Despre icoane

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL XVI

Despre icoane

Pentru ca unii ne hulesc ca ne inchinam si cinstim icoana Mantuitorului si a Stapanei noastre si inca si a celorlalti sfinti si slujitori ai lui Hristos, sa auda ca dintru inceput Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau. Pentru care motiv, oare, ne inchinam unii altora, daca nu pentru motivul ca suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu? Dupa cum spune graitorul de Dumnezeu Vasile cel prea renumit in cele dumnezeiesti, "cinstea adusa icoanei se indreapta spre originalul ei". Dar originalul ei este cel infatisat in icoana, cel dupa care se face icoana. Pentru care pricina poporul mozaic se inchina de jur imprejurul cortului, care purta in el icoana si tipul celor ceresti, dar mai degraba al intregii creatii? Dumnezeu spune lui Moise: "Vezi vei face pe toate dupa chipul care ti-a fost aratat in munte" (Iesirea XXV, 40; Evrei IX, 5.). Heruvimii, apoi, care umbreau ilastiriul (chivotul) , nu erau lucrurile mainilor omenesti? Ce era templul prea renumit din Ierusalim? Nu facut de maini si construit prin mestesugul oamenilor? (III Regi VI, 1-37; II Paralipomena III, 1-16.). Dumnezeiasca Scriptura, insa, acuza pe cei care se inchina celor cioplite, dar si pe cei care jertfesc demonilor. Jertfeau paganii, dar jertfeau si iudeii. Paganii jertfeau demonilor, iar iudeii lui Dumnezeu. Jertfa paganilor era de dispretuit si de condamnat; jertfa dreptilor, insa, bine primita de Dumnezeu. Noe a jertfit si "Dumnezeu a mirosit mireasma cea cu bun miros" (Facerea VIII, 21.) a bunei lui vointe primind mireasma cea bine placuta a bunei vointei sale catre El. Astfel idolii paganilor sunt de dispretuit si opriti, caci erau inchipuirile demonilor. Pe langa acestea cine poate sa faca chipul Dumnezeului nevazut, necorporal, necircumscris si fara de forma?

Este culmea nebuniei si a lipsei de credinta sa infatisezi Dumnezeirea. Pentru acest motiv in Testamentul Vechi nu era obisnuita intrebuintarea icoanelor. Dar cand Dumnezeu, din pricina milostivirii milii Lui, s -a facut om cu adevarat pentru mantuirea noastra si s-a facut om, nu cum s-a aratat lui Avraam in chip de om (Facerea XVIII, 1; XIX, 27.) si nici cum s-a aratat profetilor, ci s-a facut om in chip substantial si real - a locuit pe pamant, a petrecut cu oamenii (Baruh III, 38.), a facut minuni, a suferit, a fost rastignit, a inviat, s-a inaltat si toate acestea sau intamplat in chip real si a fost vazut de oameni; deci cand s-au facut acestea, s-a infatisat in icoana chipul Lui spre a ne aduce aminte de El si spre a capata invatatura noi, care n-am fost de fata atunci, pentru ca fara sa fi vazut, dar auzind si crezand, sa avem parte de fericirea Domnului. Dar pentru ca nu toti stiu carte, si nici nu se ocupa toti cu cititul, parintii au socotit ca sa fie pictate acestea in icoane ca niste fapte de vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele. In adevar, de multe ori neavand in minte patima Domnului, dar vazand icoana rastignirii lui Hristos, ne aducem aminte de patima mantuitoare, si cazand in genunchi ne inchinam. Nu ne inchinam materiei, ci celui ce este infatisat in icoana, dupa cum nu ne inchinam materiei din care este facuta Evanghelia, nici materiei crucii, ci chipului crucii. Deci prin ce se deosebeste crucea care are chipul Domnului de una care nu-l are? Tot astfel si cu privire la Maica Domnului. Cinstea data ei se urca spre cel intrupat din ea. Tot astfel si cu ispravile sfintilor barbati, ispravi care ne indeamna spre barbatie, spre ravna, spre imitarea virtutii lor si spre slava lui Dumnezeu. Caci dupa cum am spus, cinstea data de cei impreuna robi catre cei buni este dovada dragostei fata de stapanul obstesc, si cinstea adusa icoanei se indreapta catre cel infatisat in icoana.

Traditia inchinarii la icoane este nescrisa, dupa cum nescrisa este si inchinarea spre rasarit, inchinarea la cruce, si altele foarte multe asemenea acestora. Se povesteste si o istorie: Pe cand Avgar era imparat in orasul edesenilor, a trimis pe un pictor sa picteze chipul Domnului, dar din pricina ca pictorul n-a putut sa-l picteze din cauza luminii stralucitoare a fetii, Domnul, punand haina pe obrazul Lui dumnezeiesc si de viata facator, s-a imprimat pe haina chipul Lui si astfel a trimis-o lui Avgar, care o dorea (Acest fapt mai este mentionat de Sf. Ioan Damaschin in: Primul tratat apologetic contra celor care ataca Sfintele icoane, sub aceasta forma: "A venit la noi cuvant din batrani, ca Avgar, regele Edesei, auzind de Domnul, s-a aprins de dragoste dumnezeiasca si a trimis soli, cerandu-i sa-l viziteze; iar daca ar refuza sa faca aceasta, a poruncit unui pictor sa-i faca chipul Lui. Lucrul acesta stiindu-l cel care cunoaste toate si poate toate, a luat o bucata de panza si lipind-o de fata s a a imprimat acel chip, care se pastreaza pana azi". (Sf. Ioan Damaschin, Cultul Sfintelor icoane, traducere din greceste cu un studiu introductiv de D. Fecioru, Bucuresti, 1937, p. 37).

Dar ca si apostolii au predat foarte multe in chip nescris o scrie Pavel, apostolul neamurilor: "Deci dar, fratilor, stati bine si tineti predaniile noastre pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tesaloniceni II, 15.). Iar catre Corinteni spune: "Va laud, fratilor, ca va aduceti aminte de toate ale mele, si tineti predaniile asa cum vi le-am dat" (I Corinteni XI, 2.).

• « Inapoi
• Inainte »