_

• « Inapoi

atatura de obste unita cu mustrarea, adresata tuturor: imparati, arhierei, preoti, monahi, mireni; mustrare graita si spusa de gura lui Dumnezeu
O, Hristoase, daruieste-mi cuvinte ale intelepciunii,
cuvinte ale cunostintei, ale intelegerii dumnezeiesti!
Caci Tu-mi cunosti slabiciunea cuvantului
si ma stii nepartas de invatatura profana.
Tu stii ca numai pe Tine Te am
viata si cuvant si cunostinta si intelepciune,
Dumnezeu Mantuitor si Ocrotitor in viata
si respiratia smeritului meu suflet,
al celui strain si sarac: in cuvinte
Tu esti nadejdea mea, Tu esti ajutorul meu,
Tu esti acoperamantul meu, Tu esti scaparea mea,
Tu esti lauda, bogatia mea, Cuvinte.
Tu ai voit, Cuvinte, sa ma scoti din lume pe mine, strainul,
nevrednicul, umilitul, mai rau ca orice om,
ca orice animal necuvantator.
Si de aceea, indraznind in mila Ta,
Te rog, iti cer si cad la picioarele Tale;
da-mi cuvant drept, da-mi tarie, da-mi putere
sa graiesc tuturor celor predati Tie,
celor ce-Ti slujesc Tie, imparate al tuturor,
sa vorbesc celor introdusi in Tainele Tale,
stapanitorilor si slujitorilor,
celor ce socotesc ca Te vad pe Tine si Ti se inchina,
cu sinceritate ca unui Stapan: Voi toti, imparati si puternici,
preoti, episcopi, monahi, oameni casatoriti,
nu dispretuiti a asculta
glasul si cuvintele mele, om neinsemnat,
ci deschideti-va urechile inimii
si auziti si intelegeti,
ce spune Dumnezeul tuturor, Cel dinainte de toti vecii,
Cel neapropiat, singurul Atottiitor,
in a Carui mana e suflarea tuturor celor ce sunt.
impliniti in chip drept toate poruncile Mele
si sa duceti o viata de oameni de rand,
in saracia pe care o fericesc.
Caci ce folos aveti sa eliberati lumea
de moarte si de robie vremelnica,
dar sa va faceti voi insiva in fiecare zi
robi ai patimilor si ai demonilor prin faptele voastre
si mostenitori ai focului nestins ?
Caci toate celelalte fapte
pe care le implineste cineva
pentru Mine si fata de aproapele
din compatimire si mila, sunt bune,
dar prima dintre toate e sa se indure de sine
si sa pazeasca cuvintele Mele cu toata sarguinta
si sa arate o pocainta sincera
pentru faptele (rele) ce le-a facut poate inainte,
apoi sa nu se mai intoarca la acestea,
ci sa staruie in cuvintele Mele, ale Stapanului,
in poruncile si legile adevarului;
si sa le implineasca pe toate fara calcare pana la moarte;
sa nu nesocoteasca nici cel mai simplu cuvant,
nici un amanunt din cele scrise.
Aceasta este o jertfa pentru Mine,
aceasta este o tamaie, un prinos si un dar.
Iar cei lipsiti de acestea sunt mai rau ca paganii.
Iar voi, conducatorii episcopiilor,
intelegeti ca sunteti pecetea chipului Meu,
si ati fost randuiti pentru convorbirea vrednica cu Mine
si asezati deasupra tuturor dreptilor,
ca unii ce tineti locul ucenicilor Mei
si purtati chipul Meu dumnezeiesc.
intelegeti ca ati primit chiar peste cea mai mica comunitate
puterea pe care am luat-o Eu, Cuvantul, de la Tatal,
Eu, care fiind Dumnezeu prin fire, M-am intrupat
si M-am facut indoit in lucrari,
in vointa si la fel in firi,
Care sunt Dumnezeu-Om, neimpartit, neamestecat
si iarasi Om - Dumnezeu;
Care, ca Om, am binevoit sa fiu tinut in mainile voastre,
iar ca Dumnezeu sunt cu totul de necuprins
de mainile voastre de lut;
Eu care sunt nevazut celor ce nu vad,
si neapropiat, Care m-am lasat junghiat pentru toti,
caci sunt indoit, dar intr-un singur ipostas.
