Predica la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii

• « Inapoi
• Inainte »

Despre darul indreptatirii

(Evanghelia Duminicii a XXXII-a dupa Rusalii; Lc 18,10-14)

De-acum deschidem impreuna cartea asteptarii liturgice a Invierii Domnului, cartea Triodului. Cu tot ceea ce reprezinta aceasta perioada liturgica a anului bisericesc, care incepe din duminica a 33-a dupa Rusalii, numita si a Vamesului si a Fariseului. O data cu deschiderea Sfintei Scripturi, pe masa noastra de lucru duhovnicesc va sta si cartea numita a Triodului, care cuprinde in sine cantarile (tri-cantarile) pline de lumina pocaintei si bucuria nadejdii care marcheaza acest urcus duhovnicesc care este Postul Mare al Pastelui. Hristos Domnul va face acest drum impreuna cu noi, "cu pilde, indemnand pe toti... spre indreptarea vietii" (Cantarea I-a a Duminicii), la capatul suisului aflandu-L pe El, inviatul, Cel Care ne transforma viata aceasta in viata in Hristos.

Cantarea Bisericii este de-acum clara: "Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata; ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci, ca un indurat, curateste-l cu mila milostivirii Tale" (Slava... si indata Psalmul 50) iar calea, pe care tot cantarea liturgica ne-o indica, incepe cu rugaciune, caci spunem Fecioarei: "In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu..." (si acum..., idem).

Toata imnografia Triodului te cheama sa te duci de la ascultare si meditare asupra cuvantului la implinirea lui, la punerea lui drept temelie zidirii celei duhovnicesti care este Postul cel Mare, cu toate roadele sale.

Punandu-se ca inceput de lectie duhovniceasca evanghelia cu Vamesul si Fariseul, Hristos incepe sa Se faca vadit in trairea poruncilor, pe masura plinirii lor (Sf. Marcu Ascetul). Cantarea Utreniei - cea care, sa nu uitam, pregateste, in fond, intelegerea Evangheliei - ne spune: "Smerenia a inaltat pe cel rusinat de rele, pe vamesul care a suspinat si a strigat catre Ziditorul: Milostiveste-Te! Iar semetia a surpat din dreptate pe ticalosul fariseu ce a grait cu trufie. Deci sa urmam celor bune, departandu-ne de rele" (Sedealna, glas 4). Si aceasta, pentru ca "trufia s-a aratat pricinuitoare de saracie pentru bogatia virtutilor, iar smerenia, din saracie desavarsita, s-a aratat indestulatoare indreptarii; pe aceasta s-o castigam" (Cantarea a 4-a, III). Iar teologia aceasta a smereniei este fundamentala in descoperirea valorilor, legate de desavarsitul exercitiu spiritual care este cautarea si aflarea lui Hristos Cel inviat, transferarea Lui in inima ta, a vietii tale atat de imprastiate in orgolii, de altfel.

Ca este vorba de o "calatorie a virtutilor" tot textul Utreniei ne-o arata. In genere, exegeza duminicala, omilia, cuvantul amvonului in aceasta Duminica pare orientat mereu sa arate un exemplu in vames si un contra-exemplu in fariseu. Si totusi... Cantarea a 5-a a Utreniei zice: "Sa ne sarguim a urma virtutilor fariseului si a ravni smerenia vamesului, urand ceea ce este nepotrivit la amandoi, adica trufia si pierderea". Poate ca de aici ar trebui sa reanalizam taina vamesului. Si calitatea rugaciunii pe care o inaltam dinaintea lui Dumnezeu. Caci, iata, chiar model, vamesul nu este decat o treapta, un fustei la scara duhovniceasca a modelului Hristos, cea de la care incepe urcusul. Scurtimea rugaciunii sa fie valoarea pentru care parintii au ales aceasta evanghelie de inceput de cale a virtutilor? Sau constiinta pacatoseniei, adica parte din om, care mereu si mereu i-aduce aminte ca este chipul slavei lui Dumnezeu? Ca viata lui ca om este darul al carui Daruitor tine toate? Lamuritoare-n talcuirea "tainei vamesului" ne par a fi cuvintele imnografului, care ne pun dinainte icoana celor doi: "Vaditu-s-a desarta calatoria dreptatii, deoarece fariseul a insotit cu ea trufia, in timp ce vamesul, cu virtutea cea facatoare de inaltime, a dobandit-o, avand impreuna-mergatoare smerenia", iar ceva mai jos: "Intru virtuti, ca un sezator in caruta, se parea fariseului ca alearga; iar vamesul, pedestru alergand, ca pe langa o caruta, bine a intrecut-o, injugand plangerea cu umilinta" (Cantarea a 5-a, II si III). Lectia este data. "Prin mijlocirea smereniei", vamesul se inalta pe aripile vulturesti ale pocaintei prea usor dinaintea lui Dumnezeu. De cealalta parte, fariseul, cuprins de "putreda usurime a trufiei", se inalta pre aceasta, cazand in cele mai adanci ale iadului.

