Predica la Duminica a IV-a dupa Pasti

• « Inapoi
• Inainte »

"Ca un mort neingropat fiind slabanogul"

(Duminica a IV-a dupa Pasti, a Slabanogului; In 5,1 -5)

Noi insine, aflandu-ne la jumatatea caii duhovnicesti intre slavita inviere si dorita Pogorare a Duhului Sfant, cantam la vremea acestei Evanghelii: "La pridvorul lui Solomon, acolo zacea multime de bolnavi; si injumatatindu-se Praznicul, a aflat Hristos pe un slabanog, zacand de treizeci si opt de ani, si cu glas de Stapan a zis catre dansul: Voiesti sa fii sanatos? Iar cel bolnav a raspuns: Doamne, nu am om care sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa. Iar El a zis catre dansul: Ridica-ti patul tau; iata, te-ai facut sanatos, de-acum sa nu mai gresesti! Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, trimite-ne noua, Doamne, mare mila..." (Slava... Si acum... Vecernia mica). Si in parcursul duhovnicesc de la trairea Invierii la umplerea de Duh Sfant a comunitatii din care facem parte, am parcurs in parte, prin lectia Evangheliilor din Duminica Tomii (In 20, 9-31) si a Mironositelor (Mc 15,43-47 si 16,1-8), cuvant cu invatatura despre doua dintre virtutile pe care le nasc in inima noastra crestina darurile Duhului Sfant: credinta si nadejdea. Astazi, dragostea ne este predata de Hristos, ne este talcuita prin insasi voia Sa dumnezeiasca.

Caci "canta" cu noi slabanogul, si cu el toti vindecatii de catre Hristos: "Ca un mort neingropat fiind slabanogul, vazandu-Te pe Tine, a strigat: Miluieste-ma, Doamne! Ca patul meu mormant s-a facut mie. Care mi-e folosul vietii? Scaldatoarea oilor nu-mi este de-ajutor, caci nu am pe nimeni care sa ma arunce cand se tulbura apele. Ci la Tine vin, Izvorule al tamaduirilor, ca si eu, impreuna cu toti, sa strig: Atotputernice Doamne, slava Tie!" (Stihira II idiomela a slabanogului). Or, din aceasta perspectiva, pricepem parca altfel porunca Stapanului, pe care aceeasi cantare a Vecerniei celei Mari ne-o transmite: "Pogorandu-Se Hristos, celor din iad le-a binevestit, zicand: indrazniti, acum am biruit: Eu sunt Invierea, Eu pe voi va voi ridica, sfaramand portile mortii!" (Stihirile lui Anatolie, III).

Iata cum neputinta, care-l apropia de moarte pe uitatul slabanog, face ca Viata sa-l caute, sa-l afle, sa-l reaseze in viata. Caci Hristos il vindeca de moarte, lucrul cel mai de dorit cu putinta. La strigatul slabanogului: Doamne, nu am om!, milostivindu-Se Hristos, ii raspunde: "Eu pentru tine M-am facut Om; pentru tine M-am imbracat cu trup..." (Slava Litiei, glas 5). Iar cheia asezarii aici a Evangheliei ne este data de inca o cantare, care zice: "In scaldatoarea oilor, oarecand, un inger se pogora si numai pe unul vindeca intr-un an; iar acum, cu dumnezeiescul botez, curateste Hristos multimi nenumarate" (Cantarea 1. 5 Canonul Utreniei) si care este reluata de cateva ori in lungul praznuirii acesteia (ex. Cantarea 4. 5). Iata cum Pridvorul lui Solomon, pridvorul celui intelept, devine pridvor al intelepciunii, icoana antitip, antecamera a Bisericii, locas si lucrare, pleroma si sinaxa liturgica. Biserica, locas al puterii lui Hristos induratul, dupa cum oglindeste si textul Icosului: "Cel ce cuprinzi cu palma mainii Tale marginile lumii, Iisuse Dumnezeule, Cel ce impreuna cu Tatal esti fara de inceput si impreuna cu Duhul Sfant stapanesti toate, aratatu-Te-ai in trup, vindecand bolile si patimile alungand; pe orbi i-ai luminat si pe cel slabanog cu dumnezeiescul Tau cuvant l-ai ridicat, poruncindu-i indata sa umble si sa ridice pe umerii sai patul care l-a purtat. Pentru aceasta toti, impreuna cu dansul, cantam si graim: Slava puterii Tale, Hristoase indurate!"

Semn ca Parintii Bisericii au vazut in scaldatoarea Vitezdei miez al altei scaldatori, a Bisericii, cea cu sapte pridvoare, adica sapte Taine, este si faptul ca taina slabanogului, prin discursul textului liturgic, se aseaza-n taina inimii fiecaruia dintre noi, caci zicem laolalta: "Vietuind pe pamant ca un strain, suflete al meu, pocaieste-te, caci tarana in mormant nu lauda, de greseli nu se izbaveste. Asadar, striga lui Hristos Dumnezeu: Cunoscatorule de inimi, gresit-am! Mai inainte de a ma osandi, miluieste-ma!" (Sedelnele Octoihului, gls. III, II).

Sa adaugam, asadar, la multimea minunilor pe care Hristos le-a plinit, si pe aceasta a Botezului, Mirungerii si impartasirii noastre, cei "nascuti intru faradelegi", aceasta a re-re-reridicarii noastre, prin Cuvantul Scripturii Sale, prin strigarea Bisericii, din slabanogeala si vecinatate cu moartea in tarie duhovniceasca, in barbatia statorniciei noastre pe cale, in Biserica Slavei.

Si sa nu ne alaturam cartitorilor iudei, pazitorii sambetei, cei plini de pizma si puternici in rautate, cand Hristos alege dintre noi pe altii, inaintea noastra, in a-i vindeca. Noi pastrandu-ne rabdarea ca Domnul Se va milostivi peste noi, va lumina Fata Sa peste noi si ne va milui.

Caci, in asteptarea Duhului Sfant, trebuie sa luam aminte la sfanta rabdare intru care slabanogul asteptand, Rabdatorul Dumnezeu l-a ridicat.

• « Inapoi
• Inainte »