COPIII

• « Inapoi
• Inainte »

Copiii, care­s chipul lui Dumnezeu in om, sunt mai pastratori ai chipului lui Dumnezeu in om, decat omul mare.

CORNELIU ZELEA CODREANU

Corneliu Zelea Codreanu a fost cea mai puternica personalitate romineasca pe care o stiu eu. Nu a mai fost nimeni la nivelul lui!

CREDINTA

Credinta e cum e cultura: te tii de ea, o ai; nu te tii de ea, o pierzi si pe cea pe care o ai.

Sfantul Marcu Ascetul, in Filocalie, are un cuvant care zice asa: "Cel ce primeste cuvantele Cuvantului lui Dumnezeu, primeste pe Dumnezeu Cuvantul". Sfantul Marcu Ascetul are in vedere in aceasta afirmatie ceea ce a spus Domnul Hristos cind a zis catre ucenicii Sai: "Cel ce va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste, si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada" (Luca 10, 16). Si pornind de la aceasta, Sfantul Marcu Ascetul zice ca noi Il primim pe Mintuitorul Iisus Hristos cind primim cuvantul Lui. Daca nu primim cuvantul Lui, atunci nu-L primim nici pe Domnul Hristos. Cine nu-L are pe Domnul Hristos ca Invatator, nu-L poate avea nici ca Mintuitor. "Cel ce va primeste pe voi - pe ucenicii Mei - Ma primeste pe Mine", pentru ca voi Ma reprezentati pe Mine. "Cel ce se leapada de voi - care Ma reprezentati pe Mine - de Mine se leapada si de Cel care M-a trimis pe Mine". Asa este si cu cuvantul lui Dumnezeu: cel ce primeste Evanghelia, vestea cea buna a propovaduirii, Il primeste pe Mintuitorul Insusi.

Noi de obicei credem ca sunt doua categorii de oameni: credinciosi si necredinciosi. Iata ca Sfantul Apostol Pavel mai introduce o categorie de oameni, "mai rau decat necredinciosii". Deci credinciosi care-si implinesc datoriile, necredinciosi care se declara necredinciosi si care traiesc viata de necredinciosi, si credinciosi care nu sunt credinciosi si nu fac fapte de credinciosi, se declara doar credinciosi, si zice Sfantul Apostol Pavel ca acestia sunt mai rau decat necredinciosii.

Aveam un cunoscut in tineretea mea care stia multe despre ale credintei si soacra lui zicea: "Stie, dar nu crede". Adica nu e destul sa stii. Ca sa crezi trebuie sa realizezi o stare sufleteasca, care, desi porneste de la informatie, nu e numai informatie. Parintele Arsenie Boca zicea ca: "Cea mai lunga cale e calea care duce de la urechi la inima", adica de la informatie la convingere. Cind esti numai informat e prea putin. Cind esti convins, e cat trebuie. Credinta inseamna convingere.

Tare imi place mie imprejurarea aceea istorisita in Sfanta Evanghelie de la Marcu, in legatura cu omul care a zis: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" (Marcu 9, 24). Domnul Hristos nu a zis: "Daca n-ai destula credinta n-am ce-ti face! Sa-ti inmultesti credinta si apoi stam de vorba", ci l-a ajutat cu credinta cata a avut-o! Este foarte important lucrul acesta: sa ai dorinta de mai mult, ca sa primesti invrednicirea de la Dumnezeu.

Masura credintei este masura vietii. Daca vrea cineva sa stie cata credinta are si cum ii este credinta, cat ii este credinta de lucratoare, trebuie sa se cerceteze pe sine in privinta credintei si trebuie sa ia aminte la viata pe care o duce, pentru ca viata pe care o duce este marturisirea credintei. Deci atata credinta avem, cata manifestam in viata. Daca nu manifestam in viata credinta noastra, nu avem credinta, chiar daca marturisim ca avem credinta.

Credinta in Dumnezeu, impreuna cu roadele ei, este asa cum este cultura. Se intareste pe masura angajarii noastre pentru ea.

Omul din vremea noastra adera cu greu la religie; iar in cazul ca adera la religie, traieste in ea si prin ea "numai partial", nu se preda pe sine total lui Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur are un cuvant la Pasti, care, daca ar fi fost singurul pe care l-ar fi spus, Sfantul Ioan Gura de Aur ar fi ramas Ioan Gura de Aur: "Toti sa va indulciti de ospatul credintei". Credinta noastra este un ospat, un ospat care ni se ofera si pe care il simtim in masura in care suntem intariti in credinta.

