Despre Teologie (invatatura despre Dumnezeu); firea dumnezeiasca este de nepatruns si cu totul neinteleasa de oameni

• « Inapoi
• Inainte »

, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule,
a carui forma e fara chip, dar atotfrumoasa la infatisare,
intunecand cu frumusetea Ta de neinteles toata vederea,
Tu, Cel frumos, care esti mai presus de vederea tuturor.
Te faci vazut celor ce voiesti, lipsit de catime in catime,
suprafiintial prin fiinta, necunoscut nici de ingeri.
Ca esti, Te cunoastem din lucrarile (energiile) Tale,
fiindca Te-ai numit Tu insuti, Dumnezeule, Cel ce esti cu adevarat.
Iar aceasta noi o numim fiinta, o chemam ipostas.
Caci ceea ce nu este, e fara fiinta si fara ipostas.
De aceea, Te si numim cu indrazneala Cel in fiinta,
sau in ipostas, pe care nimenea nu L-a vazut,
Dumnezeu in trei ipostasuri, inceputul unic fara de inceput.
Altfel, cum vom indrazni sa Te numim fiinta
sau sa slavim in Tine trei ipostasuri ?
Dar cine va intelege si unitatea Ta,
daca Tatal este in Tine si Tu in Tatal Tau
si din El purcede Duhul Tau cel Sfant,
si daca Tu insusi, Domnul, esti Duhul Tau,
iar Duhul s-a numit Domnul si Dumnezeul meu
si Tatal Tau este si se numeste si El Duh ?
Si nici unul dintre ingeri sau oameni
n-a vazut vreodata acestea, n-a cunoscut modul
cum ar putea spune, cum ar putea exprima,
cum ar indrazni sa vorbeasca de despartire,
sau de unire sau de confundare,
sau de contopire sau de amestecare ;
cum ar putea sa spuna ca Unul e trei si cum cei trei sunt Unul.
De aceea, Stapane, orice credincios crede cum ai spus,
iti lauda stapanirea prin cele ce le-ai invatat,
fiindca toate cele despre Tine sunt cu totul necuprinse,
necunoscute si de neexprimat de cei creati de Tine.
Neinteleasa este existenta Ta,
caci esti prin fire necreat, dar de asemenea ai nascut.
Si cum va intelege cel creat
modul existentei Tale
sau al nasterii Fiului, Dumnezeu si Cuvantul,
sau al purcederii Duhului Tau dumnezeiesc,
ca sa cunoasca si unitatea Ta si sa vada si separatia
si sa afle exact chipul fiintei Tale ?
Nimeni n-a vazut niciodata vreuna din aceste taine de care am grait.
Caci nu poate sa se faca altul Dumnezeu prin fire,
ca sa poata patrunde fiinta firii Tale,
chipul, forma si ipostasurile ei.
Caci daca esti in Tine insuti, daca esti singur Dumnezeu Treime,
singur Te cunosti pe Tine insuti, pe Fiul si pe Duhul,
si esti cunoscut numai de Ei singuri ca de o fiinta cu Tine.
Iar ceilalti asa cum vad niste raze ale soarelui simtit,
de vad bine si au privirea clara ;
niste raze ce intra in casa unde sed,
dar nu vad soarele in intregime,
asa se invrednicesc sa vada cu mintea curatita
lumina slavei Tale, lucirile Tale,
si pe acestea ca pe o enigma (ghicitura)
cei ce Te cauta din suflet.
Asa Te vad pe Tine, cum esti, de ce fel de fiinta,
sau cum ai nascut odata si nasti continuu
si nu Te desparti de Cel nascut din Tine,
caci este intreg in Tine, umpland intreg toate cu dumnezeirea
si Tu, Parinte, raman intreg in Fiul;
si cum ai pe Duhul dumnezeiesc purces din Tine,
care toate le cunoaste si le umple,
fiind Dumnezeu prin fiinta
si nedespartit de Tine, caci din Tine izvoraste.
