INVIEREA

• « Inapoi
• Inainte »

Cind eram eu copil imi aduc aminte - Dumnezeu sa-i odihneasca pe ai mei pe toti, ca nu mai sunt in lumea asta - ca mama mea m-a trimis la bunica mea sa zic: "Hristos o inviat, mama tina!". Si a zis ca daca zic asa, imi da mama tina un ou. Si asa a fost. M-am dus si am zis: "Hristos a inviat, mama tina!". Si mama tina a zis: "Adevarat ca a inviat! Hai sa-ti dau un ou". Cu asta mi-am inceput eu credinta in Inviere, dar tarziu am ajuns sa-mi dau seama ce inseamna.

Eu cind eram tinar, si mai ales cind eram student la Teologie, mi-am propus sa cercetez ce e scris in Evanghelii despre Invierea Domnului Hristos si sa citesc in Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfantii Apostoli despre Invierea Domnului Hristos. Si, pina la urma, mi-am dat seama ca totusi nu e convingator. Adica noi avem informatie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Si de fapt cred ca nimenea nu a avut incredintarea despre Invierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie. De ce? Pentru ca Invierea fiind mai presus de ceea ce poate astepta cineva, nu ajunge nimenea sa se incredinteze despre Inviere din informatie. Nici din informatia Evangheliei, nici din informatia prin cuvant, prin predica, ci ajunge sa se incredinteze prin ceea ce s-au incredintat cei care au ajuns sa-si spuna: "Hristos a inviat", nu ca formula, ci ca realitate, ca marturisire de credinta, si aceia, de la inceput, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Sa stiti ca numai Dumnezeu ne poate incredinta despre lucrurile dumnezeiesti.

La Pasti se spune: "Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina invierii si bucurati-va zicind, luminati sa-L auzim cintindu-I cintare de biruinta". Cind poate ajunge omul sa se incredinteze despre Invierea Domnului Hristos? Cind isi curateste simtirile, cind se face receptiv pentru Invierea cea mai presus de lume, cind il invredniceste Dumnezeu sa fie incredintat, nu numai informat, despre Invierea Domnului Hristos.

As vrea sa retineti aceste lucruri si mai ales faptul ca Invierea Domnului Hristos e mai presus de lume, ca Invierea Domnului Hristos e o taina, ca Invierea Domnului Hristos nu o putem intelege si nu o putem primi ca adevar decat in masura in care Mintuitorul Insusi, Mintuitorul Cel inviat, ne incredinteaza cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Toma, cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Petru, cum i-a incredintat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a incredintat pe ucenicii cu care S-a intilnit in ziua Invierii Sale, cum i-a incredintat pe cei cinci sute care pe muntele din Galileea L-au intimpinat pe Domnul Hristos si s-au incredintat de Invierea Lui si cum i-a incredintat pe toti oamenii care au marturisit cu adevarat Invierea Domnului Hristos. Pentru ca sa stiti ca pina la urma toti care credem in Inviere suntem martori ai Invierii Domnului Hristos. Si suntem martori ai Invierii Domnului Hristos in masura in care primim ca adevarat tot ceea ce ne spune Sfanta Biserica ca realitate, deci si ca a inviat strabatind prin piatra, prin piatra de pe mormint, si ca a intrat prin usile incuiate la apostoli, si ca a pazit intregi pecetile si a inviat din mormint asa cum S-a nascut din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie sa se intimple si in noi. Viata unui crestin adevarat, a unui crestin botezat si traitor al Evangheliei este de fapt o viata in Inviere. Noi am inviat impreuna cu Domnul Hristos, traim in Inviere, suntem fiii Invierii si avem in fata Inaltarea, suntem candidati ai Inaltarii la cer impreuna cu Domnul Hristos si asteptam Inaltarea noastra la cer. Dar ca sa ajungem la Inaltarea la cer trebuie mai intai sa ne inaltam peste lumea aceasta, sa ne inaltam peste pacatele noastre, sa nu mai admitem in viata noastra nici un fel de lucru rau si atunci inaltati fiind peste pacate, inaltindu-ne prin virtuti, putem ajunge si la Inaltarea impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Ortodoxia nu este atat cu tragismul suferintei Mintuiorului, ci este cu bucuria Invierii. Cind avem bucuria Invierii suntem in miezul Ortodoxiei.

Invierea lui Hristos este in centrul gandirii noastre.

Mintuitorul a vrut sa punem accent mai mult pe Inviere. Si anume, in convorbirea cu cei doi (Luca si Cleopa, cf. Luca 24) care mergeau la Emaus, le-a spus: "O nepriceputilor si zabavnici cu inima a crede toate cate le-au spus proorocii, nu se cadea oare ca Hristos sa patimeasca si sa intre intru marirea Lui?".

Deci noi ne intilnim cu Hristos intrat "intru marirea Lui". Celor doi Mintuitorul le-a pus intrebarea: "Pentru ce sunteti tristi?". Domnul Hristos nu vrea sa stam in intristare, ci vrea sa fim in bucurie!

• « Inapoi
• Inainte »