SECTARII

• « Inapoi
• Inainte »

Ce atitudine sa avem in fata prozelitismului sectar? Daca ne manifestam fatis, suntem considerati de altii nedemocrati.

Atunci, sa fiti democrati! Draga, noi n-avem rostul sa impiedicam niste lucruri care nu ne privesc pe noi; fiecare poate sa-si urmeze calea. Democratia noastra sta in aceea ca-I slujim lui Dumnezeu in felul nostru si ii lasam pe altii sa-si urmeze calea in stilul lor. Daca vom avea un ascendent moral real, nu o sa ne poata sta nimeni impotriva. Daca nu, n-avem credit, in general. Ortodoxia noastra este viata noastra ortodoxa.

Cred ca prezenta sectelor isi are cauza in lipsa unei trairi ortodoxe autentice. Multi dintre cei considerati ortodocsi nici nu stiu ca apartin Ortodoxiei, ceea ce de fapt inseamna ca nici nu apartin. Nu stiu nici ce este Ortodoxia. Multi, chiar dintre ortodocsi, nu cunosc avantajele Ortodoxiei fata de celelalte organizatii si conceptii crestine. In concluzie, se poate spune ca nu ortodocsii trec la sectari, ci la sectari trec oameni care de fapt n-au avut nici o apartenenta religioasa. Un ortodox autentic este si ramane ortodox, el doar putind sa inainteze in ortodoxie.

Bunica mea dinspre tata, nestiutoare de carte, nu voia nici macar sa participe la adunarile Oastei Domnului conduse de preot, pe considerentul ca acestea nu se faceau in biserica si mai ales ca era ceva nou, ceva ce n-a fost in Biserica de la inceput, sau cel putin, bunica mea nu s-a pomenit cu ele. Invitata de mine sa ia parte la o astfel de adunare, ea mi-a raspuns simplu: "Eu nu-mi las legea!". Unii credinciosi nu mai gandesc asa, pentru ca nu mai traiesc asa. Ei cind primesc ceva nou, ceva ce n-a mai fost inainte, n-au nici o ezitare, pentru ca, la drept vorbind, nu renunta la nimic in schimbul a ceea ce li se ofera. E destul sa le placa, e destul sa fie de acord cu ceea ce li se spune, cu ceea ce se face, si nu mai au nimic de obiectat.

Ceea ce au sectele si ii tenteaza pe unii este predica, cintarea si "siguranta" mintuirii. Sectele menajeaza si comoditatea omului. "Hristos ne primeste si nu ne cere nimic, decat sa credem in El", zic ei. Ori la noi e altfel: post, asceza, privatiuni, efort.

A zis un sectar catre mine, la noi la manastire, in biserica mica, unde avem niste icoane pictate pe lemn: "Parinte, ce rost are sa pupi scindurile astea?". Si i-am raspuns: "Ma, daca tu pupi scinduri, apai sa nu le pupi. Eu sa stii ca nu pup scinduri, eu pup icoane!".

SEXUALITATEA

Parinte, in ce masura ii scade pe soti sau nu ii scade relatia intima, in scopul nasterii de copii, daca toti zicem: "in faradelegi m­am zamislit si in pacate m­-a nascut maica mea"?.

Bine, asta este o raportare la pacatul stramosesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Asa au facut gnosticii, care au spus ca materia trebuie distrusa, nu trebuie inmultita, pentru ca materia este rea, deci casatoria e rea, pentru ca inmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem ca la temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaza. Dar nu putem zice totusi lucrul acesta, pentru ca actul acesta sexual, care este pina la urma un act fizic, de ce il foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere daca e scazut ca act? Nu putem sustine lucrul acesta decat intr­-o anumita perspectiva, dar perspectiva asta nu este una reala.

Putem spune insa altceva, si anume, ca actele sexuale care nu urmaresc si nasterea de fii ar fi cu scadere, dar nici in acest caz nu poti sa te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru ca e intr­-adevar o insuficienta a omului. Cei care au facut rinduielile acestea cu martea, joia si nu la sarbatori, au vrut sa-­l ridice pe om mai presus de sine insusi. Ei, in realitate, ca oameni necasatoriti, au facut program oamenilor casatoriti! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, casatoriti fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu l­-au experimentat. Poate sa nu fie scadere, poate sa fie o ridicare faptul acesta ca te angajezi la aducerea in lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si daca te face colaborator cu Dumnezeu, il mai poti socoti inferior?