Dumnezeu ne intareste pe toti sa avem credinta in Dumnezeu, si prin credinta biruim. Sa ajungem sa ne dam seama ca normalul nostru este starea in care ne gasim, si in conditiile acestea ne si mintuim. Omul nu se mintuieste decat in conditiile in care traieste.

Nu da lumea aceasta ce poate da credinta in Dumnezeu!

In masura cunostintei noastre de Dumnezeu, pe masura legaturii noastre cu Dumnezeu, avem viata vesnica, avem putere de viata.

Credem si pe masura credintei cunoastem, si pe masura cunostintei iubim pe Dumnezeu, si pe masura iubirii ajungem sa fim fericiti. Cine crede in Dumnezeu Ii slujeste lui Dumnezeu, si cine-I slujeste lui Dumnezeu Il cunoaste pe Dumnezeu, si cine cunoaste pe Dumnezeu, iubeste pe Dumnezeu pe masura cunostintei, si are viata vesnica, iar viata este fericire.

Cunostinta de Dumnezeu este fericitoare de suflet.

Se spune undeva in Pateric: "Apropie-te de omul care se teme de Dumnezeu si te vei teme si tu de Dumnezeu". Putem spune tot asa de bine: "Apropie-te de omul credincios si te vei face si tu credincios", pentru ca omul credincios are puterea de a impartasi din credinta lui si altora.

Un crestin adevarat traieste in niste Pasti vesnice.

Cine are putere sufleteasca este mai tare decat ispitele, insa fata de multi oameni sunt mai tari ispitele. De ce te asupreste un gand? Sunt oameni care sunt ingrijorati mereu ce va fi miine sau aud de tot felul de inarmari, ca este amenintata pacea lumii, se gandesc mereu ce va fi, cum va fi, ce va fi cu copiii nostri, au o zdroaba sufleteasca de felul acesta. De ce au oamenii astfel de zdroabe sufletesti? Pentru ca nu-s tari sufleteste, nu au credinta in Dumnezeu, n-au credinta ca nu se poate intimpla nimic in lumea aceasta decat cu ingaduinta lui Dumnezeu, cu stirea si cu voia Lui. Un om credincios are siguranta. De ce are siguranta? Pentru ca stie ca nu-i singur in aceasta lume si ca nu omul hotareste tot ce se intimpla in lumea aceasta, ci hotareste Dumnezeu. Aceasta inseamna tarie sufleteasca. Sa poti face fata ispitelor, sa poti trece peste necazurile care vin, sa poti ramane senin in toate imprejurarile vietii, sa stii ca ai putere in tine, data de la Dumnezeu, care risipeste toata rautatea si toate impleticirile pe care le aduc ispitele in viata noastra.

Credinta in Dumnezeu rezolva toate, dar nu le rezolva in sensul ca schimba situtiile, ci schimba pozitiile.

Cel mai mare lucru pe care-l poate da Dumnezeu omului in lumea aceasta este, dupa ce ne da viata si sanatatea si cate ne mai da Dumnezeu, este credinta in Dumnezeu. Ai credinta in Dumnezeu, ai siguranta, ai putere. Iti poti ridica nu numai patul tau sa umbli, ci poti sa-i duci si pe altii, poti sa ridici si pe altii.

Nu putem ajunge la lucrurile inalte daca nu le facem pe cele de jos, asa cum nu putem ajunge in varful scarii decat mergand din treapta in treapta.

Necredinta si necunostinta lui Dumnezeu este cea mai grea si mai fara de leac boala a sufletului.

Se spune in Pateric despre unul care s-a dus intr-o manastire si unii l-au chemat la masa si s-a dus sa manince si el impreuna cu obstea manastirii. Dar cineva de acolo a zis: "Cine l-a chemat pe acesta la masa? Ia dati-l afara!". Si l-au dat afara. Si omul s-a dus. Dupa aceea s-au gandit altii: mai, nu-i frumos sa-l scoti pe om de la masa. Chemati-l iara. Si s-au dus sa-l cheme. Si a venit omul si a stat la masa. Si l-au intrebat dupa aceea unii: "Ce-ai gandit tu in gandul tau cind te-au dat afara si te-ai dus si te-au chemat inapoi si ai venit? Altul ar fi zis: ce ma chemati acuma dupa ce m-ati dat afara?". Si stiti ce a zis? A zis: "M-am gandit sa fiu ca un ciine pe care cind il alungi se duce si cind il chemi se intoarce". Si m-a intrebat dupa aceea cineva: Parinte, daca ar face cineva cu Dumneavoastra asa, asa ati face? Apoi sa stiti ca n-am fost pus in imprejurari din acestea. Dar daca intr-adevar am liniste in suflet si liniste realizata prin credinta in Dumnezeu, asa ar trebui sa fac. Iar daca nu fac asa, inseamna ca n-am ajuns inca la masurile la care trebuie sa fii biruitor prin credinta.

