RUGACIUNEA LUI IISUS

• « Inapoi
• Inainte »

Parintii cei duhovnicesti ne indeamna sa folosim mai ales rugaciunea aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si au dat si o rinduiala in privinta aceasta. Pe mine m-a invatat Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, in 1942, cum sa fac aceasta rugaciune, lipind-o de respiratie. Si anume a zis asa: sa spun cu mintea - deci cu cuvantul gandit - "Doamne" intre respiratii; concomitent cu inspirarea, deci tragand aerul in piept, sa zic: "Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu", si expirind, dind afara aerul din piept, sa zic: "miluieste-ma pe mine pacatosul". Aceasta nu e o conditie necesara pentru mintuire, adica acela care zice pe respiratie se mintuieste si cel care zice altfel nu se mintuieste. Important e sa fi angajat in rugaciunea aceasta, in metoda aceasta de curatire a sufletului. Bineinteles ca lucrul acesta nu trebuie sa-l faca cineva care este angajat in alte lucrari in care e solicitata mintea.

Poate unii ati citit marturisirile pelerinului rus, despre trairile lui interioare, in legatura cu rugaciunea "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Acolo se insista pentru un anumit numar de rugaciuni, mai intai 3000, dupa aceea 6000, dupa aceea 12000 si asa mai departe. E o metoda de fapt. Eu nu cred ca trebuie sa ne numaram rugaciunile.

Sa stiti ca mie nu mi-e frica sa ma duc inaintea lui Dumnezeu si ca o sa-mi zica Dumnezeu: bine, bine, dar sa stii ca tu ai mai fi putut zice de vreun milion de ori "Doamne Iisuse" si n-ai zis. Sunt sigur.

Cind am ajuns la Teologie a venit vorba despre rugaciunea asta si imi spune cineva: "Mai frate, stai, ca nu se poate face asa ceva fara indrumator, trebuie un indrumator, un duhovnic!". Si eu n-am gasit un indrumator nici pina atunci si nici de atunci incoace. Ca daca m-am dus de exemplu la un parinte care era socotit cu viata imbunatatita si cu nume mare si cu cunostinta multa, el mi-a spus cunostintele tot din carti. Pe acelea din carti le pot citi eu singur, nu trebuie sa mi le spuna el, ca ce spune Ioan de Valaam, ca ce-a spus cutare care-i zavorat si ce-a spus Ignatie Brancianinov. Pe mine ma intereseaza experienta, ce ti-a adus tie, care zici "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Ti-a adus limpezimea mintii? Ti-a adus linistea sufleteasca? Ti-a adus dorinta de rugaciune? Ti-a adus dorinta de Dumnezeu? Ti-a adus capacitatea de a ocoli pricinile pacatelor? Ti-a adus fermitatea in cunostinta de Dumnezeu si inlaturarea gandurilor rele? Ti-a adus statornicie in bine? Ti-a adus dorinta de bine? Ti-a adus dorinta de depasire de tine insuti? Astea sunt lucrurile pe care le aduce rugaciunea, rugaciunea de toata vremea si orice rugaciune.

Eram elev de liceu la Timisoara si de unde locuiam mergeam pina la scoala cam o jumatate de ora. In timpul acesta de cate ori mergeam singur, si se intimpla deseori sa merg singur, ziceam intr-una: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", cum m-a invatat Parintele Arsenie, pe respiratie.

Pe linga furtunile de gand, pe linga confruntarile negative, am avut insa si niste bucurii pentru care eu recomand din toate puterile mele rugaciunea aceasta in intelesul ca, mergand la scoala si zicind rugaciunea aceasta, aveam asa o bucurie de mare incat mi se parea ca ma ridica cineva pe sus. Bineinteles, nu ma ridica nimeni pe sus, era o impresie a mea nascuta din plinatatea bucuriei.

Cind zicem rugaciunea: "Doamne, Iisue Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul" intins, adica nu de doua, trei ori, ci vreme mai indelungata, de pilda o jumatate de ora, incepem sa rascolim inauntru niste negative care sunt realitati necunoscute pentru noi. Apar din subconstient si inconstient in constientul nostru. Lucrul acesta s-a intimplat si cu mine. Insa norocul meu de la Dumnezeu a fost ca nu l-am pus in legatura cu rugaciunea, ca poate daca procedam asa renuntam la ea.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca rugaciunea de toata vremea este rugaciunea aceea cind mintea este atrnatoare de Dumnezeu. Un frate oarecare l-a intrebat pe Sfantul Maxim Marturisitorul cum putea Sfantul Apostol Pavel, care avea atatea de facut, de propovaduit, de purtat grija Bisericilor, cum putea sa se roage neincetat? Si atunci, Sfantul Maxim Marturisitorul - cititi in Filocalie in volumul II, in "Cuvantul ascetic al Sfantului Maxim Marturisitorul" - raspunde fratelui ca rugaciunea neintrerupta este a avea mintea atrnatoare de Dumnezeu, a nadajdui in El si a crede in El in orice ai face si ti s-ar intimpla. Deci ajungem la o stare de rugaciune.

