CERUL

• « Inapoi
• Inainte »

Noi stim ca este cer, dar nu stim ce este, spune un parinte duhovnicesc, si mai spunem ca cerul este acolo unde este Hristos. Si daca cerul este unde-I Domnul Hristos, inseamna ca cerul este pretutindenea.

Maica Domnului a fost numita si e gandita ca cer. Sa ne gandim la o alcatuire de la slujba Ceasului I unde zicem: "Cum te vom numi pe tine ceea ce esti cu dar daruita? Cer, ca ai rasarit pe Soarele dreptatii..." Deci Maica Domnului e cer, credinciosii care-L primesc pe Domnul Hristos in suflet impreuna cu Tatal si cu Duhul devin cer, asa ca cerul poate fi pretutindenea, poate fi in sufletul omului, poate fi undeva in univers.

Am citit cindva o carte scrisa de Lucian Blaga. Cartea se numeste Hronicul varstelor, si acolo el istoriseste ceva din copilaria lui. Printre altele scrie ca odata, mergand si privind spre cer, i se parea ca cerul merge impreuna cu el. E, de fapt, o senzatie pe care o au multi. Ti se pare ca si Soarele merge impreuna cu tine, ti se pare ca si Luna merge impreuna cu tine. Lucian Blaga avea impresia ca cerul merge impreuna cu el. Si-atunci s-a gandit la ceva, ca daca cerul merge impreuna cu omul, ar putea sa faca sa se despice cerul. Si-anume, el sa mearga intr-o directie si un alt copil sa mearga in cealalta directie si sa rupa cerul sa vada ce-i in cer. E un gand de copil, dar intr-un fel un gand care parca-i mai mult decat un gand de copil - sa doresti sa stii ce-i in cer si sa faci cumva sa ajungi sa gasesti un loc prin care poti privi in cer.

Bineinteles, experienta n-a reusit, pentru ca cine poate despica cerul? Insa idea aceasta ca cerul merge impreuna cu noi este o idee extraordinara. O idee de neinchipuit de minunata. Sa te gandesti intotdeauna ca unde esti tu acolo e si cerul.

CEZARUL

Era Mitropolitul Mladin, Dumnezeu sa-l odihneasca, profesor la Teologie si era vorba ca va ajunge Mitropolit. Si era un inspector de culte, un imputernicit din partea statului si zicea: "Acuma daca ajungeti Mitropolit, sa spuneti: ". Si zice Mitropolitul: "Am sa spun, dar sa nu ceara nici Cezarul ce nu i se cuvine".

CINSTIREA

Cind iubesti pe cineva il si cinstesti si daca nu-l si cinstesti, sigur nu-l iubesti. Asa ca porunca cinstirii e legata de porunca iubirii.

Domnul Hristos ne-a dat si El pilda in ce priveste cinstirea de oameni. Am mai spus eu cuvantul acesta ca Mintuitorul nostru este Dumnezeu care spala picioarele omului.

Nu a ramas in rinduiala Bisericii noastre spalarea picioarelor ca fapt in sine, dar duhovniceste neaparat trebuie sa se intimple. Ce inseamna sa speli picioarele cuiva? Inseamna sa te pleci inaintea lui, sa te smeresti inaintea lui pe de o parte, deci sa-l cinstesti, sa-l cinstesti mai presus de ceea ce esti tu insuti. Si mai inseamna ceva: sa-l cureti. De obicei oamenii sunt inclinati sa scoata in evidenta rautatile celor din jurul lor, rautatile aproapelui, ori Domnul Hristos ne invata sa ne spalam unii pe altii. Aceasta inseamna ca trebuie sa inlaturam necuratiile si desigur ca o minte curata, o minte buna in general, nu scormoneste in gunoaie, ci inlatura si spala, curateste. Asa ca duhovniceste neaparat trebuie sa avem in vedere porunca Mintuitorului de a ne curati unii pe altii, de a ne smeri unii in fata altora, ca sa-i cinstim pe oameni.

Ceea ce au dus femeile mirofore la mormintul Mintuitorului, ceea ce au vrut ele sa duca drept cinstire Mintuirorului, nu are pret. Nu poate fi pretuit cu nimic. De ce? Pentru ca femeile si-au pus in miresmele acelea toata inima lor! Inima nu costa. Inima lor si-au pus in miresme. Si atunci cat a costat? A costat inima mironositelor. Ori asa ceva nu se poate pretui in bani.

Putem noi sa dam ceva Domnului Hristos cum au dat femeile mirofore? Asa cum au dat ele nu putem. Dar putem sa dam dorinta noastra de cinstire fata de Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Care-i mirul nostru acuma? Avem si noi un mir de dat? Daca avem, care-i mirul nostru? Sa ne amintim o alcatuire pe care ati auzit-o poate-n Postul Pastilor. Ea zice asa:

"Lacrimi da-mi mie, Dumnezeule, ca oarecind femeii pacatoase, si ma invredniceste sa ud preacuratele Tale picioare, care pe mine din calea ratacirii m-au izbavit. Si mir de buna mireasma sa aduc Tie, viata curata intru pocainta mie agonisita, ca sa aud si eu glaul Tau cel dorit: credinta ta te-a mintuit, mergi in pace".

Ce-Ti aduc Doamne? As vrea sa-Ti aduc lacrimi si n-am. Da-mi lacrimi ca sa-Ti aduc lacrimi. As vrea sa-Ti aduc mir ca femeia pacatoasa, dar n-am. Da-mi Tu ceea ce ar trebui sa-Ti aduc. Viata curata, mirul meu este viata curata intru pocainta mie agonisita. Deci viata curata agonisita, castigata prin pocainta, este mirul nostru!

La Slujba de la Pasti zicem asa: "Sa minecam cu minecare adinca si - fiti atenti - in loc de mir, cintare sa aducem Stapinului". Deci, avem si noi un mir al nostru. Care? Cintarea. Cintarea de la slujbele noastre, de la Sfanta Liturghie. Cintarea noastra-i mirul nostru. Deci, sa minecam dis de dimineata, sa plecam dis de dimineata, si in loc de mir, cintare sa aducem Stapinului. Acesta-i mirul nostru: viata curata si cintarea.

In Sambata lasatului sec de carne, cind este Sambata mortilor, este un cuvant in Sinaxarul din acea zi, un cuvant al Sfantului Atanasie cel Mare, care zice asa: "Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai intai miroase frumos". Ce inseamna aceasta? Ca orice bine pe care il facem in lumea aceasta este un fel de mir, si daca facem un bine pentru altul, orice bine am face pentru altul, ne ramane si noua, si noi ramanem de pe urma binelui facut, ramanem imbogatiti cu binele facut, chiar daca binele pe care l-am facut nu este anume pentru noi, ci este pentru altcineva. Pentru ca nu poti unge cu miresme pe cineva fara ca tu insuti sa te impartasesti mai intai de mirosul frumos al mirului.

• « Inapoi
• Inainte »