Nil Ascetul, in Filocalia, volumul I, citind din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce ca atingerea partilor rusinoase sau cugetarea la ele, intineaza, si completeaza ca cele ce ajuta la nastere arata creatura. Intrebarea ar fi tot in ceea ce priveste gnosticii, daca ar fi intr­adevar o scadere?

Nu este o scadere. Nu exista nimic in trupul omenesc care sa fie intinat, sa fie prin sine scazut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan din punct de vedere creatural. Nu se poate spune ca asta­-i spurcat si asta­-i curat. In momentul in care "Cati in Hristos v­-ati botezat, in Hristos v­-ati si imbracat", nu mai e vorba de spurcaciune. Este vorba de intinare prin gandirea pe care o poti avea; de exemplu, se recomanda calugarilor sa nu­-si priveasca trupul si mai ales partile ascunse ale trupului, ca sa nu se excite, adica sa aiba un mijloc de inlaturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu inseamna insa ca sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi scazut, pentru ca nu e nimic scazut. Citeam undeva, intr-­o carte de sexologie, ca aceia care se rusineaza cind au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era o parere a unui laic in chestiunea aceasta, dar omul trebuie sa se reverse, in fond, in actele sexuale, nu sa se jeneze si sa zica: "Vai de mine ca iar am facut pacat si vai de mine ca n-­ar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie sa ridice fiinta omeneasca, nu trebuie sa o scada.

Animalele, de exemplu, care se impreuna, nu au o jena, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jena nu pentru ca e jena, ci pentru ca este o intimitate. Dar unul care s­a fagaduit la calugarie si traieste viata calugareasca, sigur ca nu trebuie sa aiba relatii intime, sau homosexualii, sa se desfateze unul de celalalt, sau cei care au porniri nefiresti...

Problema s­ar fi pus nu in sensul ca ar fi necurat, ci daca n­ar fi fost mai bine - in viziunea Sfantului Ioan Scararul - sa se aiba grija de desavarsirea proprie...

Lasa­-ma, mai, cu Sfantul Ioan Scararul! Sfantul Ioan Scararul a scris pentru calugari, nu a scris pentru oameni de rind. Adevarul este ca Scara este pentru calugari, nu este pentru mireni. Este scrisa de un calugar si sigur ca tot ce e scris in ea e valabil pentru calugari, nu si pentru ceilalti. Nu se poate orienta cineva dupa Scara, de exemplu, in chestiuni de sexualitate, daca el este casatorit.

Dumnezeu a binecuvantat sexualitatea prin insasi crearea omului, asa cum este, barbat si femeie. Dupa aceea, daca­-i vorba sa aducem argumente, Biserica binecuvanteaza casatoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvanteaza ca si cind ar fi vorba despre doi care ar fi trebuit sa se faca calugari si care totusi vor trai in viata comuna de casatorie. Nu e asa! O casatorie cu tendinte din acestea, de necasatorie, e de fapt o caricatura de casatorie si de calugarie. Nu e nici calugarie, nici casatorie. Biserica zice: "Sa se veseleasca ei la vederea fiilor si a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se casatoresc sa aiba familie si nu un singur copil si sa se uite la el ca la stiu eu ce. Daca poti avea mai multi copii si ai numai unul, ai un idol, nu un copil!

Unii zic ca vin la calugarie pentru a se mintui, ca si cind mintuirea nu ar fi si in alta parte. Unul a zis aici la manastire, cind a fost intrebat, "de ce­-ai venit sa te faci calugar", ca el vrea sa duca viata curata, iar celalalt l­a intrebat: "Dar ce, eu duc viata spurcata?".