Despre Rugaciunea Inimii s-a vorbit foarte mult in istoria Bisericii, mai mult decat este necesar. Aceasta este parerea mea.

Mi-am dat seama ca desi este foarte important sa ne rugam cu aceasta rugaciune, aceasta este doar o rugaciune de cerere, in timp ce sunt si alte multe rugaciuni mai esentiale, cum sunt rugaciunile de preamarire aduse lui Dumnezeu, in stilul ecfoniselor de la sfantele slujbe sau cum sunt rugaciunile din Apocalipsa.

Sustin din toate puterile mele ca rugaciunea si rinduiala liturgica nu trebuie sa fie parasita sau inlocuita, ci trebuie doar sa fie completata prin rugaciunea de toata vremea, indiferent daca este facuta personal, in chilie sau in alta parte, fie ca este facuta in obste, la ascultari, dar cu agajare personala, din partea fiecarui participant.

Sa invatam noi rugaciunea aceasta, sa ii invatam si pe altii, sa invatam copiii inca din copilarie sa zica "Doamne Iisuse". Dar daca ii invatam sa zica rugaciunea, iar pe de alta parte le tinem televizorul deschis ca sa vada spurcaciunile care se dau acolo, apoi degeaba zic "Doamne Iisuse". Fiti atenti! De noi depinde viitorul tarii noastre nu numai, cum se zice, de tineret. Depinde si de tineret dar si de batrini, de felul cum ii dirijeaza si cum ii indruma pe tineri.

"Pe copil sa-l tii in frine
De vrei om la toti sa placa
Nu-l lasa orice sa-ngine,
Nu-l lasa orice sa faca,
Nu-l lasa dupa dorirea-i
Unde vrea el sa se duca.
Din acelasi lemn se scoate
Si icoana si maciuca",
zice Vasile Militaru, si are dreptate.

Parinte, un calugar mi-a zis: Sa te linistesti si abia apoi sa spui rugaciunea mintii.

Nu o avut dreptate. Rugaciunea mintii nu are o regula. Sa tineti minte de la mine si sa nu uitati niciodata: rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase" este o rugaciune a tuturor celor care vreau s-o faca. Nu exista nici o piedica in calea rugaciunii, ci este o metoda de mbunatatire sufleteasca, o metoda de a fi in legatura cu Dumnezeu.

La mine o venit un calugar, Dumnezeu sa-i ajute, si-o zis ca el cind se roaga si acopora ceasul cu o perina ca sa nu-l auda, ca-l scoate din liniste. Si-am zis: "Mai frate, trebuie sa ai liniste si cind auzi un tractor linga tine, nu numai un ceas". Nu zici "Doamne Iisuse" pentru ca te-ai linistit, ci ca sa te linistesti.

De-a lungul vietii mele, din 1942 incoace, deci vreme de 59 de ani, n-am intilnit pe nimeni despre care sa fiu incredintat ca m-ar putea ajuta datorita experientei pe care o are. Chiar si cei socotiti ca fiind duhovnicii cei mai mari din tara noastra, cind i-am intrebat despre rugaciune, mi-au spus ceea ce puteam sa aflu eu insumi din carti, pentru ca mi-au pus inainte citate din invataturile Parintilor care au fost preocupati de aceasta lucrare. Si mai adaug ceva: n-am intilnit pe nimeni despre care sa am incredintarea ca practica la masuri mari "Rugaciunea lui Iisus".

Eu inca nu am constiinta, acum la saptezeci de ani, ca m-am intilnit cu cineva care are rugaciunea de toata vremea si care este un adevarat isihast. Nici in tara, nici in alta parte, cati oameni am cunoscut.

SARUTUL

Cum priviti sarutul intre doi adolescenti?

Sarutul intre doi adolescenti e o manifestare, o revarsare de suflet, poate fi o revarsare de suflet si se poate realiza patimas si nepatimas. In cazul cind e nepatimas, e admis. Totusi e bine sa se gaseasca alta modalitate de apropiere, pentru ca, de multe ori, manifestarile acestea au si implicatii care nu tin de prietenie; in componenta sarutului pot intra - si intra adeseori - implicatii sexuale.

• « Inapoi
• Inainte »