PELERINAJELE

In zilele noastre foarte multi tineri fac pelerinaje la manastiri, de multe ori in grupuri mixte. Cum trebuie sa fie organizat un pelerinaj ca sa fie binecuvantat de Dumnezeu si sa aduca roade? Cum trebuie sa se comporte tinerii intr-o manastire?

Chestiunea pelerinajelor la manastiri este o chestiune care trebuie gandita, in sensul ca un pelerinaj nu este o excursie. Eu am opinat ca studentii sa mearga la manastiri de barbati, iar studentele sa mearga la manastiri de femei, si sa nu mearga impreuna deoarece de multe ori se constata ca pelerinajul este privit ca o excursie, si atunci studentii isi permit, si-n manastire, si-n afara de manastire, manifestari care nu intotdeauna se incadreaza in stilul de viata al manastirii. Pe linga aceasta, prezenta barbatilor intr-o manastire de maici si prezenta femeilor intr-o manastire de calugari nu vine totdeauna cu linistea trebuitoare pentru unii si pentru ceilalti. De aceea, ca sa se evite neorinduieli si posibilitati care nu se incadreaza in stilul de vietuire al monahilor, cel mai bine este ca studentele sa-si aleaga manastiri de calugarite, iar studentii manastiri de calugari. Se pot intilni studenti si studente la manastiri cind se praznuieste un hram, cind vine multa lume si cind, intr-un fel, ar putea trece mai neobservati. Dar in general, cind sunt pusi in atentia vietuitorilor din manastire, este bine sa se urmeze aceasta orientare, aceasta rinduiala. Eu am opinat de la inceput si imi pare bine ca am fost ascultat in cele mai multe cazuri si ca sunt si manastiri care refuza situatiile acestea de pelerinaj, sau care nu incurajeaza, nu ocrotesc, chiar daca nu refuza, dar dau de inteles ca ar fi mai bine altfel.

Veniti la manastire, este bine ca tinerii sa se incadreze in programul acesteia, sa fie rezervati, sa nu caute relatii cu vietuitori din manastire, sa-si vada de problemele lor, de slujba, si sa lase manastirea sa-si duca viata ei, ca si cind pelerinii nu ar fi acolo.

PLACERILE

Zice cate cineva asa, catre mine, in gluma, pe la noi pe la manastire, ca cutare lucru e foarte bun si nu ar trebui sa-l maninc de pilda, si eu zic: doar nu mi-a luat gustul Dumnezeu cind m-am facut calugar! Noi trebuie sa fim niste oameni reali in a vedea lucrurile, si daca ne-a dat Dumnezeu gust ne-a dat si hrana gustoasa. De ce sunt bune fructele de pilda? Ca le-a facut Dumnezeu. De ce nu le-a facut ca paduretele?

Totusi exista o placere ingaduita, o placere binecuvantata de Dumnezeu. Eu nu-mi pot inchipui ca in Imparatia lui Dumnezeu de pilda, unde vom sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov, nu vom avea ceva bun de mincat, daca o fi de mincat. Insa exista o iubire de placere care te axeaza pe placere, si aceea nu-i buna, ca te inrobeste. De exemplu omul caruia ii place bautura si nu se poate opri, din placere bea mai departe. Si apoi pateste cum era o vorba mai demult pe la noi, ca a zis unul vorbind cu vinul: "Eu te-am baut de bun si tu ma-mpingi".

PLICTISEALA

Plictiseala o depasesti numai cu o viata ingrijita, cu o viata superioara. Toti oamenii care se plictisesc sunt de fapt oameni inferiori, oameni neangajati in ceva deosebit. Pentru acestia trebuie o angajare in rugaciune si munca.