_

• « Inapoi
• Inainte »

spre cel ce, vazand slava lui Dumnezeu, se afla sub lucrarea prea sfantului duh; despre faptul ca Dumnezeu este inauntru si in afara tuturor, dar si sesizabil si nesesizabil de cei drepti; despre faptul ca noi suntem casa lui David; si despre faptul ca facandu-se multe madulare, Hristos, Dumnezeul nostru, este si ramane acelasi unul si neimpartit
Descoperindu-Te, Tu, Stapane al tuturor,
si aratandu-ti mai clar slava fetei Tale,
sunt cuprins de o frica de sus, vazindu-Te pe Tine
pe cat imi e cu putinta mie celui umilit prin fire.
Si stapanit de teama, ma minunez si zic:
Toate ale Tale, intrec intelegerea mea, Dumnezeul meu,
caci sunt necurat si cu totul nevrednic
sa Te vad pe Tine, Stapanul curat si sfant,
caruia se inchina ingerii si ii liturghisesc cu cutremur
si de a carui fata se clatina toata zidirea.
Dar cand eu spun acestea si inchid ochii,
sau cand imi intorc mintea in jos
ca sa nu vad sau sa privesc aratarea Ta coplesitoare,
atunci ma tanguiesc lipsit de frumusetea Ta, Dumnezeul meu,
nesuportand despartirea de Tine,
singurul iubitor de oameni.
Dar tanguindu-ma eu si plangand,
ma lumineaza intreg,
dar vai, uimit de aceasta plang si mai mult,
minunandu-ma de mila Ta fata de mine, risipitorul.
Atunci vad marea uratenie a trupului meu
si nevrednicia ticalosului meu suflet.
Si cand recunoscandu-le acestea, strig:
Cine sunt eu, Dumnezeule si Facatorule al tuturor,
si ce bine am facut peste tot in viata?
Sau ce porunca a Ta am implinit vreodata,
ca ma invrednicesti de o astfel de slava, pe mine, umilitul ?
Si de unde si pentru ce ma luminezi astfel
si m-ai invrednicit de aceasta pe mine, ticalosul, noaptea si ziua ?
Caci n-am insetat vreodata cautandu-Te pe Tine, imparatul meu,
n-am patimit de ostenelile pentru poruncile Tale
n-am rabdat incercari si batai,
ca toti sfintii care au rabdat acestea din veac,
ca numarandu-ma printre ei, Hristoase, sa ma mantuiesti.
Si tremur ca nu ma mantuiesti pe mine, lenesul, fara fapte,
chiar daca esti foarte iubitor de oameni ca, Creator al lor.
Fiindca aud pe Pavel zicand:
credinta fara fapte este moarta. Si tremur de frica pedepsei,
care ma-asteapta sigur acolo, pe mine, nepasatorul.
Cum as indrazni, deci, sa fiu numarat ca credincios,
Stapane, cu cei ce au lucrat inainte de mine,
eu. care n-am pazit vreodata nici o porunca?
Desi stiu ca toate Ie poti, toate le faci, cum voiesti,
si dai si celor din urma, ca si celor dintai,
ba celor din urma, o, minune, inaintea celor dintai (Matei XX, 9-10)
Acestea spunandu-le Tie, Facatorule al lumii,
Tie care straluceai mai inainte de sus,
Apoi, iarasi, Te-ai ascuns de mine,
si pe urma iarasi m-ai inconjurat cu raze,
Te vad deodata venind in mine intreg,
Cel ce Te-ai aratat inainte, dar Te-ai ascuns iarasi in nor,
ca un soare cu totul fara raze.
Deci, precum soarele este apropiat celor ce-l vad
si asa se arata oarecum intreg tuturor,
asa si Tu imi esti apropiat, ascuns inauntrul meu,
Tu, cel neapropiat, facandu-te vazut ochilor mei
si cresti, precum singur. stii, cate putin,
aratandu-Te tot mai stralucitor, fulgerand tot mai luminos.
Iar altadata mi Te arati iarasi cu totul neapropiat.
Pentru aceea maresc si necuprinderea Ta
si vestind bunatatea Ta, strig catre Tine:
Slava Celui ce a slavit astfel fiinta noastra,
slava nemasuratei Tale pogorari la noi, Mantuitorule,
slava milei, slava puterii Tale, Mantuitorule.
