Despre Teologie ; si ca mintea curatita de patimi vede in chip nematerial pe cel nematerial si nevazut

• « Inapoi
• Inainte »

cale voi merge, de la ce carare ma voi abate ?
Pe ce scara voi urca, prin ce. poarta voi intra,
sau cum voi deschide usa si de a carei camere ?
inauntrul carei si a ce fel de casa voi afla
pe Cel ce tine toate in mana si in palma ?
Pe ce munte voi urca sa prin ce parte
si ce fel de pestera voi cerceta acolo,
sau ce noroi voi strabate
ca sa ma invrednicesc sa vad si sa prind eu nevrednicul
pe Cel ce e pretutindenea si e necuprins si nevazut ?
In ce iad voi cobori, in ce cer voi urca
si la marginea caror mari ajungand
voi afla pe Cel cu totul neapropiat,
pe Cel cu totul nemarginit, intreg neatins ;
spune-mi, cum voi afla pe Cel nematerial in cele materiale,
pe Ziditorul in zidire, pe Cel nestricacios in cele stricacioase ?
Cum voi ajunge in afara lumii, eu cel ce sunt in lume,
cum ma voi uni cu Cel nematerial, eu cel unit cu materia ?
Cum ma voi impleti cu Cel nestricacios.
eu care sunt intreg stricacios
Cum ma voi apropia de viata, eu care sunt in moarte,
cum voi inainta, eu cel mort, spre Cel nemuritor ?
Eu cel intreg iarba, cum voi indrazni sa ma ating de foc ?
Asculta dezlegarea acestor taine !.
inainte de-a se face cerul, inainte de-a se crea pamantul,
a fost Dumnezeu, Treimea, Singur, Unicul,
lumina fara inceput, lumina necreata, lumina cu totul negraita,
Dumnezeu nemuritor, fara sfarsit, singur
etern, vesnic, mai mult decat atotbun.
Cugeta, bine : la inceput era singur Dumnezeu, Treimea :
Ea era in mod mai mult decat fara de inceput,
mai presus de tot inceputul,
fara de asemanare, nemasurata in inaltime, adancime si latime,
neavand vreo margine in marime si lumina.
Nu exista aer ca acum, nu era nicidecum intuneric,
nu lumina, nu apa, nu vazduh, nu altceva din cele ce sunt.
Nu exista decat Dumnezeu sau Duhul, cu totul luminos
si totodata atotputernic si nematerial.
Apoi a creat ingerii, incepatoriile si Stapaniile,
Heruvimii si Serafimii, Domniile, Scaunele
si cele fara nume care-I slujesc (liturghisesc) Lui
si care stau de fata cu frica si cutremur.
Pe urma a creat cerul ca o bolta,
materiala si vazuta, simtita si groasa
si intr-o clipa l-a intins, cum singur stie.
Si totodata a facut pamantul si apele si toate adancurile,
in mijlocul cerului, cu acelasi singur gand,
asa cum le vedem si acum toate.
Si acest cer neavand inauntrul lui lumina nemateriala,
a ramas intins, sensibil, precum am spus,
fara sa rasfranga in el raza luminii nemateriale.
Caci fiind, precum s-a spus, material,
s-a aflat in afara de cele nemateriale,
nu prin loc, ci prin fire si fiinta.
Caci Cel nematerial este despartit de cele materiale,
neavand un loc propriu, caci e necircumscris.
El le aduce prin cuvant toate la existenta in sine insusi,
dar prin fire este despartit cu totul de cele create
si purtand toate in Sine, este in afara de toate.
Caci, precum mintea si ingerul nu sunt tinute de ziduri
si usi in afara casei, d~ar nici nu sunt tinute inauntrul ei,
asa Facatorul acestora nu e in afara,
dar nici inauntrul cerului si nici in alt loc,
ci este ca Dumnezeu cu totul pretutindeni,
dar si despartit de toate cele materiale si create,
aduse de El la existenta.
Deci a fost facut cerul material si a fost despartit,
precum s-a spus, prin fire de lumina nemateriala
si a ramas ca o casa mare fara lumina.
Dar Stapanul tuturor a aprins soarele si luna
ca sa lumineze in mod sensibil celor sensibile.
Ne-a dat si in mana lumina sa lumineze in noapte
lumina nascuta dintr-o bucata de fier si de piatra (cremene).
Dar El e despartit de toata lumina,
E supraluminos, suprastralucitor, nesuportat de toata zidirea.
Asa cum straluceste soarele, nu se vad stelele,
Ia fel cand Stapanul soarelui vrea sa straluceasca,
nu va putea suporta nici o vietate rasaritul Lui.
De aceea, a imperecheat mintea cu tarina materiala
si ne-a pus pe toti oamenii in cele materiale,
ca prin credinta tare si prin pasirea poruncilor
curatind iarasi mintea nemateriala
pe care am coborat-o prin intunericul neascultarii,
in pofta patimilor materiale si in gustarea placerilor,
sa vedem in mod nematerial, in cele materiale, lumina,
de care am spus, ca e Dumnezeu in mod supraneinceput,
lumina nevazuta de ochii sensibili si materiali,
neapropiata ochilor spirituali ai inimii.
Ma minunez cum sufletul, fiind intreg nematerial
si dobandind ochiul spiritual al mintii,
folosindu-se in mod sensibil de ochii trupului,
ca de doua ferestruici,
uitandu-se, vede prin ei toate cele vazute
si intorcandu-se iarasi vede in chip nematerial
cele spirituale si nemateriale.
Fiind tinuta la mijloc intre cele nestricacioase si stricacioase,
De cele din urma e atrasa de placeri, spre patimi,
iar cele dintai o inaripeaza spre cer unde se sileste sa ramana.
Dar, de acolo e smulsa iarasi.
Si pururea se straduieste cu caldura sa urce,
voind sa zboare din cele vazute.
Vazand ca niste curse toate cele din lume,
se teme sa umble sau sa ramana cu totul pe pamant,
ca sa nu fie prinsa si stapanita cu totul de aceste curse
si sa se faca hrana fiarelor neimblanzite.
Asa este viata tuturor celor evlaviosi, credinciosi si sfinti,
pe care trebuie sa o imitam toti,
ca sa ne infatisam fara prihana cu ei
inaintea lui Hristos, Dumnezeu, Judecatorul tuturor
si sa fim partasi ai slavei si imparatiei Lui in veci. Amin

• « Inapoi
• Inainte »