Pentru aceasta, aceia dintre episcopi,
care se mandresc fata de cei mici,
ca fata de unii ce sunt smeriti,
sunt departe de vrednicia episcopilor.
Desigur, nu vorbesc de cei a caror viata e la inaltimea cuvantului
si poarta pecetea invataturii si a vorbirii lor despre Dumnezeu,
ci despre cei ce socotesc, tinand (in maini) painea, care e foc,
Ma dispretuiesc pe Mine ca pe o simpla paine
si-si inchipuie ca vad si mananca o oarecare bucata de paine,
nevazand slava Mea nevazuta.
Vorbesc despre acei multi dintre episcopi,
care se inalta, desi se afla jos, coborati
printr-o umilire rea si contrara celei adevarate,
vanand slava cea de la oameni
si nesocotindu-Ma pe Mine, Creatorul tuturor
si respingandu-Ma ca pe un sarac si sarman.
Ei se ating cu nevrednicie de trupul Meu
si tind sa domneasca peste cei multi,
patrunzand fara chemare inauntrul celor tainice ale Mele,
intrand in camara de nunta, in altarul Meu, al celor negraite,
fara vesmantul harului Meu,
pe care nu I-au primit inca,
ca sa vada cele ce nu le este ingaduit.
Dar Eu, Prea Iubitorul de oameni,
am indelunga rabdare, suportand nerusinata lor indrazneala,
insa ei intra si-Mi graiesc ca unui Prieten,
Mie, de care n-au avut nici macar o frica de robi
si Mi se arata ca familiari,
ei, care nu cunosc nici macar harul Meu;
si se incumeta sa fie mijlocitori pentru altii,
fiind vinovati de multe greseli.
Impodobindu-si bine trupul pe dinafara,
par, ticalosii si viclenii, celor ce-i privesc, stralucitori si curati,
dar au sufletele mai murdare decat lutul si noroiul,
mai bine zis, decat orice otrava purtatoare de moarte.
Caci, precum odinioara Iuda cel ce M-a vandut,
luand painea de la Mine cu nevrednicie,
a mancat-o cu nevrednicie ca o bucata de paine obisnuita
si de aceea, Satana a intrat de indata in el
si l-a facut vanzator nerusinat al Meu, al invatatorului Lui,
luandu-l slujitor si rob si implinitor al voilor lui,
asa patesc fara sa-si dea seama
si acestia care se ating cu indrazneala, cu mandrie
si cu nevrednicie de Tainele Mele,
ei care stapanesc din scaunele lor peste preoti;
ei care aveau constiinta vatamata
inca inainte de-a fi in scaun
si vrednica de-a fi osandita
in chip neindoielnic si dupa aceea;
ei care pasesc in incaperea Mea dumnezeiasca
si stau fara rusine
si plini de indrazneala in locul cel sfant, inaintea Mea,
nevazand slava Mea dumnezeiasca,
pe care daca ar vedea-o, n-ar face aceasta,
nici n-ar indrazni sa treaca
prin usa Bisericii Mele dumnezeiesti cu atata indrazneala."
Toate acestea scrise, Mine le va cunoaste,
ca adevarate si sigure, tot cel ce voieste,
prin lucrurile insele pe care le facem noi, preotii
si nu va afla nimic mincinos in ele.
Si se va convinge si va marturisi
ca Dumnezeu insusi Le-a spus acestea prin mine,
de nu va fi cineva dintre cei ce le fac
care sa se grabeasca sa se acopere cu cuvinte inselatoare
si sa puna un val peste rusinile sale,
pe care le va descoperi in fata ingerilor si oamenilor
Domnul Dumnezeul tuturor,
Cel ce descopera cele ascunse ale intunericului.
Care dintre noi, preotii de acum,
si-a curatit mai inainte faradelegile lui,
ca sa indrazneasca apoi, astfel, sa se apropie de preotie ?
Care ar putea spune cu indrazneala
ca a dispretuit slava de jos
si slujeste numai pe cea de sus ?