Slava Tie, ca ramanand neschimbat, nemodificat,
si fiind intreg nemiscat, esti pururea in miscare,
intreg in afara zidirii, dar intreg si in toata zidirea,
umpli intreg toate, fiind intreg in afara tuturor,
Esti deasupra tuturor, Stapane, dincolo de tot inceputul
mai presus de toata substanta, mai presus de firea firii,
Fiindca Tu insuti. Facatorul tuturor,
Te-ai facut Fiul aceluia
si noi ne-am facut fiii Tai dupa har.
Tu Te-ai facut ruda cu noi prin trup, noi am fost facuti ruda Ta
prin dumnezeire.
Caci luand trup ne-ai dat noua Duh dumnezeiesc.
Si ne-am facut toti o Casa unica a lui David
prin ceea ce e propriu Tie, prin inrudirea cu Tine.
Tu esti Domn al lui David in Duh.
iar noi fii ai lui David, toti semintia Ta dumnezeiasca.
Si adunandu-ne noi, devenim o casa unica,
adica totii inruditi, toti frati ai Tai!
Si cum nu e aceasta o minune infricosatoare ?
Sau cum nu se va cutremura
oricine intelege aceasta si afla aceasta,
ca esti cu noi acum si in veci
si ne faci pe fiecare casa si locuiesti in noi toti
si Tu Te faci casa tuturor, si locuim in tine,
fiecare dintre noi, Mantuitorule, intreg cu Tine intreg
si Tu esti cu fiecare dintre noi, singur cu el singur
si in acelasi timp esti intreg singur deasupra noastra.
Esti deci acum in noi facand toate minunile.
Care minuni ? Ascultati putine dintre cele multe.
Caci, desi si toate cele ce le-am spus, intrec uimirea,
asculta acum unele mai infricosatoare ca acelea:
Ne facem madulare ale lui Hristos,
iar Hristos madularele noastre.
Si mana lui Hristos si picioarele Iui Hristos sunt ale mele,
preaticalosul,
Si au vazut si vad slava Ta, a dumnezeirii dumnezeiesti, singuri
credinciosii,
iar toti necredinciosii vazindu-Te,
au ramas orbi, lumina a lumii.
Desi credinciosii Te-au vazut si atunci
si te vad si acum pururea
si Te au ca pe Cel ce esti si locuiesti impreuna cu ei,
in intunericul vietii, Ziditorul tuturor,
ca pe un soare neapus, ca pe un sfesnic nestins,
necuprins deloc de intuneric (Ioan I, 5).
dar luminand pururea pe cei ce Te vad pe Tine.
Deci fiindca Tu, cum s-a spus, esti in afara tuturor,
si pe cei ce-i luminezi, ii faci sa iasa din cele vazute.
precum Tu esti acolo sus impreuna cu Tatal Tau
si esti Acelasi intreg nedespartit de noi
si iarasi fiind in lume, esti neincaput in lume
- fiindca fiind in toate, esti Acelasi mai presus de toate
asa si pe noi, robii Tai, ce ne aflam in mijlocul celor
sensibile si in fata celor nevazute,
ne scoti si ne urci in intregime cu Tine in lumina Ta
si ne faci din muritori, nemuritori.
Si ramanand ceea ce suntem, ne facem prin harul Tau,
fii asemenea Tie, dumnezei ce vad pe Dumnezeu.
Cine, deci, nu va alerga spre Tine, singurul iubitor de oameni,
cine nu va urma Tie, cine nu va spune din iubire:
"Iata, aruncandu-le toate, vom urma Tie" (Matei XIX, 47), Stapanului plin de compatimire, bland, iubitor.
Care asteapta pururea intoarcerea noastra,
Care nu voieste moartea celor ce L-au suparat,
Care savarseste in noi minunile infricosatoare,
de care auzind ea s-au savarsit odinioara
in casa lui David, ne uimim.
Iar ele sunt acestea:
casa lui David suntem noi, ca cei inruditi cu acela.
dincolo de toti vecii, dincolo de toata lumina,
Mantuitorule,
mai presus de fiintele spirituale.
caci si acelea sunt opera Ta,
mai bine zis sunt opera cugetarii Tale.
Caci Tu nu esti nimic din toate, ci mai presus de toate cele ce sunt
si din aceea despartit de toate,
fiind cugetat mai presus de toate cele ce sunt,
nevazut, neapropiat, de neapucat, de nepipait;
si fiind neinteles, ramai neschimbat.
