rasari dimineata!". Formula de politete. Si sa vedeti ce frumos a raspuns Cuviosul Ilarion: "Pace tie, Stilpule de lumina care luminezi lumea!". Pe mine ma impresioneaza lucrurile astea! Poate-­s unii care­-s ca butucul, nu-­i impresioneaza! Dar sunt niste lucruri extraordinar de frumoase si, cu cat te apropii de ele, ai mai multa bucurie din ele... "Bine ai venit, Luceafarule care rasari dimineata!", "Pace tie, Stilpule de lumina care luminezi lumea!".

O alta istorisire care imi umple sufletul de bucurie este la Avva Macarie cel Mare. Se spune ca Avva Macarie (parca nici nu-­ti vine sa rostesti asa ceva, dar nu se poate sa nu rostesti, daca citesti) s­-a facut dumnezeu pamintesc, si spune de ce: pentru ca asa cum Dumnezeu acopera lumea, deci ocroteste lumea, asa acoperea si el pacatele oamenilor, pe care le vedea ca si cind nu le­-ar fi vazut, si cele despre care auzea, ca si cind n­-ar fi auzit de ele. Este coplesitor de frumos si de valoros. Pe Avva Macarie nu-­l interesau pacatele oamenilor, nu iscodea pacatele oamenilor, nu scormonea in pacatele oamenilor.

DUHOVNICUL

Este bine ca cel ce invata sa invete si cu cuvantul si cu viata. Sfantul Isidor Pelusiotul spune ca: "Mai buna este viata fara de cuvant, decat cuvantul fara de viata, dar daca acestea doua se vor uni, se alcatuieste o adevarata icoana a filosofiei".

Eu cred ca un duhovnic adevarat trebuie sa fie neaparat si vazator cu duhul. Daca nu e si vazator cu duhul, e improvizat si e intrebuintat ca un fel de functionar in chestiunea duhovniciei. Eu personal, de exemplu, nu sunt vazator cu duhul si nici nu ma consider ca sunt un duhovnic bun, tocmai de aceea ca nu sunt vazator cu duhul. Adica eu ma bazez pe ceea ce spune omul, nu pe ceea ce stiu eu despre el. Si-ar trebui sa stiu eu despre el inainte de-a-mi spune el. Asa ar trebui sa fie orice duhovnic, dar nu stiu care-i duhovnicul acela care e la masura aceasta.

Important este sa ceri de la Dumnezeu omul care sa te poata ajuta si in acelasi timp sa ceri de la Dumnezeu si smerenia de a-l asculta.

Cei mai multi dintre credinciosii nostri nu au duhovnic. Cei care se spovedesc o singura data pe an, in Postul Pastilor, poti sa zici ca n­-au duhovnic. Unii se spovedesc in doua minute, poate nici doua minute, acela poti sa zici ca n­-are duhovnic! Duhovnic are acela care se orienteaza, care intreaba, care stie sa urmareasca o chestiune, care vrea sa aiba o solutie, care tine legatura cu duhovnicul. Daca nu-­i asa, n-­are duhovnic, are un preot la care s­a spovedit si Doamne­-ajuta!

Parinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un indrumator in viata?

E bine sa avem duhovnic, pentru ca e bine sa ne verificam cu o constiinta straina de constiinta noastra si cu o constiinta superioara constiintei noastre. Avem nevoie de un om stravazator, un om care poate sa-si dea seama de niste situatii pe care noi insine, partinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva intre noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sa ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sa asculte marturisirile noastre, care pentru noi inseamna si o usurare sufleteasca. Avem nevoie de un om care sa stie mai bine decat noi ce trebuie sa facem ca sa inlaturam din viata noastra cele rele si sa ne intarim in cele bune.

Este suficient sa te spovedesti doar la un singur duhovnic? Ce parere aveti despre faptul de a avea mai multi duhovnici, de a cauta un duhovnic care ti se pare cel mai bun?

E foarte greu de stiut! Eu, personal, cred ca nu trebuie neaparat sa te spovedesti la un singur duhovnic, dupa ce te-­a pus un duhovnic pe cale buna. Vin atatia oameni la spovedit, care nu stiu ce sa spuna, in sensul ca nu-­i intereseaza, nu iau aminte la sufletul lor. Dar sunt si oameni care traiesc o viata superioara si n-­au ce spune, la drept vorbind! Pentru ca lucrurile nu­-s chiar asa, cum zic unii: "Parinte, la tot pasul pacatuim!". Nu-­i adevarat! Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu cu deplina vointa si stiinta. Si­-atunci, daca totusi faci niste lucruri negative, sa zicem, nu toate­-s pacate! Pacate sunt acelea cind, de exemplu, stii ca nu trebuie sa furi si furi. Atunci e pacat! Dar daca faci o greseala, e altceva; de exemplu, daca nu stii ca­n 29 august este zi de post si maninci de dulce. Daca­-ti atrage cineva atentia: "Mai frate, fii atent ca astazi este post", alta data esti atent si postesti. Asta­i greseala, nu pacat, pentru ca n­-ai urmarit tu sa faci un rau.

Mai sunt unele insuficiente, unele neputinte, intrelasari, oamenii n-­au ce spune, la drept vorbind, dupa ce s­-au pus o data pe cale buna. Si­-atunci, daca vrea sa primeasca dezlegare si sa se­mpartaseasca, se poate spovedi la orice duhovnic, numai sa aiba grija sa n­-ajunga la unul mai aspru decat cel care ii e duhovnicul propriu­zis. Si, in cazul acesta, nu e neaparat sa te spovedesti la un singur duhovnic. Eu asa am procedat totdeauna cu oamenii care au fost indrumati de mine si care s­-au pus odata pe rinduiala buna, le-­am spus: "Poti sa te spovedesti la orice duhovnic; de cate ori doresti, te spovedesti. Nu trebuie sa vii pina la mine la Sambata sa te spovedesc eu, dupa ce te­-am pus pe cale buna".

Un duhovnic, de exemplu, poate sa fie mare - pentru cei care il asculta, poate sa fie mic - pentru cei care nu-l asculta, si de nimic - pentru cei care nu-l iau in considerare.

Sa stiti ca duhovnicii is ca doctorii. Fiecare are o alta opinie pina la urma.

Un duhovnic trebuie sa aiba inima. Daca n-are inima, nu-i duhovnic. Si sa-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine insusi, sau cum si-ar trata proprii lui copii, daca are copii.

Un duhovnic trebuie sa aiba inima de parinte, inima de frate si inima de prieten.

Ziceam ca daca s-ar putea face un om din doi, mie mi-ar conveni foarte mult un om cu mintea Parintelui Arsenie si cu inima Parintelui Serafim.

Ati sustinut ideea ca ar mai trebui duhovnici buni in tara noastra dar si credinciosi buni...

Credinciosul trebuie sa se lase modelat, sa fie si el maleabil, sa asculte! Pentru ca nu numai duhovnicul conteaza, ci si cel care-l cauta. Vin sa-ti ceara dezlegare de pacate si pe urma merg si fac altele. Cind esti hotart pentru Dumnezeu, ii da Dumnezeu duhovnicului cuvant pe masura ravnei tale. Dar daca tu nu esti cum trebuie poti sa te duci si la Sfantul Petru, ca tot nu ai nici un folos!

• « Inapoi
• Inainte »