Care a iubit pe Hristos si numai pe El
si a nesocotit aurul si toate avutiile ?
Care s-a multumit numai cu cele de trebuinta
si nu si-a insusit ceva de al aproapelui ?
Care nu si-a castigat o constiinta osandita
din daruri date sau primite,
prin care a induplecat pe cineva sa i se dea
sau a fost induplecat el insusi
sa dea harul preotiei ?
Care n-a preferat pe un prieten nevrednic
unui om vrednic, ca sa-l faca preot ?
Cine nu cauta sa faca episcopi prieteni buni ai sai
ca sa ia in stapanire toate cele straine ?
Cine nu socoteste ca e un pacat mic, sau nu e deloc pacat,
a-si insusi bunuri ale unei alte biserici ?
Care, la cererea celor puternici ai lumii,
ai unor prieteni, bogatasi si capetenii,
n-a hirotonit pe vreunii fara vrednicie ?
Cu adevarat nu exista azi nimeni
care sa aiba inima curata de toate acestea
si sa nu fie impuns de constiinta
ca a facut in orice caz vreuna din cele ce le-am spus.
Ci toti pacatuim fara grija,
negandindu-ne nici la taierea raului,
nici la savarsirea binelui.
Si, de aceea, nici nu ne pocaim,
ci ne scufundam in adancul relelor
si zacem neindurerati in ele.
Caci dat fiind ca n-am cunoscut gustul slavei dumnezeiesti,
nu putem nesocoti slava de jos.
Iar iubirea de slava, inteleg de cea omeneasca,
nu lasa sufletul sa se smereasca,
nici sa se mustre pe sine de buna voie.
Deci. spune-mi, cum asa fiind acestea,
cel ce vaneaza slava de la oameni
si cauta bogatia cea stricacioasa,
cel ce pofteste sa aiba multime de aur,
cei ce rapeste cu nesaturare
si cugeta rau la cei ce nu-i dau des,
va indrazni sa spuna ca are pe Dumnezeu locuind in el,
sau ca iubeste pe Hristos, sau ca are Duhul lui Hristos ?
Iar cel ce n-a primit pe Hristos, pe Tatal Lui si pe Duhul Sfant,
pe Dumnezeu Cel Unul ca sa locuiasca in mod constient
si sa umble in inima lui,
cum va arata o slujire sincera,
sau de la cine altul va invata smerenia,
sau cum va cunoaste voia dumnezeiasca ?
Caci cine va mijloci intre acesta (episcop, preot) si Dumnezeu,
sau il va impaca cu El
si-l va infatisa ca slujitor fara pata
Iui Dumnezeu, singurul curat si neprihanit,
la care nu indraznesc sa priveasca Heruvimii,
fiind neapropiat tuturor ingerilor ?
Cine il va asigura pe acesta ca implineste fara pacat
si savarseste neosandit
slujirea infricosatoare a jertfei nepatate ?
Care inger, care om, il poate asigura de aceasta, sau va putea
sa o faca ?
Eu o spun si o marturisesc aceasta tuturor
si nimeni sa nu se amageasca despre aceasta
si sa nu se insele prin cuvinte:
De aceea, sa nu indrazneasca sa primeasca preotia
si autoritatea asupra sufletelor
cel ce nu va parasi mai intai pacatul
si nu va uri din suflet cele ale pacatului
si nu va iubi cu adevarat numai pe Hristos
si nu-si va pierde sufletul insusi pentru El,
neingrijindu-se de nimic din cele ale vietii omenesti,
ci murind in fiecare zi;
cel ce nu va plange mult pentru sine si nu se va tangui
si nu va avea decat dorinta Aceluia ;
cel ce nu se va invrednici prin multe necazuri si dureri
sa primeasca pe Duhul dumnezeiesc,
pe care (Hristos) L-a dat si apostolilor Sai,
Caci, prin El poate sa alunge toata patima
si sa dobandeasca cu usurinta toata virtutea
si de la El ii vine curatirea si vederea sufleteasca,
de la El cunostinta voii dumnezeiesti,
de la El stralucirea luminarii dumnezeiesti
si vederea luminii neapropiate;
de la El i se naste nepatimirea si sfintenia;
si se da tuturor celor invredniciti
sa vada si sa aiba pe Dumnezeu in inima
si sa fie paziti de El si sa pazeasca poruncile dumnezeiesti.