Fiind intreg simplu, esti intreg variat
si mintea nu poate sa inteleaga deloc
varietatea si armonia slavei frumusetii Tale.
Deci Cel ce nu esti nimic din toate, ca mai presus de toate,
Cel ce esti inainte de toate ca Dumnezeul tuturor,
Nevazut, neapropiat, neapucat nepipait,
Te-ai facut si muritor, ai intrat in lume
si Te-a aratat tuturor apropiat prin asumarea trupului.
Dar Te-ai facut cunoscut credinciosilor
si prin slava dumnezeirii.
Si Te-ai facut de apucat, cel cu totul de neapucat.
Si intreg vazut Acelasi, Cel tuturor nevazut.
iar eu nevrednicul sunt mana si piciorul lui Hristos.
Misc mana si Hristos intreg e mana mea,
— intelege si dumnezeirea nedespartita ! -
Misc piciorul si iata, straluceste ca Acela.
Sa nu spui ca hulesc, ci primeste acestea
si inchina-te lui Hristos care face aceasta.
Si asa toate madularele fiecaruia dintre noi
Caci daca vrei, si tu te vei face madularul Lui.
vor deveni madulare ale lui Hristos
si Hristos madularele noastre.
Si pe toate cele urate le va face frumoase,
impodobindu-le cu frumusetea si slava dumnezeirii.
Si vom deveni toti impreuna dumnezei prin Dumnezeu,
nemaivazandu-ne uratenia trupului nostru,
ci facandu-ne intregi asemenea trupului lui Hristos.
Sl fiecare madular al nostru va fi Hristos intreg.
Caci facandu-Se El multe, ramane unul neimpartit.
Si fiecare parte e acelasi Hristos intreg.
Deci ai cunoscut, fara indoiala, pe Hristos,
si in degetul meu si in fiecare glanda.
Si nu tremuri sau nu te rusinezi de aceasta ?
Dumnezeu nu s-a rusinat sa se faca asemenea tie,
iar tu te rusinezi ca te-ai facut asemenea Lui ?
Eu nu ma rusinez ca m-am facut asemenea Lui.
Dar cand tu ai spus ca Acela s-a facut
asemenea unui madular rusinos, m-am temut ca tu ai spus o blasfemie.
Dar nu trebuie sa te temi,
fiindca nu e nici o blasfemie in aceasta.
Pentru ca sunt madulare ascunse ale lui Hristos, fiindca sunt acoperite
si prin aceasta se fac mai cuviincioase decat celelalte,
ca madulare ascunse, de toti nevazute ale Celui ascuns,
din care se da samanta unei uniri dumnezeiesti intre fiinte.
E o samanta dumnezeiasca ce ia chip dupa forma dumnezeiasca,
ce ia chip din dumnezeirea intreaga insasi,
caci e Dumnezeu intreg. Cel ce se uneste cu noi,
O, infricosatoare taina !
Si Se savarseste cu adevarat o nunta negraita si dumnezeiasca,
caci Dumnezeu se uneste (se amesteca) cu fiecare,
Si voi spune iarasi aceasta cu placere:
Si fiecare se uneste cu Stapanul.
Deci daca ai imbracat pe Hristos intreg cu tot trupul tau,
vei intelege fara sa te rusinezi cele ce-ti spun.
Dar daca tu n-ai facut nimic,
sau daca ai pus pe sufletul tau
numai o mica parte din vesmantul neprihanit al lui Hristos,
ea se va afla pe vechea ta camasa numai intr-un loc
si te vei rusina de toate celelalte madulare ale tale,
avand mai degraba tot trupul tau murdar.
Caci fiind imbracat cu vesminte murdare,
cum nu te vei rusina ?
Cand eu spun aceste lucruri, adica infricosatoarea taina despre
madularele sfinte
si vad aceasta mare slava a lor si mintea luminata
si ma bucur negandindu-ma la nimic trupesc,
tu vezi carnea ta murdarita
si parcurgi cu mintea faptele tale necuvenite;
si mintea ta se innoroiaza ca un vierme, de acestea.
Pentru aceea lipsesti de Hristos si de mine rusinea ta
si spui : "Nu te rusinezi de cele urate,
mai bine zis sa cobori pe Hristos la madularele urate ?"
