Duminica dinaintea Nasterii Domnului

• « Inapoi
• Inainte »

"Pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi"

(Duminica dinaintea Nasterii Domnului)

De mic copil, prima pagina a Evangheliilor Noului Testament m-a uimit. O gramada de nume, o lista care-mi parea fara importanta sau, ma rog, nu prea mare. Pana cand, recitind subtitlul dat de traducator, "Cartea neamului Domnului nostru iisus Hristos" si aflandu-L chiar pe El in insiruire, am socotit-o mereu ca o simpla "introducere"in Evanghelii. Asta pana cand mi-am adus aminte ca exact apartenenta la aceasta lista, "Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam" (Mt 1,1) este motivul pentru care Fecioara Sfanta si Dreptul Iosif apuca drumul deloc lipsit de peripetii al Betleemului, chemati de "inscrierea" pe care Cezarul August a poruncit-o (Lc 2,1). O porunca umana sa schimbe locul de nastere al Domnului Celui Viu? "Lista" ne elucideaza ca nu. Ca vointa lui Dumnezeu a crescut arborele lui Iesei, sfanta catapeteasma de nume, pana cand rodul de fruct si-a aflat pantecele din care sa se irumpa-n lume. In lumea care avea atata nevoie de El. Un "arbore" genealogic (comparativ cu cel de la Lc 3,23-38 in diferentele de rigoare pe care, aproape matematic, exegetii le pot identifica...) care "curge" din gradina raiului pana-n Valea Plangerii, urcand muntele pana-n tara Betleemului. Un soi de rau al vietii, care - tema preferata a Sf. Chiril al Ierusalimului -, umpland de lumina lumea, o face pe aceasta lumina. Un rau care urca muntele...

Genealogia nu mi s-a mai parut asa de incifrata. M-a obligat, intr-un fel pedagogic pe care doar Dumnezeu stie sa-l foloseasca, sa "trec" prin tot Vechiul Testament. Sa vad: cine-i Avraam, dar Isaac, dar Iacob, si tot asa pana a trebuit sa aflu si "cine-i Acesta Iisus Hristos", Care pare (si asa si este!) motivul care tine-n viata atatea generatii ale neamului lui Israel. Tot Vechiul Testament poarta in sine tensiunea acestei asteptari si pare scris pentru aceasta asteptare. De altfel, o alta cheie a lecturii genealogiei acesteia mai mult decat duhovnicesti ne-o ofera textul Apostolului acestei Duminici, Evrei 11, 9-10; 32-40. Dupa ce ni-l prezinta pe Avraam si lucrarea credintei in viata sa, Sf. Pavel cauta sa le readuca aminte evreilor, avand "de refren" scripturistic "prin credinta...", toate ale lui Isaac (11,20), Moise (11, 23 s. u.) si altor multora (11,32), toate binefacerile pe care Dumnezeu "prin credinta" le-a revarsat asupra neamului ales (11,33-38), fapte cu adevarat cutremuratoare, pe care Testamentul Vechiului Testament le~a vadit (subsolul textului este de altfel plin de citate ale cartilor Vechiului Testament: Judecatori; I, II Samuel; Daniel; I, II Regi; Iov, Psalmi, Geneza, Ieremia, II Paralipomena, Zaharia...). Dar finalul zice: "Toti acestia, macar ca au primit marturie prin credinta, totusi n-au primit ceea ce le fusese fagaduit, pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi, ca sa nu ajunga ei la desavarsire fara noi" (Evrei 11,39-40).

Cutremuratoare zidire in nadejde. Un neam istoric si duhovnicesc, acela al credintei, neamul lui Israel, asteptandu-ne pentru ca sa fim uniti in desavarsire, prin Iisus Hristos: "Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba si li s-a spus sa se mai odihneasca inca putin, pana se va implini numarul celor impreuna-slujitori cu ei si al fratilor lor, care aveau sa fie omorati ca si ei" (Apocalipsa 6,11). Genealogia conserva aceasta lista a odihnei in asteptarea noastra.

De ce se citeste Evanghelia aceasta in Duminica dinaintea Nasterii Domnului? Pentru ca sa intelegem cum Hristos implineste asteptarea! Sa nu fim furati de litera cartii, ci sa ne umplem de harul deschis al bucuriei ei. Ca sa ma intelegeti, am sa va spun o poveste: "Aflata la banca, o femeie i-a cerut casierului sa incaseze un cec. Invocand politica bancii, acesta i-a cerut documentele de identificare. Femeia a suspinat, dupa care abia a mai reusit sa ingaime: - Dar, Jonathan, sunt mama ta!" (cf. Anthony de Mello, Rugaciunea broastei, Ed. Mix, Brasov, 2003, p. 87). Oricat pare de amuzant cam asa a fost cu cei care-L asteptau pe Hristos-Mesia, dar, furati de rigoare de banca a traditiei lor, L-au somat sa-Si arate identitatea. Si El, Smeritul nostru Dumnezeu, Se identifica. Plecand de la "pamantul" din El...

Duminica aceasta este cea din urma in care ni se vesteste ca Mesia sta sa vina. Duminica ce-i urmeaza ne spune c-a si venit... Pentru noi, crestinii, zilele acestea trebuie sa ne fie mai mult decat zile de mancat si de baut. Poarta-n ele toata tensiunea asteptarii, specifica Vechiului Legamant, dar si Bisericii (darul Noului), care si-a convertit asteptarea intr-un ritual liturgic care bate asemenea unei inimi. O, inima Bisericii una cu inima noastra, batand de emotia Venirii de Sus a Celui Care Este! Bucurandu-ne ca acel "ceva mai bun" ni s-a aratat.

Oameni ai Ierusalimului, Betleemul umple astazi lumea... Cu pacea si razboiul sau deopotriva! Magi, pastori si ingeri laolalta ne binevestesc. Pestera se face cer, pentru ca Mantuitorul, la vreme potrivita, sa Se faca Lui, si mai apoi noua, izvor al invierii... Dumnezeu ESTE cu noi!...

• « Inapoi
• Inainte »