Tu esti izvorul celor bune,
iar Fiul Tau e tot binele,
care daruieste prin Duhul cele bune
in mod cuvenit, cu afectiune si cu iubire de oameni,
tuturor ingerilor si oamenilor.
Dar nimeni dintre ingeri si nimeni dintre oameni
n-a cunoscut vreodata existenta Ta,
caci esti necreat
si toate le-ai adus la existenta numai prin porunca Ta.
Deci cum pot sa Te cunoasca cele pe care
le-ai adus astfel la existenta,
cum ai nascut pe Fiul Tau, cum esti izvor neincetat,
cum provine din Tine Duhul Tau dumnezeiesc
si nu nasti vreodata, o data ce L-ai nascut pentru totdeauna,
nici n-ai suferit, izvorand pe altul, vreo golire sau micsorare.
Caci ramai supraplin,
fara vreo lipsa, mai presus de tot ce este,
intreg in intreaga lume
vazuta si gandita si in afara de ele,
neprimind vreun adaos si neavand vreo lipsa.
Si esti intreg nemiscat, ramanand totdeauna astfel.
Dar in lucrari esti pururea miscator.
Lucreaza si Fiul Tau mantuirea tuturor
si poarta de grija si desavarseste si sustine si hraneste,
da viata si naste in Duhul Sfant.
Caci cate vede Fiul pe Tatal lucrandu-le,
le face si El, precum a spus, asemenea (loan V, 19).
Astfel, fiind nemiscat si intr-un fel pururea in miscare,
nici nu Te misti, nici nu stai, nici nu Te asezi iarasi,
ci sezand pururea, stai intreg pururea,
iar stand, Tu te misti intreg pururea,
nemutandu-Te vreodata, caci spre ce Te-ai muta ?
Umpland, cum s-a spus, totul, si fiind mai presus de totul,
spre ce alt loc sau spatiu Te-ai putea misca ?
Dar nici nu stai, caci esti fara trup,
umpland toate cu simplitatea Ta, cu lipsa totala de forma.
Caci esti nematerial, nemarginit, intreg, necuprins.
Si cum am spune ca sezi si cum te ridici iarasi ?
Cum vom spune ca sezi si pe ce tron,
Tu care tii in mana Ta cerul si pamantul
si care stapanesti cu puterea Ta toate cele de sub pamant ?
Cine va intelege ce tron Te-ar putea incapea sau ce casa,
si aceasta cum si pe ce temelii ar fi asezata ?
Vai de oamenii si de orice fire creata
care ar indrazni sa iscodeasca acestea despre Dumnezeu,
inainte de-a fi luminat, inainte de-a vedea cele dumnezeiesti
si de-a deveni vazator al tainelor lui Hristos,
pe care Pavel vazandu-le, n-a putut sa le exprime (II Cor. XII, 2),
nici Ilie mai inainte (III Imp. XIX, 9), nici marele Moise (Ies. XIX, 1)
ci s-a invrednicit numai sa invete poruncile lui Dumnezeu
si el si sa le spuna si altora.
dar nu s-a invrednicit sa auda,
sau sa afle sau sa fie invatat
nimic mai mult despre Dumnezeu insusi,
decat ca Dumnezeu este Cel ce este (les. III, 14) si Creatorul tuturor
Facatorul si Sustinatorul tuturor celor aduse de El la existenta.
Iar noi, preanevrednicii, cei inchisi in intuneric,
prin bucuria de placeri,
care nu stim de noi, unde si cum suntem stapaniti, cei orbi si morti,
cercetand pe Cel ce este cu adevarat neinceput,
pe Dumnezeu necreat, singurul nemuritor, de toti nevazut,
vorbim despre Dumnezeu ca si cum L-am cunoaste exact,
noi cei ce suntem despartiti de Dumnezeu.