Iar eu iti zic iarasi: Priveste pe Hristos in pantece
si cugeta la cele dinauntrul pantecului
si la Cel ce a fost in el,
din care a iesit Dumnezeu trecand prin el.
Vei afla in aceasta mai mult decat cele ce ti-am spus,
vei afla toate cele ce le-a primit spre slava noastra,
ca nimeni sa nu se rusineze imitandu-L pe El,
nici sa spuna si sa suporte cele ce le-a suportat El.
Acela S-a facut intreg om si a ramas Dumnezeu intreg.
Si fiind Unul, nu s-a impartit, dar s-a facut barbat desavarsit
si Acelasi este si Dumnezeu intreg in toate madularele.
Asa s-a intamplat si acum, in timpurile din urma,
cu Sfantul Simeon Evlaviosul, Studitul,
Acesta nu s-a rusinat de madularele nici unui om.
Nu s-a rusinat nici sa le vada pe ale cuiva goale,
nici sa fie vazut gol.
Caci avea pe Hristos intreg si era El insusi Hristos intreg
si toate madularele sale si madularele oricarui altul,
pe toate la un loc si pe fiecare in parte, el le privea
pururea ca pe Hristos.
El ramanea neclintit, netulburat si nepatimitor
ca fiind intreg Hristos insusi si vazand ca Hristos
in toti cei ce s-au botezat
si au imbracat pe Hristos intreg.
Dar daca tu cand esti gol si trupul tau atinge alt trup,
aceasta iti rascoleste pofta de femeie, ca unui asin sau cal, pentru ca indraznesti sa banuiesti pe sfant
si hulesti pe Hristos, care s-a unit cu noi
si a daruit nepatimirea slujitorilor sai sfinti ?
De fapt el se face mire - auzi ? - in fiecare zi
si sufletele tuturor sunt mirese
si se savarseste nunta in chip duhovnicesc,
unindu-se in chip vrednic de Dumnezeu cu ele.
Si nu Ie produce nici o stricaciune.
Ci desi le ia stricate si se uneste cu ele,
indata le face nestricate.
Si cele intinate mai inainte de stricaciune,
le vad toate sfinte, nestricate, cu totul vindecate.
Si slavesc pe Milostivul, doresc pe Cel Frumos
si se alipesc intrebi de iubirea intreaga.
Mai mult, primind, cum am spus, samanta sfanta,
dau chip inauntrul lor lui Dumnezeu intreg.
Ce este deci neadevarat in aceasta, Parintilor ?
N-am vorbit corect despre lucruri dumnezeiesti,
n-am spus ceva care nu se abate de la Scriptura ?
Daca deci tu ai imbracat rusinea trupului tau
si n-ai golit mintea, n-ai dezbracat sufletul,
desigur n-ai putut vedea lumina, fiind acoperit de intuneric.
Deci ce sa-ti fac, cum sa-ti arat tainele infricosatoare?
Cum te voi introduce in casa lui David ?
Ea este de neapropiat celor neglijenti ca mine,
este cu totul nevazuta celor orbi, asemenea mie,
e cu totul departe de cei necredinciosi si lenesi,
straina de toti cei vicleni, de toti cei iubitori de lume,
precum le lipseste cu totul celor iubitori de slava desarta,
ca una ce e mai presus de cer si de adancul fara fund.
Si cine sau cum va urca cineva la cer,
sau va pogori sub pamant, cercetand adancurile fara fund ?
Si cautand margaritarul foarte mic,
asemenea grauntelui de mustar,
cum il vei putea afla ?
Dar adunati-va, o, copii, dar veniti, o, femei !
Alergati, o, parinti, inainte de-a veni sfarsitul
si jeliti cu mine, plangeti toti,
caci dupa ce, mici fiind, am primit in Botez, copiii fiind, pe Dumnezeu,
mai bine zis ne-am facut fii ai lui Dumnezeu,
pacatuind am fost aruncati indata afara
din casa lui David si am patimit-o aceasta cu nesimtire
sa alergam iarasi spre ea prin pocainta.
Caci nu va inselati :
cei scosi de acolo nu pot intra inauntru altfel,
nici nu pot vedea tainele ce s-au savarsit in ea
si se savarsesc si acum si in veacuri nesfarsite
in Hristosul si Dumnezeul meu,
Caruia se cuvinte toata slava,
cinstea si inchinaciunea, acum si in veci. Amin

• « Inapoi
• Inainte »