Ceea ce ni se cere - ca persoana si ca Biserica - este transfuzionarea aceasta cu duhul smereniei, al gandului smereniei "cel de Dumnezeu bine-primit". "Cuvintele vamesului, credinciosii sa le graim in sfanta Biserica. Dumnezeule, milostiveste-Te ca, impreuna cu el, sa aflam iertarea, scapand de pieirea fariseului celui mult laudaros." "Suspinarii vamesului sa urmam toti si cu Dumnezeu vorbind, toti sa strigam catre Dansul cu lacrimi fierbinti: Iubitorule de oameni, gresit-am! Milostive, indurate, milostiveste-Te si ma mantuieste!" (Cantarea a 8-a III si IV).

Vedeti cum textul liturgic al Duminicii acesteia vine sa faca exegeza, sa nasca predica pe care avem s-o rostim? Caci este important sa intelegem aceasta taina a vamesului, atat fiecare in parte, cat si comunitatea credinciosilor (pleroma ecclesiala si sinaxa liturgica), numita Biserica. Numai o biserica smerita, mereu pusa pe a recunoaste neputinta ei in a lucra desavarsit cu tezaurul pe care Biserica (trupul mistic al Domnului Celui inviat) i l-a pus la dispozitie in Duhul Sfant. O parohie de farisei, de ingamfati, cartitori si mincinosi, in ceea ce priveste credinta, este una care numai pe Hristos nu-L vesteste. De aceea evanghelia aceasta se face poarta de intrare in Postul Mare. Caci taina postirii poarta in sine, pecete adanca, taina smeritei cugetari si a rugaciunii curate.

Cand spunem a "rugaciunii curate" iarasi ne ajuta inspiratul facator de imn liturgic. Caci zice acesta: "Sa aducem cu osardie rugaciuni de umilinta Ziditorului, ca vamesul, lepadandu-ne de nerecunoscatoarele rugi ale fariseului; de glasurile cele cu lauda mare, care aduc deformare impotriva aproapelui, ca sa castigam pe Domnul milostiv si lumina" (Cantarea a 9-a, III). Si poate n-ar strica sa tinem cont mereu de aceasta, atunci cand ne implinim pravila de rugaciune personala (ritmul liturgic intern), ca si atunci cand punem in lucru rugaciunea publica a Bisericii (ritmul liturgic extern). Caci aici este aceasta cheie a modelului-vames si contramodelului-fariseu. in exprimarea rugaciunii.

Modelul oferit de vames poarta si el treptele rugaciunii curate, dupa cum cantarea Triodului o si consemneaza. "Vamesul, suindu-se la templu cu credinta oarecand si rugandu-se lui Dumnezeu, s-a indreptat, caci cu suspinuri a venit si cu lacrimi si cu zdrobire de inima, toata povara pacatelor a lepadat-o prin ispasire" (Slava..., cantarea a 9-a). De aici si sensul pe care traducerea I.P.S. Bartolomeu a Noului Testament o da textului atunci cand spune: "Va spun Eu voua: Acesta s-a coborat la casa lui mai indreptatit decat acela..." (Lc 18, 14a), nota din subsol consemnand: "Indreptatit in dublu inteles: mai indreptat din starea pacatului si, prin aceasta, mai indreptatit la indurarea lui Dumnezeu".

Or, exercitiul de smerenie cel mai adanc si grabnic la indemana ne este postul, postirea, topitoarea pacatului si lacrima pocaintei (cf. Sf. Ioan Gura de Aur). De-aceea zicem cu cea din urma cantare a Utreniei: "Pe fariseul ce se indreptatea pe sine, laudandu-si faptele, l-ai osandit, Doamne, si pe vamesul ce s-a smerit si cu suspinuri a cerut iertare, l-ai indreptat. Ca nu primesti gandurile cele inaltate, si inimile cele zdrobite nu le defaimezi. Pentru aceasta si noi, cu smerenie, cadem inaintea Ta. Cel ce ai patimit pentru noi, da-ne iertare si mare mila!" (Slava..., laude).

Desigur ca postirea ce ne asteapta nu-i una usoara. Sfantul Apostol Pavel, in Apostolul Duminicii de azi, spunea lui Timotei, aratand parca scara interioara ce creste inlauntrul Postului: "Tu insa mi-ai urmat mie in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in iubire, in staruinta, in prigonirile si suferintele mele cate mi-au fost in Antiohia, in Iconiu, in Listra. Cate prigoniri am rabdat! Si din toate m-a izbavit Domnul. Prigoniti vor fi si cei care vor sa traiasca cucernic in Hristos Iisus", adaugand mai apoi, dupa ce ofera contra-modelul (despre oamenii cei rai): "Tu insa ramai in cele ce-ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat si fiindca din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, cele ce pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Iisus Hristos" (II Tim 3,10-15). Iata dar cum noi insine, adancindu-ne in Scriptura, nadajduim in inteleptirea spre mantuire, prin credinta. Stiind cu toti ca "toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre dare de invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre deprinderea cea intru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru tot lucrul bun" (II Tim 3, 16-17).

Sa cerem dar, de-nceput de pregatire de post, sa lumineze-n noi Hristos taina adancii smerenii.

• « Inapoi
• Inainte »