RAUTATEA

• « Inapoi
• Inainte »

Cei care raman incrincenati in rautate aceia nu se pot bucura de Invierea lui Hristos.

RECUNOSTINTA

Stiti ca numai Sfantul Evanghelist Luca cuprinde in Evanghelia sa o relatare despre vindecarea a zece leprosi pe care a facut-o Domnul Hristos. Si nu s-a oprit numai la istorisirea in sine, ci a adaugat si ce s-a intimplat indata dupa ce Domnul Hristos i-a vindecat de la departare pe cei zece leprosi. I-a trimis sa se arate preotilor, pe drum ei s-au vindecat si Sfantul Evanghelist Luca tine sa informeze ca dintre cei zece, unul s-a intors. S-a intors la Domnul Hristos, a cazut la picioarele Lui si preamarea pe Dumnezeu si multumea pentru vindecare, in timp ce ceilalti nu s-au intors. Si Domnul Hristos a zis: "Oare nu s-au vindecat zece? Unde sunt ceilalti noua?" (Luca 17, 17). Deci Domnul Hristos astepta si pe cei noua sa-si arate recunostinta. Noi vrem sa fim ca cel unul care s-a intors. Vrem sa fim ca acel unul, sa ne intoarcem la Dumnezeu si sa ne intoarcem la oamenii care ne-au primit si care ne-au omenit si care au stat cu noi si au fost bucurosi de prezenta noastra.

REINCARNAREA

De ce teoria reincarnarii contrazice Invierea Domnului?

Ganditi-va ca, daca e vorba de o teorie, o tot poti contrazice. Daca ar fi vorba de un adevar, atunci ar fi ceva, dar cind e vorba de o simpla teorie... Domnule, daca omul se mintuieste prin vieti succesive, printr-o experienta pe care o face, inseamna ca nu are Mintuitor, ci isi este el insusi mintuitor, experienta ii este mintuitor. Or, noi credem ca mintuirea se face prin Domnul Hristos, si atunci iti este de ajuns o singura viata ca sa te intilnesti cu Domnul Hristos si sa fii in vesnicie cu El, mai ales ca desavarsirea e fara hotar. Daca ai trecut in cealalta viata si duci o viata in plan spiritual, cum sunt sfantii, cum e Maica Domnului, nu ramii in starea in care te gaseste moartea, in sensul ca nu mai poti progresa, ci progresezi in vesnicie, precum sfantii. Fiind fara hotar desavarsirea, nu-i nevoie ca omul sa revina pe alte planuri, pe planuri inferioare, in care faci si rele, pentru ca nu poti spune ca daca ai facut o experienta in viata asta, nu mai repeti niste lucruri rele intr-o alta viata. In cazul acesta, vietile succesive aduc si incarcatura, nu aduc numai limpezire. Invierea Domnului Hristos are putere pentru suflet acolo unde se gaseste acesta, nu trebuie sa vie el sa faca o experienta.

Acesta este un punct de vedere. Cei care sustin reincarnarea poate au si ei punctele lor de vedere, insa noi, pentru ca Biserica asa ne invata, credem asa, si Dumnezeu sa ne ajute sa ne desavarsim cum credem noi, cum invata Biserica despre desavarsire.

REINVIEREA NEAMULUI

Are nevoie poporul roman de o noua catehizare?

Cam are. Adica nu se poate zice ca s-a parasit vreodata catehizarea. Daca nu s-a facut altfel, s-a facut cel putin prin sfantele slujbe, important este sa dam viata slujirii, sa meditam la cuvantele din sfantele slujbe si in cazul acesta suntem totdeauna catehizati. Insa conteaza totusi sa i se atraga omului atentia asupra lucrurilor care altfel ii scapa, pe care le trece cu vederea. De pilda, odata am participat la o cununie si cind s-a terminat cununia am spus si un cuvant de invatatura, si mi-au spus mirii ca ar fi fost bine sa le spun cuvantul de invatatura la inceput, ca ar fi trait mai bine cununia.

Credeti ca aceasta generatie tinara va reinvia viata crestina de odinioara?