Caci, precum Hristos e si adus si se si aduce lui
Dumnezeu si Tatalui Sau,
asa El ne si aduce pe noi si ne si primeste.
Deoarece, fapta aceasta (a episcopului si a preotului),
savarsindu-se cu nevrednicie, va fi spre judecata si spre osanda,
ea va fi in acest caz mai rea ca a ucigasului,
mai rea ca a curvarului si a preacurvarului
si decat toate pacatele.
Fiindca toate faptele (rele) se savarsesc intre muritori,
toti pacatuim unii impotriva altora,
dar cel ce face cu indrazneala negustoria cu cele dumnezeiesti
si vinde harul Duhului,
pacatuieste neindoielnic fata de Dumnezeu.
Caci cel randuit ca reprezentant (ca fata) al Cuvantului,
trebuie sa vietuiasca ca si El
si sa poata spune astfel, ca El : "Urmeaza-Mi".
Vulpile au vizuinile lor
si toate pasarile cuiburile lor (Matei VIII, 20, 22),
Iar eu nu am unde sa-mi plec capul,
fiindca m-a invrednicit sa fiu slujitorul Lui.
De fapt, el nu trebuie sa aiba nimic al sau.
nici sa posede ceva de al lumii,
decat numai ceea ce e de trebuinta trupului,
iar toate celelalte sa socoteasca ca apartin saracilor si strainilor
si Bisericii lor.
Iar de va indrazni sa se foloseasca de acestea
in mod necuvenit si ca un stapan
si sa daruiasca rudeniilor cele ale strainilor
si sa zideasca case si sa cumpere pamanturi
si sa tarasca dupa el multime de sclavi,
vai, ce osanda isi va atrage acela !
Fara indoiala acesta se aseamana omului
care cheltuind in chip rau din prostie toata zestrea sotiei lui,
fiind arestat si cerandu-i-se aceasta
si neavand de unde sa o intoarca,
pe langa lipsirea de sotia sa,
mai e trimis si spre detinere in inchisoare.
Asa vom fi deci, preotii, si slujitorii,
care cheltuim pentru noi si pentru rudenii si prieteni
veniturile bisericilor
si nu ne ingrijim catusi de putin de saraci,
ci zidind case, bai, palate, turnuri,
le dam de zestre in casatorii,
dispretuind si nesocotind bisericile noastre ca straine.
Si plecand departe pentru timp indelungat,
ba petrecand chiar in alta tara,
lasam vaduve "sotiile" noastre,
neavand nici o grija de ele.
Si chiar daca stam si locuim langa ele,
nu o facem pentru ca ne tine iubirea,
ci numai pentru a trai din belsug
si cu risipa din veniturile lor.
Dar, de frumusetea sufletului miresei lui Hristos,
care dintre noi, preotii, se ingrijeste ?
Arata-mi pe unul si ma multumesc cu el.
Dar, vai, noua, savarsitorilor jertfei din veacul al saptelea,
vai, noua, preoti, calugari, episcopi si slujitori lui Hristos,
care calcam legile lui Dumnezeu si ale Mantuitorului,
nesocotindu-le vrednice de nici un pret.
Vai, noua, ca daca apare unul singur, socotit mic intre oameni,
dar mare inaintea lui Dumnezeu, ca si cunoscut de El,
care nu se coboara cu noi in patimile noastre,
indata il departam ca pe un raufacator
si il alungam din mijlocul nostru
si-l scoatem din obste, cum L-au scos odinioara
pe Hristos al nostru, arhiereii de atunci si cruzii iudei,
cum a spus El insusi si o spune pururea,
prin glasul stralucitor al minunilor Lui.
Dar este un Dumnezeu, care-l va inalta pe acela
si-l primeste precum in aceasta viata,
asa si-n cea viitoare.
