Despre insusirile lui Dumnezeu

CAPITOLUL IX

Despre insusirile lui Dumnezeu

Dumnezeirea este simpla si necompusa. Tot ceea ce este alcatuit din multe si diferite este compus. Daca am spune ca insusirile de a fi nezidit, fara de inceput, necorporal, nemuritor, vesnic, bun, creator si altele ca acestea sunt deosebiri esentiale ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu este compus din acestea, atunci Dumnezeu nu va fi simplu, ci compus. Dar a gandi astfel este cea mai mare impietate. Prin urmare, trebuie sa ne gandim ca fiecare din atributele lui Dumnezeu nu arata ceea ce este El in fiinta Sa, ci indica ceea ce nu este in fiinta Lui sau un raport cu ceva din acestea care se deosebesc de El, sau ceva din acelea care insotesc natura sa sau activitatea lui. Dintre toate numele care se dau lui Dumnezeu se pare ca cel mai propriu este "Cel ce este", dupa cum El insusi s-a numit pe munte, lui Moise, cand zice: "Spune fiilor lui Israil: M-a trimis Cel ce este" (Iesirea III, 14). Caci are adunata in El insusi toata existenta, ca o mare infinita si nemarginita a fiintei. Dar dupa cum spune Sfantul Dionisie (Despre Dionisie Aeropagitul si opera sa, sa se vada D. Fecioru: Sf. Ioan Damaschin. Cultul sfintelor icoane, Bucuresti, 1937, nota 3, p. 9-13.), numele cel mai potrivit al lui Dumnezeu este "Cel bun" (Despre numele dumnezeiesti, MG. III, col. 636 C -637 C.), caci nu este cu putinta sa spui despre Dumnezeu ca intai exista si apoi este bun. Al doilea nume este "Dumnezeu", care deriva de la thein, ce inseamna a alerga si a inconjura toate sau de la aiqein, care inseamna a arde, caci Dumnezeu este foc mistuitor a toata rautatea (Deuteronom IV, 24; Evrei XII, 29.), sau de la qeastai, care inseamna a vedea totul, deoarece lui nu i se poate ascunde nimic si observa toate, in adevar, a vazut pe toate inainte de facerea lor, avandu-le in minte din vesnicie; si fiecare se face la vremea hotarata de mai nainte, potrivit vesnicii lui gandiri executive, care se numeste predestinare, icoana si exemplu.

Prin urmare primul nume al lui Dumnezeu indica existenta Lui, dar nu ce este Dumnezeu (Tradus prin corectarea textului editiei din MG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 15v.). Al doilea nume indica activitatea; iar insusirile ca este fara de inceput, incoruptibil, nefacut, adica nezidit, necorporal, nevazut si altele ca acestea ne arata ce nu este Dumnezeu, adica: existenta Lui nu are inceput, nu este supus stricaciunii, nu este zidit, nu este corp, nu este vazut. Insusirile de bun, drept, sfant si altele ca acestea, care insotesc firea lui, nu indica insasi fiinta Lui. Iar insusirile de domn, imparat si altele ca acestea arata raportul cu acelea care se deosebesc de El. Se numeste domn fata de acei care sunt domni, imparat, fata de acei care sunt imparati, creator fata de cele create, pastor fata de cei pastoriti.

Carti Ortodoxe

Cuprins