Daca ajungi sa fii linistit numai in conditii de linistire sa stii ca nu esti linistit.

Crestinul trebuie sa duca o viata in Inviere.

Sfantul Marcu Ascetul spune: "Credinta neclintita este un turn intarit si Hristos se face toate celui ce crede". E un adevar neclintit, un adevar indiscutabil. Cind Il ai pe Hristos in suflet nu-ti mai trebuie lucrurile veacului acestuia. Ma gandesc din punct de vedere spiritual, nu ca nu-ti mai trebuie hrana, imbracaminte etc.

Credinta in Dumnezeu este o valoare pe care daca omul nu o are nici el nu este o valoare.

Am ascultat odata un preot vorbind la noi la manastire, un preot venit din strainatate, un preot romano-catolic. A tinut o mesa in padure si am fost si cativa dintre noi, si a vorbit in limba franceza pentru cei pe care ii avea in grija si s-a referit la pilda cu semanatorul si mi-a ramas de atunci o idee foarte importanta. A zis ca acelasi om poate sa fie uneori pamint batatorit, alteori poate sa fie pamint pietros pentru cuvantul lui Dumnezeu, alteori poate sa fie pamint cu spini si alteori poate sa fie pamint care reprezinta inima curata si buna. Tare mi-a placut mie ideea asta.

Sa stiti ca nu-i fara importanta faptul ca Biserica noastra are rinduieli ca in vreme de toamna, cind se seamana graul, sa se citeasca din Sfanta Evanghelie pilda cu semanatorul. Bineinteles ca Domnul Hristos n-a vrut sa le dea oamenilor o lectie de agricultura. Domnul Hristos a luat imprejurari din agricultura, din plugarie, ca sa-i invete pe oameni lucruri mai presus de lumea aceasta, sa-i invete despre un alt semanat. Ca nu exista numai semanatul de grau, ca nu exista numai semanatul de plante, ci exista si un semanat spiritual, un semanat duhovnicesc. Eu, de pilda acuma, seman. Seman prin cuvant, aduc cuvantul lui Dumnezeu in inimile voastre si voi il primiti. Unii ca pamint batatorit, altii ca pamint pietros, altii ca pamint impresurat de spini si altii ca pamint care reprezinta inima curata si buna. Rod vor aduce aceia care primesc cuvantul cu inima curata si buna, cu minte de copil neimpotrivitoare, cu inima curata, primitoare. Cine e asa, are nadejde sa rodeasca in el cuvantul lui Dumnezeu si acela are urechi de auzit si aude.

Sfantul Isaac Sirul spune ca: "Casa credintei este mintea de copil si inima curata". Si avea de unde sa stie Sfantul Isaac Sirul ca credinta se intareste in inima curata, pentru ca a citit desigur din Sfanta Evanghelie cuvantul Domnului Hristos ca cei care au inima curata si buna aceia aduc rod intru rabdare.

Multi dintre credinciosii nostri sunt ispititi de gandul ca ar putea inainta in credinta, ca ar putea inainta intr-o viata curata, intr-o viata deosebita, daca ar cunoaste mult. Sfantul Marcu Ascetul, insa, atrage atentia asupra faptului ca cunostinta singura, cum zice Sfantul Apostol Pavel, il ingamfa pe om, iar implinirea cuvantului este mintuitoare. Credinta nelucratoare, "cunostinta singura il ingamfa pe om, indemnindu-l la nelucrare, iar iubirea zideste, indemnindu-l la rabdarea tuturor".

Se poate credinta fara cultura, se poate si cultura fara credinta. Insa credinta fara cultura este mai buna decat cultura fara credinta.

In Romania avem mai multa credinta fara cultura sau invers?

In Romania este mai multa necredinta si necultura!

• « Inapoi
• Inainte »