Aceia desi erau uniti cu El, vazand ca toate ale Aceluia
sunt negraite, necuprinse.
Dar nu numai ale Aceluia, ci si ale operelor Aceluia
sunt cele mai multe tuturor necunoscute.
Caci cine ar putea explica, cum m-a plasmuit la inceput,
cu ce maini a facut aceasta luand Cel cu totul netrupesc lut,
cum neavand gura ca noi, a suflat in mine
si prin suflarea aceasta a facut in mine suflet nemuritor ?
Si spune-mi, cum din lut, se fac
oase, nervi, carne, vine,
piele, par, ochi, urechi, buze,
limba, organe graitoare, taria dintilor,
cuvant articulat in mod clar prin suflare ?
Cum din materie uscata si umeda, calda si rece
m-a facut o vietuitoare, prin amestecul celor contrare ?
Cum e legata mintea cu carnea si cum e amestecata carnea
cu mintea nemateriala
in mod neamestecat, fara confundare ?
Si cum aduc mintea si sufletul in mod neconfundat cuvantul
- vorbesc de cuvantul launtric -
si raman totusi indivizibile,
neschimbate, intru totul neconfundate ?
Stiindu-le, fratilor, acestea de neexplicat
si toate ale noastre tuturor neintelese,
cum nu ne infricosam sa cercetam
pe Cel ce ne-a facut pe noi cum suntem din cele ce nu sunt,
sau sa explicam si sa graim
cele ce sunt mai presus de cuvant,
mai presus de mintea noastra ?
Fiind deci creaturi, temeti-va de Creator
si cercetati numai poruncile Lui
si grabiti-va sa Ie paziti pe acestea, cu toata puterea,
daca voiti sa va faceti si mostenitori ai vietii.
Iar daca veti dispretui poruncile Lui
si veti nesocoti voile Lui, precum a zis,
si veti calca fie macar si unul din cuvintele Lui (Matei V, 19),
nici slava, nici vreo dregatorie, nici bogatia din lume,
ba nici cunostinta nebuna a stiintelor din afara,
nici sintaxa, nici imbinarea frumoasa a cuvintelor,
nici altceva din lucrurile sau avutiile de pe pamant
nu va vor fi de vreun folos
cand va veni Dumnezeul meu sa judece toate si pe toti.
Ci cuvantul Stapanului, nesocotit de noi.
va sta atunci in fata fiecaruia
si va osandi pe tot cel ce nu l-a pazit.
Caci nu e cuvant sterp, ci cuvantul viu al lui Dumnezeu celui viu,
care ramane in vecii vecilor.
Deci judecata va fi asa, precum am spus.
dar ei ii va veni, vai ! si porunca in ajutor,
vadind pe necredincios si pe cel ce e credincios,
pe cel ce a ascultat si n-a ascultat cuvintele Stapanului,
pe cel ce a fost cu luare aminte si nepasator.
Si asa vor fi despartiti cei nedrepti de cei drepti,
cei neascultatori de cei ce au ascultat de Hristos,
pe cei ce iubesc acum lumea de iubitorii de Dumnezeu,
pe cei necompatimitori de cei compatimitori,
pe cei milostivi de cei nemilostivi.
Si vor sta toti goliti si de bogatie,
si de cinste si de stapanirea
de care s-au bucurat in lume
si se vor osandi, vai, ei insisi.
Osanditi, astfel, de catre ei insisi prin faptele lor,
vor auzi: "Duceti-va, mici si mari,
cei ce nu M-ati ascultat pe Mine, Stapanul iubitor de oameni".
Fie, Stapane, sa ne izbavim de dreapta Ta osanda
si sa fim asezati intre oile Tale, Cuvinte,
din darul Tau, ca unii ce nu avem nadejdea
mantuirii prin fapte, noi ce osanditi de ele
acum si in veci. Amin

• « Inapoi
• Inainte »