EREDITATEA

• « Inapoi
• Inainte »

Cind m-am dus eu la Manastirea de la Sambata in 1942 sa ma fac calugar, aveam treisprezece ani si jumatate. Parintele Arsenie m-a luat la spovedit, am stat de vorba, mi-aduc aminte si de amanunte, de intrebarile pe care mi le-a pus, intre care o intrebare care am spus-o eu de multe ori, prin care vroia sa intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. M-a intrebat daca mi-a venit in gand vreodata sa omor un om. Mie mi s-a parut foarte curios la vrsta aceea ca m-a intrebat daca mi-a venit in minte sa omor vreun om, ca nu-mi venise niciodata un gand de acesta, nici pina atunci, nici de atunci incoace, dar i-am mai auzit pe oameni zicind: "Te omor, fireai..." si nu stiu ce. Si nu m-am gandit decat dupa aceea ca Parintele a vrut sa vada de unde vin, care sunt strafundurile existentei mele. De ce? Pentru ca Parintele avea in gandurile lui si dupa aceea in afirmatiile lui, zicerea aceasta ca copilul e oglina parintilor, ca mostenim din strafunduri de existenta lucruri pozitive si negative, ca fiecare dintre noi aducem o incarcatura in existenta noastra.

A zis odata Parintele catre unul: "Ma, tu esti sinteza harababurii din casa voastra". Deci Parintele si dadea seama de anumite lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe linga ele, sau in orice caz nu aveau posibilitatea sa le formuleze asa de fain: "Tu esti sinteza harababurii din casa voastra". Deci, daca vrei sa stii cine esti, cerceteaza-te si vezi de unde ai venit!

Sa stiti ca foarte mult conteaza in existenta omului ereditatea lui. Si­apoi se fac niste mutatii. Eu, de exemplu, spun despre mine ca sunt o editie masculina a mamei mele.

Sa stiti ca eu m­am convins ca pe om nu­l poti schimba din ceea ce este el ca inzestrare nativa. Poti sa­l ajuti, poti sa intervii, dar e prea putin ceea ce se adauga, ceea ce poti schimba intervenind fata de ceea ce este fondul biologic si fondul psihic pe care il are omul.

E un lucru exceptional sa adaugi ceva la ceea ce esti, din ceea ce faci.

FAMILIA

Stiti ce carte mi-a placut mie si care e importanta pentru viata de familie in special? Este o carte scrisa de ultimul loctiitor de mitropolit la Blaj, pina in 1948, Episcopul Ioan Suciu. A scris o carte Mama. Daca citesti o data cartea aceea nu mai trebuie sa citesti nimic in legatura cu viata de familie. Este foarte frumos scrisa si eu as invata-o pe de rost, atat imi place de mult!

In viata de familie se spune ca cei doi formeaza un trup, si cineva observa, pe buna dreptate, ca asa cum in trup exista doua urechi si un singur auz, doi ochi si un singur vaz, doua nari si un singur miros, doua miini si o singura lucrare, doua picioare si un singur mers, asa trebuie sa fie si in viata de familie: in doi o unitate, o unitate in diversitate.

Eu le spun de multe ori credinciosilor care vin la mine asa: "Doua lucruri sunt importante in viata: sanatatea si intelegerea. Sanatatea ne­o da Dumnezeu si intelegerea ne­o facem singuri". Adica, ne ajuta si Dumnezeu sa ne facem intelegerea, dar trebuie sa ne silim sa ne facem partea noastra in intelegerea noastra.

FAPTELE

De multe ori vorbim despre anumite fapte ale oamenilor si le dam o interpretare negativa, pentru ca suntem noi negativi. Nu credem in bine, nu credem in binele pe care il face altul. De pilda, Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa­l odihneasca, zicea ca: "Oamenii stiu caderile calugarilor, dar nu le stiu si biruintele" si tot Parintele Arsenie spunea ca: "Oamenii nu pot crede intr­o viata superioara vietii pe care o duc ei".

Noi trebuie sa fim cu luare aminte la tot ceea ce facem, pentru ca totul se intrupeaza in noi.

FERICIREA

Dumnezeu nu doreste ca fiii Sai sa fie niste tinguitori, privitori cu fata spre trecut, ci vrea sa fie niste oameni fericiti, privind spre viitor si spre vesnicie.

Cine sunt fericiti? Stiti cine? Cei ce cred, cei ce cred in Dumnezeu, aceia sunt oameni fericiti. Si daca crede cineva in Dumnezeu si nu este fericit, sa stie ca nu crede in Dumnezeu, sau, in orice caz, nu crede destul. Credinta in Dumnezeu este izvor de fericire.

Daca mergi pe calea fericirii, chiar si in conditii de nefericire, poti sa fii fericit.

FILOCALIA

Filocalia este cartea mea preferata.

Parintele Serafim Popescu de la noi de la manastire, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca: "Parintele Staniloae, prin traducerea Filocaliei, a adus cerul ortodox pe pamintul romanesc". E frumos si e si adevarat, pentru ca exista un cer ortodox, un cer de gandire ortodoxa, Filocalia fiind un monument de cultura ortodoxa.

Parintele Staniloae spune ca Filocalia trebuie citita ca Scriptura, revenind si aprofundind.

Cineva spunea, de pilda, ca Filocalia este a cincea Evanghelie.

Filocalia este o colectie de carti scrise de calugari si pentru calugari.

• « Inapoi
• Inainte »