Daca ar fi numai atat, sa te aduni intr-o sala, cred ca da. Numai ca sa stiti ca de la zis pina la facut e cale lunga. Parintele Arsenie avea o vorba, ca: "Cea mai lunga cale e calea care duce de la urechi la inima". Si mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, venea cateodata pe la mine si ziceam: "Mama, numai dumneata singura ai venit?". "Da, numa' ca o mai zis unele si altele dintre femeile de la noi ca vin, da' cind sa plecam n-o mai venit nici una". Zic: "Stii cat e de departe de la zis pina la facut? Cat e de la noi din sat pina la manastire". Asa e si cu chestiunea aceasta: ne intilnim, ne auzim, e frumos, insa e greu de implinit. Cind se face cineva calugar i se spune ca bun lucru a ales, numai de-l va si implini. Ca "lucrurile cele bune cu osteneala se castiga si cu greutate se implinesc". Domnul nostru Iisus Hristos spune ca: "Cel ce vrea sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24), crucea fiind efortul necesar de a te depasi pe tine insuti. Daca ne angajam in felul acesta, e nadejde de reinviere. Daca nu ne angajam in felul acesta, atunci ne-am intilnit, ne-am bucurat, ne tinem minte. E frumos si asta, dar nu-i destul.

RASUL

Daca un om este o fire vesela, trebuie sa-si infrineze rasul?

Nu, poti sa razi de cate ori iti vine sa razi, numai sa nu razi ca sa te gasesti in treaba. Cind iti vine sa razi poti sa razi, numai sa nu razi de oameni, sa nu razi de lucruri care sunt totusi serioase. Sa stiti ca si eu sunt o fire din aceasta care cam rade, si nu ma gandesc niciodata ca am pacatuit ca am ras. Intr-o traducere a psalmului 20 este: "Si i-ai veselit cu zambetul fetei Tale", adica despre Dumnezeu zicem ca zambeste, desi Dumnezeu nu are o figura umana asa cum Domnul Hristos are o figura umana, dar Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Duhul Sfant nu stim cum am putea sa zicem ca zambeste, dar prin zambet intelegem o deschidere mingiietoare. Si atunci se poate rade cind e cazul de ras. "Bucurati-va cu cei ce se bucura, plingeti cu cei ce pling" (Romani 12, 15) zice Sfantul Apostol Pavel, iar Sfantul Apostol Luca zice: "Fericiti cei ce plingeti acum, ca veti rade" (Luca 6, 21). Sigur ca nu poti avea aceeasi atitudine totdeauna. Si apoi depinde foarte mult de structura omului; este cate unul care e mai predispus la ras. Aveam un parinte la noi la manastire, Parintele Serafim Popescu, era foarte deschis si radea asa cu pofta. Si au venit odata unii din Germania si imediat l-au inregistrat, sa-l mai auda si pe acasa cum rade. A facut rau? Eu zic ca nu a facut nici un rau. Daca razi cind nu se rade, atunci nu e corect.

ROMINII

Cind eram copil, mi-aduc aminte cu multa placere de niste lucruri pe care oamenii de astazi nu le mai fac. De exemplu, rugaciunea de la masa. Pai, sunt atatia preoti care marturisesc ca copiii lor nu-si mai fac rugaciunea la masa. De ce? Ca doar ei au invatat in familia lor! Ei, si atunci, asta nu-i o scadere a neamului? Si nu-i un fel de moarte a neamului romanesc? Si nu numai atat. Am luat, asa, un caz. In familia noastra de exemplu - bine ca nu-i nici un frate de-al meu pe aici sa ma auda ca acum il parasc - noi am invatat in copilarie si ziceam rugaciunea totdeauna la masa, dar acum ei nu se mai roaga. Numai cind ma duc eu pe la ei, zic si ei rugaciunea de la masa. Cind nu-s eu pe acolo isi uita. Si atunci ce poti sa zici despre neamul nostru care scade din punct de vedere religios, pentru ca nu mai are o legatura cu inaintasii care au fost oameni credinciosi?

