Predica la Duminica mai inainte de Botezul Domnului

• « Inapoi
• Inainte »

"Vine dupa Mine Cel mai mare decat Mine..."

(Duminica mai inainte de Botezul Domnului; Mc 1,1-8)

Inceput de an nou in lumea din jurul Bisericii, caci anul bisericesc este marcat - cum bine stim - la 1 septembrie, dupa o mai veche si mai buna randuiala. Si-n zgomotul sarbatorii, Biserica, prin glasul Evangheliei, cheama la sarbatoare, la adunare inteleapta in jurul Cuvantului lui Dumnezeu. Desigur ca nu este usor. Dar sa cerem Domnului luminare si har, ca cele ale Evangheliei sa se faca binevestite si prin noi. Evanghelia Duminicii Dinaintea Botezului Domnului. Fara indoiala, extrem de importanta, pentru ca face trecerea dinspre duhul Nasterii lui Iisus Hristos inspre acela al Botezului Sau, unul si acelasi, si totusi altfel. inaltimea cantarii Betleemului, drumul magilor, inchinarea pastorilor, toate acestea ne-au comutat la o atmosfera de adanca bucurie. De data aceasta insa, bucuria se maturizeaza, creste intru adevar. Caci nimic nu-i este neamului omenesc mai drag pentru mantuire decat aceasta evanghelie care discerne dintru inceput "Cine este Cel Care vine intru numele Domnului".

Textul evangheliei pare a fi concentrat spre Sfantul Ioan Botezatorul. Descrierea acestui purtator de solie cereasca, pe care ne-o da Evanghelia de la Marcu, aceasta lectura evanghelica, ramane pe retina de icoana a Bisericii, caci mereu, cand ne uitam la icoana-praznicar sau la aceea de hram pe iconostasele bisericilor noastre, acest Ioan ne priveste: imbracat in haine de par de camila, incins cu cingatoare de curea peste brau, cu fata ascetica a unui mancator de acride si miere salbatica. Dar tot aceasta evanghelie ne descopera si de unde inariparea ingereasca a Sfantului Inaintemergator. Din aceasta absoluta smerenie in cuprinderea misiunii pe care o are dinaintea poporului lui Israel. Caci omul acesta, la care "iesea toata tara Iudeii si ierusalimitenii", nu se lasa furat de vreo demnitate omeneasca, posibila ispita in uitarea demnitatii la care Dumnezeu l-a chemat. Altfel spus, cel care spune: "vine dupa mine Cel mai mare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui" (Mc 1, 7) ofera poate cea mai minunata icoana a vindecarii de "carierism", de implinire umana doar de dragul propriului orgoliu, propriei impliniri.

Inca in sambata ce premerge Duminicii acesteia, Ioan se arata (cf. Mt 3,1-11) drept un om al Duhului si, sa-i spunem chiar asa, al "bunului-simt" intru propovaduire. Strigatul de lupta duhovniceasca al Proorocului, marturia Inaintemergatorului si constiinta Sfantului stau toate, dimensiuni unice, in lucrarea de dragul lui Hristos-Dumnezeu. Rupte parca din cuvantul lui sunt cuvintele inaintepraznuirii: "Veseleste-te, pustiu, toata firea omeneasca cea mai inainte insetata! Ca acum se arata Izvorul desfatarii, stricand seceta pacatului cu apele Iordanului." Cantarea liturgica spunand mai departe: "Glasul celui ce striga, dupa proorocie, a rasunat in cugetele cele pustiite, zicand: "Gatiti cai drepte lui Hristos, Cel ce vine ca in Botez sa ne topeasca pe noi, cei invechiti, stricand osandirea cea dintai"" (Cantarea a IV-a a Inaintepraznuirii).

Inima aceasta batand doar pentru Dumnezeu, razletindu-se de rudenii, de avere si de parinti, alaturarea aceasta, trup si suflet, Domnului Care vine, fac din Sfantul Ioan primul model de "om nou", nascut din tensiunea asteptarii Aceluia Ce toate le face noi. Caci despre aceasta tinta a slujirii cu smerenie a Dumnezeului Celui Viu vorbeste Evanghelia Duminicii ce pregateste Botezul Domnului, Teofania cea care lumineaza partea mortii, caci lor, celor care sedeau in umbra si latura de intuneric a mortii, li se arata dintai Botezul ca roada de lumina - Hristos "aratandu-Se la Iordan, S-a dezbracat si S-a botezat, imbracand firea omeneasca cu vesmantul nestricaciunii" (Canonul Inaintepraznuirii, Cantarea a IX-a) -, Teofania ce nu avem cum o trai in Biserica Slavei stand, decat avand smerenia cugetului Inaintemergatorului, socotind mereu ca Dumnezeul Cel Viu, Care ne iese in intampinare maine, in zori, la malul cel de viata al Iordanului, este, mereu si mereu, mai tare ca noi, telul si desavarsirea telului nostru. Si ca daca in cugetele noastre am putea praznui mereu botezul cel de pocainta al apei celei sarate, al lacrimii, doar Botezul cel in Duhul Sfant face din noi ravnitori implinitori ai vietii celei in Hristos-Dumnezeu. Zicem noi ca acesta este si motivul liturgic pentru care Apostolul Duminicii cheama la ravna in acest chip: "Fiule Timotei, fii treaz in toate, sufera raul, fa lucrul de binevestitor, slujba ta fa-o deplin! Ca eu de acum sunt gata pentru jertfa si vremea despartirii mele s-a apropiat. Lupta cea buna am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit; de acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul mi-o va da-o in Ziua Aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor care au iubit aratarea Lui" (II Tim 4, 5-8).

Iata-ne, dar, "iubitori ai aratarii", praznuitori ai Teofaniei celei de la Iordan, inglobati in neamul cel la Hristos ravnitor, nemuritor al crestinilor. Raniti cu dorirea de Dumnezeu, vindecatu-ne-am de moarte, de moartea pacatului si de aceea vesnica, ucigasa. Prin Ioan ni se deschid ochii asupra maretei aratari de la Iordan, de aceea praznuirea Sfantului acestuia - Prooroc si Inaintemergator si Martir - incepe indata ce vedem cu ochii cei sufletesti nasterea Bisericii celei sfintite in Hristos. Din umblarea de apa a Iordanului celui pamantesc pana la valurirea de Duh Sfant, care incepe in ziua Cincizecimii dintai, tinand pana la sfarsitul veacurilor.

Bucurosi de praznuire, seara, catre Vecernie, suntem chemati - prin Paremia Ceasului al saselea - la o praznuire mai adanca si mai inalta, deopotriva, caci zice: "Scoateti apa cu veselie din izvoarele mantuirii!" (Isaia 12, 3-6). Si Iordanul isi cutremura apele, caci, iata, "vine Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii" (In 1,36). Iar faptura se lumineaza - dupa spusa facatorului de imne, Anatolie -, caci "ingerii si oamenii se amesteca laolalta. Ca unde este de fata imparatul, este si buna randuiala" (Litia Vecerniei din 6 ianuarie).

Buna randuiala a Duhului Celui Sfant, de viata Datator!

• « Inapoi
• Inainte »