Draga, mai intai de toate, sa stiti ca cine a facut rinduieli in viata de familie si a ajuns la concluzii dintr-acestea ca ii pacat sa ai legaturi sexuale in cadrul vietii de familie, in general nu au fost oameni casatoriti, ei nu au stiut cum se desfasoara viata in familie. Eu sa stiti ca nu ma bag in intimitati. Si la spovedit nu incep: si-apai cind, si-apai cum, si-apai cat..., ca acestea sunt niste chestiuni de intimitate. Important este sa nu stai impotriva consecintelor cind urmeaza sa vina copilul si sa nu fi axat pe sexualitate. Asta-i totul. Sunt si perioade in care femeia nu este fertila. Parintele Arsenie le mai spunea unora, mai ales celor care aveau probleme, sa aiba in vedere calendarul sarcinii. Deci, acestea sunt chestiuni pe care nu le reglementeaza nimeni. Cititi toata Scriptura din cap in cap si tot nu veti gasi nici un fel de dispozitie in legatura cu de cate ori, cind anume si cind nu, desi, ca sa duci o viata spirituala trebuie sa insisti pentru o spiritualizare in sensul acesta, ca acuma este post si hai sa fim abstinenti, sau acuma sunt sarbatori mari si sa nu ne coboram la obisnuitul vietii, dar un program propriu-zis nu face nimeni in cadrul Scripturii. Doar atat se spune la Iezechil ca barbatul sa nu se apropie de femeie in timpul ciclului. Asta este reglementat in Scriptura, si se prezinta apoi ca pacat satisfacerea numai pentru satisfacere, adica cumva cu grija de a nu avea consecintele pe care le are un astfel de act. Important este ca omul sa fie corect, sa-si rinduiasca viata cum poate el sa si-o rinduiasca. Sa stiti ca mie nu mi-e frica sa-i intreb pe oameni - dar nu-i intreb pentru ca nu ma intereseaza si pentru ca nu as vrea ca oamenii sa ajunga la concluzia ca trebuie sa inlature legaturile. Mai ales femeile vin si zic: Parinte, ma gandesc sa nu mai pacatuiesc, ma gandesc sa nu mai am legatura cu barbatul s.a.m.d., si atunci le spun: Bine, bine, cata vreme sunteti doi nu iti poti face program de unul singur, si apoi daca se duce el in alta parte bine-i? Deci trebuie sa vedem lucrurile la masurile oamenilor pe care ii avem in fata. Degeaba vreau eu sa dau niste indrumari pe care le-ar putea face sfantii, dar nu le pot face pacatosii. Si atunci important pentru mine este ca omul sa-si vada de familia lui, de sotia lui, sotia de sot, sa fie delicati unii cu altii, sa fie binevoitori. Bineinteles ca sunt si situatii grele cind unu-i betiv si vrea ce n-ar trebui sa vrea la betie, si atunci sunt probleme, intr-adevar. Dar cind lucrurile merg normal, atunci oamenii trebuie sa fie delicati unii cu altii.

Draga, eu nu sunt pentru ideea ca credinciosii casatoriti nu trebuie sa se impreune sexual decat martea si joia. Pentru ca lucrurile acestea nu le-au facut oamenii casatoriti, ci oameni necasatoriti.

Cineva m-a intrebat zilele trecute: "Cata vreme nu pot lua anafora dupa ce am avut contact sexual cu sotia? Ca unii mi-au zis ca 9 zile". Si am raspuns: "In cazul asta poti sa nu mai fi casatorit si, Doamne ajuta, te duci si te faci calugar, ca apoi ii bine. Pai daca un preot poate sa slujeasca dupa ce a fost abstinent o singura zi, atuncea de ce trebuie sa treaca 9 zile?" Sunt niste exagerari. Adica oamenii isi fac fel de fel de ganduri, le e frica de vina pe care ar putea sa o aiba.

Unii considera metoda de nefertilitate a femeii, deci metoda calendaristica, ca o metoda lasata de Dumnezeu.

Pai si eu o consider asa. Si daca oamenii stiu si pot sa foloseasca practica aceasta, n-am nimica impotriva. De ce? Pentru ca daca Dumnezeu a rinduit asa si daca omul poate sa fie abstinent pina la vremea aceea, inseamna ca totusi e ceva. Se zice ca Parintele Arsenie chiar recomanda metoda aceasta.

Patimile sexualitatii au doua izvoare in firea noastra, unul in suflet si altul in trup. In trup este pornirea spre placere trupeasca, iar in suflet este indemnul, dorinta de placeri trupesti. De aceea si vindecarea este pe doua planuri: in trup prin infrinare, prin post, iar in suflet prin ocolirea pricinilor care duc la desfrinare, ocolirea gandurilor celor rele, de desfrinare, ocolirea tentatiilor si a locurilor unde omul este expus la placere, ocolirea chipurilor care, intrind in suflet, ii pot da de lucru celui care vrea sa ramana in curatie. Patima aceasta isi are puterea intr-o pornire fireasca pe care omul trebuie sa si-o stapineasca ca sa fie el stapin pe sine si nu patima.

• « Inapoi
• Inainte »