Mi-aduc aminte de ai mei de acasa ca ziceau sa nu facem sfarimituri de piine, ca ii pacat, sa nu calcam pe piine ca ii pacat, ca pe grau ii obrazul lui Dumnezeu. Eu, cind eram copil, tare as fi vrut eu sa stiu cum ii obrazul lui Dumnezeu pe grau. Imi inchipuiam ca daca se uita cineva cu microscopul, chiar vede cum ii fata lui Dumnezeu! Bineinteles ca asta era un gand de copil, dupa aceea mi-am dat seama ca nu poate fi asa, dar ca, de fapt, pe orice creatura a lui Dumnezeu e exprimat Dumnezeu in intelepciunea Lui, in puterea Lui, in bunatatea Lui, in ceea ce poate El sa manifeste. Si atunci, si pe grau... Buna imi arata, si ziceam: "Mama buna, unde e? Unde-i obrazul lui Dumnezeu pe grau?". Si-mi arata punctul acela de germinare, gropita aceea: "Uite, aici e obrazul lui Dumnezeu!". Dar nu l-o vazut nici Buna, ci ea credea in el, in asta. Si dupa aceea am crezut si eu tot asa. Dupa aceea mi-am dat seama: domnule!, in fond, orice lucru pe care il face Dumnezeu, il exprima pe Dumnezeu intr-un fel sau altul! Si in cazul acesta, noi avem o legatura cu Dumnezeu prin fapturile Lui. Adica natura este un reflex al prezentei lui Dumnezeu. Acum oamenii nu mai au atata legatura cu Dumnezeu si sunt asa, cumva nepasatori. Apoi nu stiu cum ar putea invia un neam care n-are constiinta ca trebuie sa invieze!

Mi-as dori sa nu se mai lupte oamenii intre ei pe motive de credinta, ci fiecare sa-si traiasca credinta la masura la care o are si sa duca inainte viata tuturor oamenilor fara sa caute sa-i cstige pe oameni pentru o credinta sau alta, cum se intimpla de multe ori.

Sa ne gandim la Maica Tereza de Calcuta care-i ingrijea pe toti, si pe necredinciosi si pe credinciosi; le respecta credinta si ii ajuta pe oameni asa cum sunt, ca sa fie mai buni, sa fie mai curati, sa fie mai mingiiati, mai linistiti, sa moara - cum zicea cineva dintre ocrotitii dinsei: ca "am trait ca un animal si acum mor ca un inger". E o vorba, pentru ca ingerul nu moare. Da' asa i s-a parut de schimbata viata in conditia respectiva incat a zis: "Pina acum cind am fost pe strada si-am trait bolnav si in mizerie, am trait ca un animal, si acuma o sa mor ca un inger". Asa ceva as dori sa fie in tara asta pe care s-o binecuvanteze Dumnezeu cu mila si cu indurarile si cu iubirea Sa de oameni.

Romania a stiut, in decursul ultimilor zece ani, sa-si controleze, sa-si dirijeze libertatea?

N-a stiut nimic! In decursul acestor zece ani oamenii n-au stiut de unde sa inceapa, n-au stiut cum sa mearga, au mers intimplator, au mers cum le-a venit. Au cautat ei sa faca anumite lucruri dar ... Ma gandesc numai cata vorba a fost la inceput privind coruptia, privind inlaturarea ei, si pina la urma s-a stins totul.

Ce putem face ca libertatea sa nu mai aduca inrobire?

Nu stiu ce putem face! Mai intai de toate trebuie sa se creeze niste legi care sa ingradeasca libertatea, iar omul sa stie ca libertatea ingradita este mai mult decat libertatea neingradita. Adica sa nu spuna: sunt drepturile omului sa faca cutare sau cutare lucru, este dreptul omului sa faca avort, este dreptul omului sa citeasca lucruri necuviincioase, este dreptul omului sa aiba baruri striptease, este dreptul omului sa priveasca filme necuviincioase... Tot auzim: e dreptul omului, e dreptul omului... E dreptul omului sa fie prost, prost sa fie daca-i dreptul omului!

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Maica Arsenia. Calea spre vindecarea inimii