Predica la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii

• « Inapoi
• Inainte »

Dezlegatorul neputintelor

(Duminica a XXVII-a dupa Rusalii; Lc 13,10-17)

Hristos, sambata, in sinagoga. Se intalneste cu "o femeie stapanita de un duh necurat, de slabiciune" (Lc 13,11). Dupa ce mai inainte aratase cum trebuie sa te porti cu un smochin uscat (Lc 13, 6-9), aplicand taierea ca pedeapsa pentru nerodire (Lc 13,9), iata-L acum in fata unei femei uscate, garbovite, care, desigur, in 18 ani de boala, nu adusese roada, starea ei facandu-o "neroditoare", neaducatoare de "nici o roada care sa ia ochii celorlalti. Domnul Hristos nu ezita sa o vindece - "Femeie, esti dezlegata de neputinta ta" (Lc 13, 12), fiind "parola" prin care duhul este desconspirat. Este obligat sa iasa din femeie, aceasta "slavind pe Dumnezeu" (Lc 13,13).

Mai-marele sinagogii, sambata. Se intalneste cu Hristos, Care vindeca pe femeia garbova, si se umple de manie (Lc 13, 14), incepand sa peroreze legalist pe seama poruncii legate de tinerea Sabatului. Cui tine el lectie de revelational? Celui care era Revelatia, Celui Care, intrupandu-Se, implinea Revelatia, Dumnezeu fiind. Sa nu fi simtit chiar nimic "mai-marele sinagogii"? Nici un fior al prezentei Dumnezeului Celui Viu in umila lui sinagoga? Facea si el parte din nefericitul cin al "smochinilor neroditori"? Caci toata exegeza patristica identifica smochinul, mai ales acela care refuza sa rodeasca la porunca lui Hristos, cu sinagoga, cu "pomul" pus sa rodeasca lumina in curtea lui Israel. Care, nemaiaratandu-si vrednicia, prin cuvant al Cuvantului, s-a uscat, seva sa datatoare de viata pierind ca sens cata vreme nu a raspuns la porunca Mantuitorului (Mt 21,18-44) de a izvori rodul cel nou al Evangheliei.

De foarte multe ori nu mai stii care este directia pe care s-o urmezi in ce priveste citirea Evangheliei. Dezgarbovirea femeii sa fie lectia? Reactia plina de orgoliu prostesc a celui care crede ca, stiind cate ceva, stie totul!? Comparatia pe care Mantuitorul o face folosind asinul cheie de smerire imi aduce aminte de celelalte pilde ale Domnului, care arata cat de mult tin oamenii la lucruri de nimic si cat "nimic" pretuieste omul din ceea ce Dumnezeu ii daruieste ca dar si har. Caci dezgarbovirea femeii este, dincolo de o lectie, un dar. Hristos, punand in lucrare harul Lui vindecator pentru garbovita neroditoare din punctul de vedere al lumii in care traim, pune in lucrare dragostea Lui, care si din moarte ne izbaveste.

Sunt astazi atat de multi garboviti, parelnic neroditori, aruncati la marginea societatii in care traim! Irita prezenta lor. Si-n dorinta de a scapa de ei, il interogam pe Dumnezeu de ce-i mai tine. De ce-i lasa sa treaca prin centrul oraselor, prin fata vitrinelor pline cu prea-plin si totusi atat de greu cumparabil de ei, garbovii, parelnic neroditori.

Ce este in miezul dramei nevederii harului care-i cuprinde pe acesti "dati deoparte", daca nu aroganta incercare a mai-marelui sinagogii de a da lectii lui Dumnezeu? Cand vom invata, oare, ca-i copt de cules harul lui Dumnezeu, care se strecoara peste toate ranile noastre, vindecandu-le? Dumnezeu, Care nu oboseste sa scoata din garboveala. In durerea clipei ce-o strabatem prin lume, inflorirea smochinului celui roditor - Biserica - este singurul leac, izvor dezgarbovirilor noastre...

• « Inapoi
• Inainte »