Si-l va slavi impreuna cu toti sfintii,
pe care acest om i-a iubit.
Dar ce spune si catre noi Cuvantul
,,Voi, ce pareti seriosi intre rnonahi.
intipariti launtrul vostru prin binecredinciosie
si Imi va fi fara indoiala si exteriorul vostru curat.
Caci exteriorul va va fi spre folosul vostru
si al celor ce vad faptele voastre cele bune,
dar Eu, Creatorul tuturor, si cetele Mele ingeresti si dumnezeiesti,
dorim interiorul vostru.
Iar daca impodobiti chipul din afara
cu frumusetea purtarilor
si socotiti ca va faceti iubiti celor ce vad numai prin aceasta,
prin deprinderea ostenelilor din afara,
dar nu puneti nici un pret
pe chipul Meu, care imi este scump,
ca sa-l curatiti si impodobiti
cu sarguinta si lacrimi si osteneli,
prin care va aratati Mie si tuturor
in mod clar oameni rationali si dumnezeiesti,
va asemanati cu adevarat cu niste morminte putrezite,
ca fariseii de odinioara, cum am spus atunci, mustrand nebunia lor.
Pe dinafara sunteti stralucitori,
iar inauntru plini de o putreziciune
ca cea a osemintelor moarte, de gandurile,
de cuvintele, de patimile, de intelesurile urate
si de intentiile viclene ale unei inimi perverse.
Caci cine dintre voi a cautat
postul, vietuirea aspra, ostenelile,
parul nepieptanat, brauri de fier,
imbracaminte de par, pietre pentru genunchi,
pat aspru si orice alt fel de dureroasa patimire ?
Acestea sunt, desigur, bune, insa daca impliniti bine
si lucrarea ascunsa cu constiinta, intelepciune si ratiune.
Dar, daca, neavand-o aceasta, va mandriti cu acelea,
care nu sunt nimic fara aceea,
va asemanati cu leprosii, impodobiti cu vesminte stralucitoare,
spre amagirea celor ce-i privesc.
Deci, parasind toate cele din afara,
grabiti-va sa va predati cu caldura, numai lucrarii dinauntru,
prin lacrimi si osteneli, prin virtuti dumnezeiesti,
ca sa Mi va aratati ca fecioare in gandurile voastre,
luminati in toata intelegerea
si sa va uniti cu Cuvantul Meu
prin cuvantul intelepciunii Mele
si al constiintei mai inalte
Iar tie, multimea intreaga a poporului Meu,
vino cu ravna spre Mine, Stapanul tau.
Vino, dezleaga-te de lanturile lumii,
uraste toata inselaciunea simturilor.
fugi repede de pricinile relelor
si de pofta vederii trupului,
de ingamfarea cugetarii si a vietii,
si de orice alta inchipuire desarta !
Cunoaste-le pe acelea ca apartinand lumii, nedreptatii,
ducand spre pieire pe cel ce se foloseste
de ele in viata in chip patimas si cu impatimire
si facindu-l, din nenorocire pentru el, vrajmasul Meu.
Ia in inima ta dorul de comorile Mele, de bunatatile vesnice,
pe care Ti le-am pregatit ca unui prieten iubit, intrupandu-Ma,
ca sa sezi in chip negrait impreuna cu Mine
Ia masa imparatiei Mele celei din ceruri,
impreuna cu toti sfintii !
Caci daca te cunosti pe tine insuti, ca muritor si stricacios
si ca neavand decat un mic rest de viata,
stii ca nu vei fi urmat de nimic din cele stralucitoare,
placute si dulci ale lumii,
cand vei pleca de aici si te vei salaslui acolo,
decat numai de rodul faptelor rele sau bune
savarsite de tine in viata.
Si cunoscand stricaciunea si vremelnicia tuturor,
lasand cele de jos, vino sus, precum te chem,
la Mine, Dumnezeul tuturor si Mantuitorul,
ca sa traiesti cu adevarat in vecii vecilor
si sa te bucuri de bunatatile Mele,
pe care le-am gatit. celor ce Ma iubesc pe Mine
acum si pururea si in toti vecii. Amin

• « Inapoi